Sălajul turistic (7) - Mănăstirea Strâmba

Din punct de vedere religios, spiritual, județul Sălaj are cu ce se mândri. Pe teritoriul său se găsesc adevărate bijuterii arhitectonice, fie că vorbim de bisericile de lemn (Sălajul este județul cu cele mai multe biserici de lemn) sau de bisericile ortodoxe, greco-catolice ori romano-catolice sau reformate.

Există și câteva mănăstiri ortodoxe, două dintre ele sunt foarte cunoscute și pot fi considerate adevărate puncte de interes turistic. Este vorba despre mănăstirile Bic și Strâmba. Dacă Mănăstirea Bic am vizitat-o de mai multe ori, fiind mai accesibilă din punct de vedere al căilor de comunicații, Mănăstirea Strâmba a fost o necunoscută pentru mine până zilele trecute.

Auzisem multe despre ea, despre frumusețea locurilor dată în bună măsură și de izolarea ei, știam despre buna gospodărire a acesteia atât din cărțile citite (Credință și Viață în Hristos - Anuarul Episcopiei Sălajului, Editura Episcopiei Sălajului, Zalău 2009 sau Arh.Grighentie Oțelea - Mănăstirea Strâmba – loc sfânt de îndreptare a sufletului, Editura Episcopiei Sălajului, Zalău 2012) sau din pliantele editate de același neobosit stareț Grighentie. Informații despre mănăstire se pot obține și de pe internet (http://www.manastirea-stramba.go.ro/). Dar cu toate acestea, nu am avut ocazia să ajung să văd cu ochii mei ceea ce deja știam.

Ocazia s-a ivit în acest week-end când am făcut un drum până acolo ca să mă întâlnesc personal cu Părintele Arhimandrit Grighentie Oțelea, starețul Mănăstirii. La Strâmba se ajunge ralativ ușor, nu știu de ce aveam impresia că este undeva izolată și greu accesibilă. 

Din Zalău până acolo sunt 45 de kilometri. Din Sânmihaiul Almașului trebuie să faci stânga la intersecția din centrul satului, urmând indicatorul spre Jibou. Există și un indicator care te informează că până la Strâmba mai sunt 17 kilometri. Am remarcat faptul că există indicatoare care te îndrumă spre Mănăstire cum sunt cele din centrul comunei Hida sau cele din satele Sânpetru Almașului ori Păduriș. După ce ieși din Hida, alfaltul se termină și ultimii 10-12 kilometri trebuie să-i parcurgi pe un drum de țară, plin cu gropi dar circulabil în condiții rezonabile. Sunt locuri în care nu am mai fost niciodată, deși în ultimii ani am avut ocazia să străbat județul în lung și în lat. Localitatea Sânpetru Almașului este destul de izolată dar este un sat fermecător ce are o biserică de lemn superbă (voi scrie un alt articol despre aceasta) lângă o biserică ”de piatră” cu o arhitectură interesantă. Deși este după-amiază, satul este destul de animat, sunt oameni la munca câmpului sau care stau pur și simplu pe banca din fața porții.

Dincolo de acest sat, drumul urcă printre dealuri acoperite de păduri de foioase. Verdele crud al pădurii, liniștea deplină a acestor locuri crează o stare de bine. Ajungem la o intersecție cu o răstignire. Se vede mână de om gospodar: în jurul crucii există un mic gard și sunt panseluțe. Derutant este faptul că există două indicatoare, unul la stânga, altul la dreapta și pe amândouă scrie Mănăstirea Strâmba. 

Răstignire și indicatoare spre Mănăstire

Fântână fără ciutură

O fântână cu cumpăna de lemn, fără ciutură, stă încremenită între dealurile înverzite, la răscruce de drumuri. Din instinct o iau la dreapta, drumul urcă în continuare și trece prin cătunul Păduriș. Nici nu auzisem de o astfel de localitate. Sunt doar câteva case aruncate între dealuri. Atmosfera este patriarhală. După un ultim urcuș și după o curbă, ajungi pe coama unui deal și revelație...se vede ansamblul monahal de la Strâmba. Treci pe sub o poartă mare de lemn și pătrunzi pe teritoriul mănăstirii.

Vedere de ansamblu

Biserica veche - monument istoric

Alee de piatră și bănci de odihnă

Încă de la început ești surprins să constați că obștea de aici pune multă râvnă în a crea un ambient extrem de plăcut. Există o parcare mare aproape de biserica de cărămidă aflată în construcție, există borduri, alei, sunt arbuști ornamentali plantați peste tot. Pe măsură ce înaintezi, nu se poate să nu remarci frumusețea absolută a acestui loc și înțelegi că toate cele citite și auzite sunt adevărate.

Deși în aceste locuri exista încă din 1461 o veche vatră monahală și de-a lungul sutelor de ani a avut o existență tumultoasă (între 1755-1761 a fost mănăstire greco-catolică), mănăstirea a renăscut în anul 1993 când a fost reactivată prin decizia Episcopiei Oradiei. Din 1996 stăreția i-a fost încredințată ieromonahului Grighentie Oțelea, cel care alături de obștea de călugări a schimbat fața acestui loc. Nu se poate să nu remarci râvna, strădania și spiritul gospodăresc care au făcut din acest loc un ”colț de rai”.

Ansamblul monahal de la Strâmba conține un altar de vară de lemn pe fundație de piatră în stil maramureșan având hramul ”Izvorul Tămăduirii”; casa pentru pelerini care are trei camere și o mansardă neterminată; casa cu paraclis – o construcție masivă din zidărie; Paraclisul cu hramul ”Nașterea Maicii Domnului” având pictură murală opera lui Ambruș Martin din Zalău; Arhondaricul și Trapeza mănăstirii ce conține sala de mese și camerele pentru pelerini; Centrul de asistență socială ”Sfânta Maria” ce deservește din punct de vedere social și spiritual pe cei care trec pragul mănăstirii; Centrul cultural-misionar ”Sfântul Pahomie de la Gledin” care cuprinde o bibliotecă, o sală de lectură și un spațiu administrativ. 

Altarul de vară

 

casa cu paraclis și stăreție

Centrul de asistență socială

 

Sala de lectură

Biblioteca

Aici mai există o biserică de lemn monument istoric cu hramul ”Sfântul Gheorghe”, datând din secolul XV. Cel mai însemnat proiect aflat în derulare este construcția bisericii mari a mănăstirii, piatra de temelie fiind pusă de Preasfințitul Părinte Episcop Petroniu la sărbătoarea Izvorul Tămăduirii în anul 2009.

Arhondaricul

 

Biserica de lemn

 Aici, la Strâmba există și un mic parc dendrologic conținând diverse specii de arbori și arbuști, predominând cei ornamentali. Aleile de piatră te poartă printre acești arbuști ornamentali, printre tuia și brazi. Din loc în loc există bănci unde te poți relaxa și reculege departe de agitația și stresul cotidian, există mese de lemn și chiar leagăne. Carul de lemn, încărcat cu flori este superb. 

Tot aici se află și o minigrădină zoologică cu porumbei de diferite specii, păuni, câini ciobănești și din rasa San Bernard, căprioare, iepuri. Toate acestea și mai ales zecile de soiuri de flori: lalele, panseluțe, trandafiri, mușcate, petunii, begonii etc. crează o stare de bine, de confort atât trupesc cât mai ales spiritual.

  

  

Pe timpul șederii noastrea acolo, liniștea locului a fost tulburată doar de bătăile ritmice cu ciocănelele în toacă ale călugărului care chema credincioșii la slujba vecerniei sau de dangătul lin al clopotului bisericii vechi.

Întâlnirea cu Părintele Arhimandrit Grighentie Oțelea – starețul mănăstirii, a fost una binecuvântată. Ne-a primit în biroul din stăreție unde a ascultat problemele noastre și a acceptat pe loc propunerea noastră de colaborare. Este un suflet mare, un bun gospodar, un om cu multă râvnă și mai presus de orice, un OM al lui Dumnezeu. Aparent pare un călugăr atipic, asta poate și pentru că îl vezi mereu în comunitate pentru a face rost de banii necesari punerii în practică a planurilor sale sau pe la tipografie pentru a edita pliante de promovare a mănăstirii. 

Biserica nouă - în construcție

Izvor descoperit lângă biserica nouă

Dacă agitația zilei, stresul și problemele cotidiene te copleșesc, dacă necazul sau durerea sunt insuportabile sau pur și simplu dacă vrei câteva ore de liniște și aer curat, atunci trebuie să vii, stimate cititorule aici, la Sfânta Mănăstire Strâmba. Nu vei regreta.