România văzută de mine (4) - Valea Sebișelului

Valea Sebișelului

Indiscutabil, România este frumoasă, spectaculoasă, interesanta...Sunt locuri mai puțin mediatizate, dar de o frumusețe rară. Unul dintre acestea se află în județul Cluj, în Munții Apuseni, la poalele masivului Vlădeasa. Este vorba de Valea Sebișelului ce izvorăște din creștetul munților și se varsă în acumularea de la Drăgan.

Din Zalău sunt aproximativ 70 de kilometri. Drumul recent renovat dintre Crasna și Ciucea este minunat și scurtează călătoria. Zona traversată din județul Sălaj este la rândul ei deosebită, treci prin Horoatul Crasnei și Cizer. În județul Cluj traversezi localitatea Vânători (aici există o pârtie de schi) și ajungi în Ciucea la intersecția cu drumul european E 60. Aici trebuie să faci stânga înspre Huedin și după nici 10 kilometri ajungi la intresecția cu drumul ce urcă pe Valea Drăganului. Localitatea este situată la limita dintre munții Vlădeasa, munții Meseș și depresiunea Huedin.

grajd în Valea Drăganului

Este un sat tipic de munte, înșirat de-a lungul șoselei și a cursului văii Drăganului. Pe măsură ce înaintezi, relieful se schimbă, valea se îngustează, pădurile de fag, stejar sau mesteacăn sunt înlocuite treptat cu cele de brad sau molid. Urmează satele Tranișu și Lunga Vișagului, apoi șoseaua urcă spre barajul Drăgan. Aici, cei mai mulți turiști se opresc să vadă acumularea lacului Drăgan sau Floroiu, așa cum se mai numește. Unii se chinuie să se urce pe zidul de beton care cândva era unul din pilonii macaralei care a transportat miile de tone de beton necesar pentru construcția barajului. 

Lacul Drăgan

 

Munții Vlădeasa

Masivul Vlădeasa

 

Barajul este unul în formă de arc de cerc, peste care trece o șosea ce apoi se transformă în drumul forestier ce duce spre cascada Moara Dracului. Lacul este alimentat de răurile Drăgan și Sebișel precum și de aducțiunea ce traversează muntele dinspre Scrind-Frăsinet. Aici se pot acumula până la 112 milioane de metri cubi de apă.

Din păcate, nimeni nu a amenajat un loc de popas, aici de unde ai o belvedere superbă asupra lacului și asupra munților din zare. Sunt ruinele șantierului, clădiri părăsite, gunoaie lăsate de ”turiști”, lipsește o parcare amenajată sau o balustradă de metal care să protejeze turiștii curajoși care se urcă pe platforma de beton. Este păcat că nu se exploatează din punct de vedere turistic potențialul zonei.

Din sus de lac, drumul urcă pentru a traversa culmea înspre Valea Iadului. Înainte de a junge la hotelul nou construit, este un drum forestier la stânga. Drumul forestier este destul de bine întreținut, pe alocuri există chiar refugii în cazul în care ai ghinionul ca din față să vină un camion încărcat cu lemne. Drumul urmează coasta muntelui, în stînga se vede coada lacului Floroiu. După aproximativ 6 kilometri, se vede locul în care Valea Sebișelului se varsă în lac. Într-o poiană frumoasă, sunt deja câteva mașini cu turiști dornici să-și petreacă minivacanța de 1 mai la iarbă verde. Vara, zona se umple de corturi.

Sebișelul se varsă în lacul Drăgan

coada lacului Drăgan - loc de campare

Pe măsură ce înaintezi pe drumul forestier, urmele civilizației încep să dispară. Semnal la telefon nu există încă din satul Valea Drăganului, nici curent electric de la baraj încoace. Doar muntele cu brazii cei falnici și apele repezi ale Sebișelului. Un pod de lemn traversează răul. Aici întâlnești prima casă de vacanță, de lemn, într-o poieniță. Drumul se ramifică, în stânga poți să ajungi la coada laculu, în dreapta drumul urcă o pantă și se avântă printre brazi. După 500 de metri, ajungem la destinație. De sus de pe drum, se vede printre brazi o poiană deosebit de frumoasă și o gospodărie, dacă se poate numi așa.

Este proprietatea prietenului meu, Nelu Bunta. Acesta ne așteaptă cu brațele deschise, bucuros de oaspeți. Sunt pentru a doua oară în acest loc binecuvântat. Este greu de descris în cuvinte frumusețea locului. Pe o suprafață de aproximativ 2,5 hectare, din care cea mai mare parte este ocupată de o poiană, se găsește pădure de brazi și molizi, o cabană de lemn și dependințe înconjurate de un gard de lemn și ceea ce dă farmec locului, valea Sebișelului care curge cu zgomot la 20 de metri de cabană. De aici din poiană se poate admira spre est culmea înzăpezită a masivului Vlădeasa. 

poienița

Sebișelul la Poienița

 

Izvor la munte

proprietatea lui Nelu Bunta

Proprietatea lui Nelu Bunta

Când am fost pentru prima oară aici, în martie 2007, am prins o vreme capricioasă în care soarele alterna cu lapovița și zăpada. De data aceasta, deși suntem doar la sfârșit de aprilie și suntem aproape de creștetul munților, vremea este toridă cu peste 25 de grade și soare arzător. Flora zonei este bogată: nufărul de pădure adoră zonele mlăștinoase, toporașii cu florile delicate preferă soarele, brândușele răsar în pâlcuri albastre iar ghioceii de pădure încă se mai văd printre brazii falnici. 

toporași

nufărul de pădure

ghiocei

brândușe

După ce dăm o raită proprietății, cu tata și cu Nelu, ne întoarcem la foișor unde la umbră depănăm amintiri sau facem politică.

Nu ne săturăm să admirăm dealurile împădurite sau culmea Vlădesei. Sunetul continuu făcut de apa ce se rostogolește repede la vale crează o stare de bine, de confort. Uiți pentru câteva ore de toate grijile și problemele cotidiene. Se simte aerul tare al muntelui și mirosul de brad. Iată de ce-mi place acest loc atât de mult.

punte peste valea Sebișelului

 

Poienița

După un grătar făcut pe cărbune, înainte de plecare, merg cu tata să vizităm cascadele din amonte. Există 3 cascade pe care Sebișelul le face, una mai spectaculoasă ca alta. Mergem cu mașina până aproape de cea de a doua cascadă iar de acolo pe jos până la cea de a treia. Cobor până aproape de apă și fac câteva poze. Încerc să surprind mișcarea apei ce se repede peste bolovani. Cascadele nu sunt căderi mari de apă, nu trebuie să te aștepți la așa ceva, dar sunt spectaculoase datorită vitezei cu care curge apa. În drum spre mașină, traversăm zone în care se simte răcoarea muntelui care alternează cu altele în care se simte căldura soarelui. 

una dintre cascade

altă cascadă

Sunt locuri în care razele soarelui nu pătrund niciodată, sunt încă urme de zăpadă, solul din pădure este acoperit de mușchi. Un brad secular, este acoperit în întregime de mușchi, este gol pe dinăuntru, aproape mort, se sprijină de un altul. Este o imagine ce trebuie imortalizată.

arbore secular

 

Părăsim acest tărâm de vis și după ce parcurgem drumul forstier ajungem din nou la lacul Drăgan. Vrem să trecem barajul, așa că părăsim șoseaua principală virând la dreapta. Ajungem repede la baraj pe care-l traversăm. 

lacul drăgan (Floroiu)

aducțiune de apă

lacul Drăgan

barajul Drăgan

în aval de baraj

lacul Drăgan

     

Lasăm mașina și alături de alți turiști mergem să vedem apa care țâșnește din munte. Este vorba de aducțiunea de la Scrind-Frăsinet, care printr-un tunel de vreo 2-3 metri diametru traversează muntele. Apa care cade de la înălțime în lac crează o imagine spectaculoasă, îndelung imortalizată de turiști. Revenim pe baraj și admirăm construcția acestuia. Este greu să nu remarci că este o adevărată bijuterie inginerească. Stăm de vorbă cu paznicul care din când în când fluieră la turiștii care încearcă să coboare treptele ce duc la baza barajului, ignorând semnele ce interzic accesul. Eram nelămuriți unde sunt turbinele, unde sunt stâlpii de înaltă tensiune. Paznicul ne lămurește: deși este înscris în rețeaua energetică națională, acest lac este doar de acumulare, apa de aici trece printr-o aducțiune prin munte în județul Bihor, unde există hidrocentrala. 

apus de soare la Drăgan

 

Fac o mulțime de poze, încerc să surprind frumusețea acestor locuri și plecăm spre casă cu regretul că trebuie să părăsim acest loc minunat. Poate, atunci când vom reveni, peste alți câțiva ani, zona se va transforma în sensul că cei care ar trebui să o administreze vor reuși să o înscrie în circuitul turistic. Poate că atunci, ”turiștii” vor fi mai responsabili și mai grijulii cu natura.