CENTENAR: Monument în memoria soldaților români căzuți pe frontul italian

Duminică 25 martie 2018, în Anul Centenarului Marii Uniri, în Diaspora a avut loc un eveniment menit să evoce jertfa soldaților români din timpul Primului Război Mondial. În mica localitate Montalto di Castro din Provincia Viterbo (100 km nord-vest de Roma), asociația ”Răzeșii” a inaugurat un monument în onoarea soldaților români căzuți pe frontul italian în Primul Război Mondial.

În duminica de Buna Vestire, în apropiere de cimitirul comunal al localității Montalto di Castro, în Giardini del Campo Santo, a fost ridicat în timp record, un monument ce amintește de jertfa soldaților români care au luptat alături de cei italieni la sfârșitul Primului Război Mondial. Monumentul este sub forma unui obelisc placat cu marmură, având desupra o cască și o pușcă din Primul Război Mondial. 

La eveniment au participat oficialități italiene și române, alături de un publioc numeros format din români aflați la muncă în acea parte a Italiei. A fost oficiată o slujbă religioasă și s-au intonat cântece patriotice, urmate de alocuțiunile oficialităților italiene și române.

postul Planet TV a transmis în direct evenimentul

Se știe că mulți români ardeleni au fost încorporați în Armata Austro-Ungară și au fost duși să lupte pe frontul italian. Este cunoscut cazul locotenentului Iuliu Maniu, trimis pe frontul italian în 1917 deși depășise vârsta pentru încorporare și ar fi trebuit să fie scutit de la încorporare întrucât era avocat al Mitropoliei Blajului. 

Mulți români ardeleni din regimentele asustro-ungare au căzut prizonieri, fiind deținuți la Cassino unde în 1918 a fost construit un mare centru de detenție. În spatele frontului, deținuții români au fost trimiși la muncile câmpului în localități ca Montalto di Castro, Canino, Montefiascone, Tarquinia, Tuscania etc. 

Spre sfârșitul Primului Război Mondial, după armistițiul din 4 noiembrie 1918, s-au făcut eforturi diplomatice pentru constituirea unei mari unități militare reprezentată de un corp de voluntari de naționalitate română. Existau cereri ale prizonierilor români din armata austro-ungară de a se înrola voluntari în armata italiană încă din iulie 1918. Însă, abia în perioada iulie-octombrie 1918 s-au înființat trei companii, iar din octombrie 1918 până în februarie 1919 trei regimente cu numele de ”Horea”, ”Cloșca” și ”Crișan”.

carte poștală de propagandă tipărită la Roma în 1918

Pentru a stimula înscrierea voluntarilor în Legiunea Română, a fost tipărită la Roma o carte poștală de propagandă. În imagine apare un ofițer român în uniformă italiană cu însemnul distinctiv tricolor româneasc la guler și cifrul Regelui Ferdinand pe capelă. În dreapta este un țăran înarmat pentru a simboliza chemarea la arme, iar mai jos avem stema Regatului Italiei și stema Regatului României, alăturate unor panglici cu culorile drapelelor Italiei și României. Lânga acestea apare o inscripție în românā cu caractere latine, iar mai jos se observă data înființării batalioanelor de voluntari, 15 octombrie 1918.

preotul Vasile Lucaciu participând la constituirea Legiunii Române

După terminarea efectivă a războiului, pe fondul revoluției bolșevice din Rusia și a atitudinii ostile a Ungariei lui Bela Kun, România a solicitat întoarcerea din Italia a prizonierilor români. Astfel în perioada ianuarie - mai 1919, cele trei regimente au primit aprobarea Armatei Italiene de a se întoarce în țară cu întregul echipament militar pe care-l aveau. Soldații acestor regimente au fost integrați în Armata Română. mai multe informații despre aceste regimente ce au format Legiunea Română pot fi găsite aici sau aici.

Iată de ce, gestul simbolic al românilor stabiliți astăzi în Provincia Viterbo este unul salutar. Încă o dată s-a dovedit că românii din diaspora reușesc să se mobilizeze în momentele importante.

Filmul complet al evenimentelor poate fi urmărit aici în transmisia televiziunii Planet TV din Montalto di Castro.