În aceste zile se împlinesc 25 de ani de la apariția primului număr al ziarului ”Magazin Sălăjean”, cel care avea să devină în timp, liderul presei sălăjene. A pornit la drum ca și săptămânal de informație și publicitate pentru ca ulterior să devină cotidian, ziarul avea să reflecte în paginile sale evenimentele importante din sfera social-politică dar și culturală a județului Sălaj. Răsfoind arhiva ziarului, îți dai seama cum s-au scurs ultimii 25 de ani, cu bune și cu rele. Acum, este momentul la care, se poate scrie istoria ziarului. La ceas aniversar, l-am rugat pe domnul Daniel Mureșan – directorul publicației să ne răspundă la câteva întrebări.
Foto-Travel: Să începem cu istoria apariției primului număr, cel din ianuarie 1997. Trebuie să lămurim un aspect, legat de numerotarea edițiilor: pe frontispiciul primului număr apare scris nr. 1 (46). Lămuriți-ne asupra acestui aspect.
Daniel Mureșan: La început, adică în anul 1996, ziarul se numea Mica Publicitate Sălăjeană. Primele numere au fost numai cu publicitate, treptat inserând și articole, editoriale etc. În scurt timp ne-am dat seama că nu se mai potrivea denumirea, așa că am schimbat-o.
Foto-Travel: Cum
a fost începutul? De ce o nouă publicație în presa sălăjeană și de ce într-un
moment dificil din punct de vedere economic?
Daniel Mureșan: Înainte de a demara proiectul, scrisesem sporadic la
reviste muzicale, ”Flacăra”, ”Săptămâna” și ”Graiul Sălajului”. La acea vreme, în
Sălaj erau două ziare, mari și late: ”Graiul Sălajului” și ”Sălajul Orizont”. Ambele
cu redactori din fosta ”Năzuința”, iar ca stil jurnalistic un fel de suntem
prieteni cu toată lumea, numai bani să iasă. Am simțit că e un culoar favorabil
și am demarat proiectul. Nu a fost ușor. Au fost momente când mi-am vândut
lucruri din casă pentru a plăti salarii sau tiparul ziarului. Dar am avut lângă
mine oameni tineri, cu dorință de muncă și afirmare. În ciuda economiei
sălbatice de piață, am conștientizat că jurnaliștii sunt oameni cu puncte
forte, dar și cu dureri. De la început am format o mare familie, cu bune și cu
rele. Mulți și-au întemeiat, la propriu, o familie în redacție. Au fost vremuri
frumoase, pline de entuziasm și chiar sacrificiu.
sursa foto: colecția personală Daniel Mureșan
Foto-Travel: Au fost câteva momente importante în evoluția ziarului. În primul rând a fost trecerea de la săptămânal la cotidian. Apoi au fost momentele în care publicația a atins bornele de 100, 200, 500 sau 1000 de apariții. Cum au fost percepute din redacție aceste momente?
Daniel Mureșan: Ziarul, atunci și acum, este un efort de echipă, în ciuda faptului că semnăturile erau doar câteva. În spatele acestor semnături este un mecanism care trebuie fie ”ceas”. Ne motivam unul pe altul, eram permanent cu ”degetul pe trăgaci“. Realitatea era întotdeauna surprinsă cu ochi atenți și critici. Eram atenți la nuanțe, indiferent de ce natură erau ele. Dar cel mai important cred că fost apropierea de oameni. În redacție era un permanent du-te-vino, oamenii reclamau ceva sau pur și simplu voiau să fie acolo. Nu există bucurie mai mare a unui jurnalist decât să știe că a ajutat, efectiv, un om sau mai mulți. Dincolo de asta, eu am mai ajutat câțiva oameni să înveţe meseria asta, un lucru de care sunt la fel de mândru pe cât sunt de ziar.
Foto-Travel: Componența
redacției a suferit, în timp, multe modificări. Care ar fi explicațiile?
Daniel Mureșan: Meseria de jurnalist e frumoasă, dar e foarte grea.
Presiunea e enormă. Amenințări, înjurături, stres. La început au fost primele
generații de absolvenți ai facultăților de jurnalism. Tineri, frumoși și cu
poftă de viață. Dar, încet, încet, instituțiile publice și-au dat seama că pot
avea purtători de cuvânt din rândul jurnaliștilor, gata instruiți. Și uite așa,
în câțiva ani instituțiile sălăjene erau pline cu purtători de cuvânt de la
Magazin Sălăjean. La stat salariile erau bunicele (oricum, mult mai mici
comparativ cu cele de acum), de lucru era puțin, weekend-urile libere etc. Pe
vremea aceea nu era o problemă să găsești alți redactori. Facultățile de
jurnalism scoteau absolvenți pe bandă rulantă. La un anunț de post vacant de
redactor aveam și 70-100 de doritori. Olivian Vădan nu mai prididea cu
organizarea seriilor de concurs.
Foto-Travel: Ați
reușit să treceți prin ”jungla” economiei de piață. Presupun că nu a fost ușor.
Care au fost cele mai mari provocări?
Daniel Mureșan: La început, se scumpea tiparul de câteva ori pe an.
Încercam, de cele mai multe ori reușeam, să nu modificăm prea des prețul de
vânzare. Din partea bugetară nu prea aveam anunțuri. Nu ne iubeau fiindcă îi
criticam, iar ei se răzbunau nedându-ne anunțuri plătite. Șansa noastră au fost
firmele private, ce doreau o economie de piață corectă, fără abuzuri și
amestecuri politicianiste. Și-au dat seama că în noi au un sprijin. La un
moment dat, 90% din veniturile ziarului proveneau din anunțuri și reclame ale
domeniului privat. Apoi, cred că am fost de fiecare dată cu un pas înaintea celorlalți.
Am fost primul ziar tehnoredactat computerizat din județ, primii care am
tipărit digital sau color, primul cotidian care apărea lunea (acum 25 de ani,
ziarele locale nu apăreau lunea), primii care am avut talon de mica publicitate
gratuită (celelalte ziare taxau anunțurile la cuvânt), primul ziar cu site etc
etc etc.
sursa foto: colecția personală Daniel Mureșan
Foto-Travel: Răsfoind
arhiva publicației am constatat că în prima decadă a anilor 2000 au existat o
serie de suplimente care au adus un plus de valoare ziarului. Mă refer la ”Arca”,
la ”Rogvaiv Politic”, ”Auto Magazin”, ”Europagina”, ”Piața Muncii”, ”Weekend Time”, ”Tândală” etc. V-ați reinventat mereu prin intermediul acestor suplimente. Unele
au rezistat în timp, altele nu. Spuneți-ne ceva despre ele.
Daniel Mureșan: După cum vă spuneam și mai sus, mediul privat era
permanent alături de noi. Am considerat că dacă primim, trebuie să și dăm. În
general, nu au rezistat în timp cele care erau dedicate vreunui eveniment, noi
știind ce viață vor avea. ”Tândală” și-a încetat apariția când Marius Avram a
plecat la Cluj.
Foto-Travel: Încă
de la început ați venit cu rubrici de umor. Au fost acele ediții de 1 aprilie,
apoi în câțiva ani ați publicat caricaturi. Ați continuat cu ”Tândală”. Cum au
privit cititorii acest lucru?
Daniel Mureșan: ”Tândală” a fost la vremea lui un fenomen. Marius
Avram venea ”exilat” la Zalău, după condamnarea lui în procesul cu Gheorghe
Funar. Nu avea multe conexiuni în oraș, așa că a fost ușor să-i satirizeze pe
sălăjeni. M-a întrebat dacă nu mă va afecta economic. I-am spus, zâmbind, că
oricum nu ne iubesc instituțiile, afectarea fiind o glumă. Bineînțeles, au
urmat presiunile, că de ce scriem de ăla și nu de ăla. Curând s-a trecut la
amenințări, dar noi eram obișnuiți cu așa ceva, ne făceau să fim mai acizi.
Foto-Travel: Chiar
și acum, aveți rubrica de pamflet ”Zvonoteca”. Probabil că ați primit multe ”reclamații”
de la cei care se regăseau dați la ziar...
Daniel Mureșan: ”Zvonoteca” dă multora fiori reci. Telefoanele
zbârnâie în continuare, mulți se autodemască. Sunt persoane din administrația
sau politica sălăjeană care nu au ripostat niciodată, știind că scriem doar adevărul.
Din păcate, foarte puțini... Mai nou, politicienii își fac tot felul de
site-uri (sau le plătesc), unde se laudă singuri, probabil au orgasm când văd
osanalele. Bineînțeles că își fură căciula, dar ei nu realizează. Sunt
politicieni slabi.
Foto-Travel: Un
cotidian nu are cum să nu se implice în lupta politică. În cei 25 de ani, au
fost câteva rânduri de alegeri: locale, parlamentare, prezidențiale și mai nou
europarlamentare. Presupun că reclamele politice au ajutat din punct de vedere
financiar ziarul. Cum ați reușit să păstrați echidistanța cerută de normele
deontologice?
Daniel Mureșan: De-a lungul vremii am fost catalogați ca fiind
țărăniști, pesediști, liberali, useriști sau alte și alte denumiri. Mulți nu
puteau să accepte că poți fi pur și simplu echidistant, independent. Contra
cost, am acordat spațiu publicitar oricărui partid ce a dorit publicitate, la
același preț pentru toată lumea. Întotdeauna și-au semnat articolele de
campanie, niciodată un redactor de la Magazin Sălăjean nu a semnat vreun
material de campanie. De altfel, regula în redacție este, încă de acum 25 de
ani, nici un membru al redacției nu este membru de partid. Mulți redactori au
ajuns în politică, e alegerea lor, dar asta doar după au plecat de la ”Magazin
Sălăjean”.
sursa foto: colecția personală Daniel Mureșan
Foto-Travel: În
orice publicație longevivă, așa cum este și ”Magazin Sălăjean”, poate interveni
în orice moment rutina. Cititorii pot să se plictisească de aceleași rubrici,
de același stil. Pe de altă parte, ciclicitatea evenimentelor dintr-un an
obligă să scrieți din nou despre aceleași lucruri. Cum ieșiți din acest cerc
vicios?
Daniel Mureșan: Da, sunt evenimente repetitive, dar încercăm să le
arătăm de fiecare dată altfel. În rest, nu ne plictisim! Meseria de jurnalist
îți oferă o diversitate imensă. Depinde cum știi să profiți de ea.
Foto-Travel: În
25 de ani, ați fost martorii schimbărilor orașului Zalău, dar și a celor din
județ. Care au fost, din punctul dumneavoastră de vedere, momentele de
cotitură?
Daniel Mureșan: Cred că schimbarea a venit odată cu aderarea la
Uniunea Europeană. Au început să vină fonduri europene, și asta a adus multe
investiții. Unele făcute cu cap, altele fără. Dar asta este o altă poveste.
Foto-Travel: Presa
este considerată a fi a patra putere în stat. Este adevărat, chiar dacă statul
este eșuat, așa cum s-a exprimat de curând președintele țării?
Daniel Mureșan: Nu știu a câtea putere mai e presa în stat. De fapt
nici celelalte puteri ale statului nu mai știu în ce ordine sunt. Într-un stat
eșuat e haos. E haos și în presă, ca și în oricare alt domeniu. Așa țară, așa
presă!
Foto-Travel: E
clar, românii citesc din ce în ce mai puțin. O arată, fără echivoc,
statisticile. Presupun că și presa scrisă e afectată. Cum ați reușit să
depășiți momentul acesta?
Daniel Mureșan: Da,
de câțiva ani, internetul și facebook-ul sunt sursele de informare ale
românului. Unde, știm ce găsim. Dezinformare, minciună, oportunism. Bineînțeles,
ediția print a scăzut în tiraj, dar compensează siteul și pagina de facebook
care, din fericire pentru noi, sunt tot lideri în județ.
Foto-Travel: Desigur,
anunțurile de publicitate sunt o sursă sigură de venit. Dar în afară de acestea
și de știrile zilei, ați reușit mereu să mențineți sus ștacheta în ce privește
anchetele jurnalistice sau reportajele. Cum ați reuși asta?
Daniel Mureșan: Un ziar care se respectă, trebuie să abordeze toate
genurile jurnalistice. De la editorial, până la reportaj. Niciodată nu am
abdicat de la principiul acesta, chiar dacă unele rubrici sunt mai puțin ”gustate”.
Foto-Travel: ”Magazin
Sălăjean” a devenit un brand binecunoscut publicului sălăjean. Dincolo de munca
din spatele unui cotidian, stau și diversele campanii în care v-ați implicat.
Știu, de exemplu, că tipăriți an de an un calendar în care sunt evocate
personalitățile cultural-istorice ale acelui an. Sau că editați seria de cărți
”Descoperim Sălajul”. Spuneți-ne câte ceva despre aceste activități conexe.
Daniel Mureșan: De-a lungul anilor, am avut foarte multe proiecte în
redacție. Am avut librarie, anticariat, agenție de publicitate, am organizat
zeci de concerte (i-am adus pe Uriah Heep la Zalău), concursuri literare,
campionate de șah, am oferit burse elevilor, am trimis elevi în tabere. Au fost
foarte multe, nu le mai țin minte. Sperăm ca anul acesta să reluăm editarea
volumelor ”Descoperim Sălajul”. În prezent derulăm o campanie de donare de
cărți pentru bibliotecile sătești. Pandemia ne-a limitat într-o oarecare măsură
activitățile, dar... trece și asta!
Foto-Travel: Cum
e o zi în redacția Magazin Sălăjean?
Daniel Mureșan: Acum 25 de ani, când mijlocul de comunicare era doar
telefonul fix și faxul, ședințele de redacție se țineau cu mult aplomb, cu
fumat de nu te vedeai în încăpere și cu multă cafea. Când a apărut pagerul, a
fost o adevărată revoluție. Prima conexiune la internet o aveam pe un telefon
fix, cu convorbiri interurbane la Tg. Mureș. Când venea factura telefonică, ne
speriam. Acum e mai ușor. Dimineața trecem în revistă potențialele subiecte ale
zilei, în jurul amiezii încercăm să le punem cap la cap, iar spre seară
închidem ediția. Bineînțeles, între aceste faze e multă muncă, telefoane,
deplasări etc.
Foto-Travel: Mai
este presa scrisă de actualitate? Cât timp va mai rezista ea?
Daniel Mureșan: Presa scrisă merge, deocamdată, în tandem cu cea
online. Ziarul tipărit are încă fanii săi. Sunt foarte mulți cei care savurează
cafeaua citind ziarul. În Marea Britanie sunt publicații ce au reapărut pe
print. E greu de dat un răspuns.
Foto-Travel: Nu
sunteți singura publicație sălăjeană. Cum e relația cu ”concurența”?
Daniel Mureșan: Întotdeauna, dar întotdeauna, concurența e benefică!
Nu se poate fără ea, nu ai la ce să te raportezi. Relația cu presa ”adevărată”
din Sălaj e ok. În urmă cu mulți ani, am înființat Asociația Jurnaliștilor din
Sălaj. Membrii asociației (adică cei care respectă normele deontologice ale
jurnalismului) se întâlnesc periodic, discută probleme specifice. Este o
asociație profesională, atmosfera e destinsă, fără patimă, benefică tuturor.
Foto-Travel: Am
auzit în ultimul timp că ar exista o criză a hârtiei tipografice și că presa
scrisă ar fi amenințată. Cum explicați această criză?
Daniel Mureșan: Din păcate, informația e reală. Fabricile de hârtie
produc tot mai puțină hârtie de ziar. Cauza? A fost reglementarea europeană cu
interzicerea sacoșelor din polietilenă, s-a trecut la sacoșele din hârtie.
Fabricile au profitat, cererea e enormă... hârtia de ziar e mai puțin rentabilă
de produs. Mai mulți editori locali am făcut apel la Parlament să se elibereze
pentru tipografii hârtie de la rezerva de stat. Pentru moment am reușit, deși e
o hârtie foarte proastă. Deocamdată, asta e.
Foto-Travel: Cum
vedeți viitorul presei locale în contextul mai larg, al presei naționale?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu