Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia (1): Sala Unirii

S-a scris mult și încă se va scrie despre momentul 1 Decembrie 1918. Este firesc, oricine ce ar spune, reprezintă unul dintre cele mai glorioase momente ale istoriei românilor. Este momentul în care Marea Adunare Națională a proclamat Unirea Transilvaniei cu România, unire care s-a realizat practic abia în 1920 după un război pe care armata română l-a dus împotriva armatei maghiare. Dar despre acest război, vom scrie cu altă ocazie, acum vrem să vă prezentăm una dintre cele mai importante săli ale complexului muzeal cunoscut sub numele de Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia. Este vorba despre Sala Unirii - numită așa pentru că aici și-a desfășurat activitatea Marea Adunare Națională și aici a fost redactat actul unirii.

Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, este situat în centrul istoric, în cetatea Alba Carolina recent renovată. Puțin mai sus de Catedrala Încoronării - alt edificiu încărcat de istorie, se desfășoară două clădiri monumentale, separate de Strada Muzeului. Prima Clădire, cea dinspre vest, adăpostește sălile de expoziție și birourile Muzeului național al Unirii, iar cealaltă clădire, față în față cu prima, adăpostește Sala Unirii și colecția etnografică. 

Clădirea în care se află Sala Unirii a fost construită în anul 1900 și adăpostea Casina Militară  sala de festivități și recepții a armatei austro-ungare. Până în 1918 a aparținut Regimentului 50 Infanterie a armatei austro-ungare. Sala a fost aleasă în decembrie 1918 pentru că era singura sală suficient de încăpătoare pentru cei 1228 de delegați prezenți la Alba Iulia. Câțiva ani mai târziu, în 1922, cu ocazia încoronării Regelui Ferdinand I și al Reginei Maria, sala a fost înfrumusețată, iar la intrare în clădire a fost realizat un impunător portal, ce poate fi admirat și astăzi. 

Interiorul Sălii Unirii - fotografie din 1935 realizată de Arthur Bach. Sursa foto: Biblioteca Digitală BCU Cluj

 

Fațada Sălii Unirii cu portretele suveranilor României Mari

Portalul, este flancat de portretele cuplului regal Ferdinand și Maria. Cel din stânga îl înfățișează pe Regele Ferdinand în ținuta de încoronare și are trecut textul ”Ferdinand I regele tuturor românilor”. În dreapta este portretul reginei, cu textul ”Maria regina tuturor românilor”. Deasupra portalului este scris în limba latină pe o lespede de marmură: ”ANNO DOMINI MDCCCCXVIII KALENDIS DECEMBRIIS, HOC LOC UNIO TRANSILVANIAE UNIVERSA CUM DACO ROMANIA SOLLENNI ET UNANIMO POPULII VOTO IN PERPETUUM ATQUE IREVOCABILITER PROCLAMAATA EST CUIUS REI MEMORIA SEMPITERNA SIT”

Sala propriu-zisă este într-adevăr impunătoare în sensul că este mare, însă nu este și grandioasă, așa cum mă așteptam. Sala are o formă dreptunghiulară, la un capăt și la celălalt două ample bolți au desenate portretele unor mari personalități ale vieții culturale românești și respectiv portretele unor domnitori sau regi ai țărilor românești. Este un test de cultură generală pentru oricine ajunge aici, acela de a încerca să recunoască portretele. Reușesc și eu să recunosc câteva personalități: pe Andrei Mureșanu, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Iorga sau Mihai Eminescu. Puțin, doar 4 din 14. În schimb, mă descurc mai bine cu domnitorii: Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Dimitrie Cantemir, Alexandru Ioan Cuza, Carol I și Ferdinand I adică 9 din 14. Până la urmă dau de panoul care cuprinde lista regilor. Nu i-am recunoscut pe Basarab I, pe Bogdan Vodă, pe Petru Rareș și pe Constantin Brâncoveanu. 

Galeria de personalități politice și culturale

Galeria domnitorilor

Dincolo de fiecare boltă cu portrete, se află câte un șemineu sub formă de turn de cetate având stema României la loc de cinste. În Sala Unirii sunt expuse în cadrul expoziției permanente câteva portrete, foarte bine realizate, ale suveranilor României Mari. De exemplu portretul Regelui Ferdinand realizat de Zogu Zaharescu. Deși nu este un nume sonor în pictura românească, acest portret dovedește că pictorul are reale calități și că ”stăpânește știința practicării piscturii profesioniste, academiste, într-o reprezentare în fond memorabilă, a Regelui Ferdinand, reprezentat șezând, în postura omului de stat, mulțumit pe deplin de înfăptuirile sale”. 

Portretul Regelui Ferdinand

Unul dintre portretele Reginei Maria este realizat de Pericle Capidan (1869 - 1966), pictor care i-a avut ca profesori la Școala de Arte Frumoase din București pe Theodor Aman și Gheorghe Tăttărăscu. 

Pe pereții sălii sunt gravate cuvintele Rezoluției Unirii, act fundamental, citit de către Vasile Goldiș în plenul Adunării și votat de către toți cei prezenți. 

 

Din expoziția permanentă face parte biroul avocatului Aurel Lazăr (1872-1930) membru marcant al Partidului Național Român, membru al Marelui Sfat Național Român și al Consiliului Dirigent al Transilvaniei. În casa sa din Oradea, la biroul expus în Sala Unirii, a fost redactat la 12 octombrie 1918 declarația de autodeterminare a românilor din Transilvania, ce avea să fie citită în parlamentul de la Budapesta de Alexandru Vaida Voevod.

Biroul avocatului Aurel Lazăr

 

Mai pot fi văzute aici diferite însemne ale participanților la Unire: steaguri, medalii, credenționale etc. Într-o vitrină, mai multe volume având coperțile de piele și colorate în culorile drapelului național, conțin documentele unirii, procese verbale și semnăturile reprezentanților românilor. 

Poate cel mai interesant obiect ce se află aici în Sala Unirii, este aparatul de fotografiat al lui Samoil Mârza, cel cunoscut sub numele de fotograful Unirii. Veteran de război, venit împreună cu delegația satului Gălțiu, a fost singurul care a surprins în câteva clișee aspecte de la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Este surprinzător faptul că un eveniment de o asemenea importanță nu a beneficiat de serviciile unui fotograf oficial, tehnica fotografiei fiind destul de acesibilă încă de pe atunci. Conform unor informații, organizatorii evenimentului ar fi încheiat un contract cu fotograful Arthur Bach, însă acesta nu a onorat contractul. Așa că singurul care a surprins aspecte de la Alba Iulia a fost Samoil Mârza. Nefiind fotograful oficial, cadrele lui sunt realizate doar în mulțimea de pe Câmpul lui Horea din afara zidurilor cetății. După Unire a realizat un album, care a fost oferit câtorva personalități printre care Regele Ferdinand, episcopul Iuliu Hossu, Ionel Brătianu, Iuliu Maniu sau generalul Henri Berthelot. Albumul său ”Marea Adunare de la Alba Iulia în chipuri” a servit ca dovadă a caracterului democratic al Unirii la Conferința de Pace de la Paris. Se mai găsesc doar trei exemplare, unul la Episcopia Greco-Catolică din Cluj (albumul dăruit lui Iuliu Hossu) și alte două la Biblioteca Academiei Române (albumele dăruite lui Iuliu Maniu și Nicolae Iorga). Aparatul expus în Sala Unirii este produs de firma Ernemman din Dresda, este un aparat cu burduf ce era montat pe un trepied. 

Aparatul lui Samoil Mârza

Aici în Sala Unirii sunt montate frecvent și expoziții temporare. De exemplu, când am vizitat eu Alba Iulia în vara acestui an, era montată expoziția ”Excelență sub două flamuri. Dănilă Papp (1867-1950). Ofițer de carieră, participant la primul Război Mondial în armata austro-ungară la luptele din Galiția, fiind decorat cu ordinul ”Coroana de Fier” a Imperiului Austro-Ungar. Evenimentele din 1918 îl găsesc pe frontul italian. este numit în Consiliul Dirigent și înaintat la gradul de general, fiind șef de Stat Major al generaului Boeriu. După Unire este promovat la conducerea Corpului I de Armată din Craiova (1923-1924) iar apoi la conducerea Corpului VI de Armată Cluj (1024-1938). Este numit apoi de către Regele Carol al II-lea rezident al Ținutului Mureș cu reședința la Alba Iulia. În perioada 1941-1944 este ministru plenipotențial pe lângă Vatican. Regimul comunist, instalat în 1948 l-a privat de o serie de drepturi și l-a șters din registrele de pensionari. La insistențele unor prieteni, autoritățile comuniste au revenit asupra deciziei de anulare a pensiei. S-a stins din viață la vârsta de 82 de ani în anul 1950, fiind înmormântat la Sibiu.

Clădirea ce adăpostește Sala Unirii este înconjurată de busturile unor personalități ce au legătură cu momentul 1918: oameni politici, militari, oameni de cultură, clerici. Printre acestea se află și sălăjenii Iuliu Maniu (1873-1953) și Gheorghe Pop de Băsești (1835-1919). 

Bustul lui Iuliu Maniu

Bustul lui Gheorghe Pop de Băsești

 
Încheiem cu un text aflat pe site-ul Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia, pe pagina dedicată acestei săli: ”Dacă acceptăm epitelul Albei Iulia de ”Mecca românilor”, atunci sala unirii nu poate fi decât ”Kaaba! Loc cu valoare simbolică deosebită, loc de pelerinaj și regăsire.”