Gala Presei Sălăjene, ediția a X-a. Așa cum am văzut-o eu.

Am participat azi la Gala Presei Sălăjene. Este prima la care sunt invitat ca membru cu drepturi depline a Asociației Jurnaliștilor din Sălaj. Nu-mi fac un titlu de glorie din asta, rămân profesor de matematică chiar dacă unii zic că mai scriu și bine. Oricum, m-am simțit onorat și de data aceasta, așa cum m-am simțit de fiecare dată când am fost invitat, iar asta s-a întâmplat constant în ultimii 4 ani. Am un respect deosebit față de jurnaliștii adevărați, față de cei care sunt profesioniști, care scriu zi de zi ca noi, consumatorii de presă să avem ce citi. Și haideți să recunoaștem, chiar dacă mass-media este în plin proces de transformare, accentul punându-se mai mult pe online decât pe presa scrisă, toți suntem consumatori de presă indiferent de forma ei. Cu toții ne începem ziua frunzărind presa (nu cred că se mai potrivește termenul când e vorba de online dar nu găsesc alt termen acum), fie și citind doar titlurile. Unii ne oprim la câte un articol pe care-l savurăm. Asta înseamnă că cineva a reușit să scrie pe placul nostru, gândurile lui așternute pe hârtie sau pe ecranul calculatorului, tabletei sau telefonului, vibrează cu noi. Până și pentru acești jurnaliști adevărați (nici nu mai contează dacă sunt profesioniști sau nu), merită să fie organizată an de an, o Gală a Presei.

A fost poate, cel mai puțin festivist dintre toate evenimentele similare la care am asistat. Chiar dacă a fost un eveniment aniversar, conducerea Asociației Jurnaliștilor din Sălaj a decis să nu se mai acorde premii. Este adevărat că în anii anteriori aproape că s-a bagatelizat acest demers. Au fost recompensați, desigur, cei mai buni jurnaliști, nimic de zis. Dar apoi au curs premiile din toate părțile, aproape toți s-au dus acasă cu câte o diplomă. Nu e rău, dar parcă nu era în regulă. E ca și cum într-o clasă, la un test, toată lumea ia nota maximă. Ceva nu este în regulă... Salutară deci decizia de a nu se acorda premii. Poate se va reveni la asta în anii următori, însă acum chiar mi s-a părut că era nevoie de un respiro.

Și de data aceasta, sala ”Dialoguri Europene” a Centrului de Cultură și Artă a Județului Sălaj a fost aproape plină. Plină de jurnaliști, de oameni de cultură, de invitați - șefi ai instituțiilor deconcentrate, politicieni, oameni care au ceva de spus în județul Sălaj. A lipsit însă o întreagă redacție. Unii nefiind membri ai Asociației Jurnaliștilor din Sălaj nici nu au fost invitați, ceilalți deși erau membri n-au venit, probabil din spirit de frondă. Nu știu ce să zic vis-a-vis de asta...Un lucru e cert. Personal nu agreez genul acesta de presă, nu cred că așa se face presa. Nu e normal să împroști cu noroi în toate părțile...

Dar să revenim la prezentarea evenimentului. În deschidere au vorbit domnul primar al municipiului Zalău  - Ionel Ciunt și domnul primar al orașului Șimleu Silvaniei - Septimiu Țurcaș. Scurt și la obiect.

Au fost câteva momente foarte bune, pentru care organizatorii merită pe deplin felicitați. În primul rând, au fost invitați vechii jurnaliști ai Sălajului, cei care au trudit și au scris așa cum au putut, acum 30-40 de ani. Seniorii presei sălăjene au fost scoși în față și aplaudați de către toți cei prezenți. Merită amintiți: Ioan Lupa Crișan, Simion Gliguță, Marin Păușan, Feher László, Vasile Șandor.

Apoi a fost momentul emoționat oferit de jurnalistul Sebastian Olaru. Ca de fiecare dată, reușește să sensibilizeze publicul prin materiale foarte bune. De data aceasta a relatat povestea țiganilor din Jibou, de pe strada Cărămidarilor. A copiilor care, grație eforturilor doamnei educatoare Susana Barbur, vin la grădiniță. Nici nu mai contează motivul, care e aproape evident - vin pentru tichetele sociale în valoare de 50 de lei. Important este că, fie și pentru o jumătate de zi, iau contact cu civilizația. Materialul de presă scris de Sebastian Olaru în iunie 2016 pentru Agerpres (poate fi citit aici), a fost transpus într-un filmuleț excelent, plin de emoție. Mă bucur că în sală au fost și politicieni, cei care aspiră la un post de senator sau deputat. Poate așa au aflat și ei de problemele reale ale unei etnii, pusă uneori pe nedrept la colț și arătată mai mereu cu degetul. Și mai emoționant a fost momentul când Sebastian Olaru a chemat-o pe doamna învățătoare în față și i-a dat un cadou format dintr-o poză cu grupa de preșcolari și un ursuleț de plus, aluzie la titlul articolului ”Valsul ursuleților de pluș”.

Nu au lipsit lansările de carte. Tradiționalul deja, Anuar al Presei Sălăjene - care conține în cele peste 200 de pagini, cele mai bune articole ale anului în curs. Este editat de Asociația Jurnaliștilor din Sălaj printr-un proiect inițiat și coordonat de Daniel Săuca, cu sprijinul Consiliului Județean Sălaj. Sunt onorat să am și în acest anuar trei articole, publicate anul acesta în Magazin Sălăjean: ”In Memoriam Kics Gyula” (Magazin Sălăjean, 4 ianuarie 2016), ”Legenda lui Toldi Miklós își are originea în Sălaj” (Magazin Sălăjean, 6 iunie 2016) și respectiv ”Secretele bisericii de lemn din Bulgari” (Magazin Sălăjean, 27 septembrie 2016).

A mai apărut cel de-al 7-lea volum al seriei de reportaje ”Descoperim Sălajul”. Este un proiect editorial al cotidianului ”Magazin Sălăjean”, un fel de remember al materialelor de presă ce pot fi încadrate în categoria reportaj, și care au apărut în paginile ziarului. Volumul 7, a cărui copertă este ilustrată cu o fotografie de-a mea, cu biserica de lemn din Bulgari, conține 34 de reportaje publicate în perioada septembrie 2011 - februarie 2013. Este și cel mai consistent dintre toate volumele editate până acum. Volumul a apărut la editura Caiete Silvane, cu sprijinul Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, fiind tipărit la Tipografia Tehno-Print Zalău.

Însă surpriza a venit de la jurnalistul Daniel Mureșan. A editat un calendar istoric al Sălajului. Este în format mare, de perete, iar fiecare zi din anul 2017, conține informații despre ce s-a întâmplat în acea zi de-a lungul secolelor în Sălaj (Sălajul din granițele actuale, sau Sălajul istoric). O idee excelentă, a cărei transpunere în practică a însemnat, așa cum mărturisește Daniel Mureșan, 8 ani de scotocit prin arhive. Un calendar pe care mi-ar plăcea să-l văd în fiecare casă de sălăjean, sau dacă nu, măcar în fiecar sală de clasă. Poate că cer prea mult, hai fie și în fiecare cabinet de istorie. Căci acolo, în paginile calendarului, este istoria noastră comună, a sălăjenilor.

Să nu uităm de lansarea calendarului de birou al celor de la Magazin Sălăjean. Pentru 2017, personalitățile sălăjene evocate sunt Alesandru Papiu Ilarian (190 de ani de la naștere) și Ady Endre (140 de ani de la naștere). A fost lansat și volumul ”Un bou în anul maimuței” a jurnalistului Daniel Săuca.

Alin Prunean, a prezentat activitatea proiectului ”Colțul Românesc”, fiind expuse celebrele tricouri sau perne inscripționate cu diverse sloganuri faine. Faine de purtat, faine de dăruit...

Evenimentul s-a încheiat cu un microrecital susținut de tenorul Sergiu Chirilă. Mi-a plăcut ”colinda-manifest” intitulată ”Vin colindătorii”. Sigur o știți, ați auzit-o în interpretarea corului din Finteușul Mare sau în cea a artistului Tudor Gheorghe. Îmi place să cred că a fost interpretată nu doar că ne aflăm în Postul Crăciunului, ci și pentru că în sală au fost politicienii mai multor partide. I-am urmărit cu coada ochiului în timp ce mie mi se făcea pielea de găină la versurile colindei....nu cred că i-au mișcat mai deloc. Sau poate greșesc eu...

Gala Presei Sălăjene, ediția a X-a a fost, știu că mă repet dar trebuie să o mai spun, un eveniment reușit! Felicitări organizatorilor! La Mulți Ani jurnaliștilor sălăjeni!