Prinși în ungher - expoziție de fotografie și experiment social

Întotdeauna am apreciat proiectele ”altfel”, cele care ies din tipare. Și, în materia de artă fotografică nu ducem deloc lipsă de astfel de proiecte. Unul, care-mi place foarte mult și datorită dozei mari de emoție pe care-l degajă, este cel al fotografului Alex Iordache din Republica Moldova. Idee este una simplă: să-i fotografieze pe medicii care s-au aflat în prima linie în lupta cu pandemia. Și, chiar dacă proiectul a demarat în vară, acum e mai actual ca oricând. Este dacă vreți, modul în care Alex Iordache vrea să-i scoată din anonimat pe eroii din spitale. 

Monumentul lui Nicolae Titulescu din Crasna

Localitățile județului Sălaj au o istorie bogată, uneori prea puțin cunoscută și promovată. Poate de vină pentru această situație este și lipsa din curriculum școlar a orelor dedicate istoriei locale. Sunt multe monumente istorice în Sălaj, prea puțin cunoscute publicului larg. De exemplu, monumentul dedicat lui Nicolae Titulescu, amplasat în localitatea Crasna. Cum monumentul este amplasat aproape de zona centrală a localității, chiar în fața spitalului, cu siguranță a fost observat de multă lume. Însă, poate puțini cunosc semnificația acestuia. Și mai puțini sunt aceia care știu că marele diplomat român Nicolae Titulescu este cetățean de onoare a localității Crasna din 13 iulie 1935.

Fotografie oferită ca premiu la Tombola ”Făcut în Sălaj”

Am scris în urmă cu un an (vezi aici) un material despre un ”altfel de magazin” deschis în Zalău, intitulat sugestiv ”Făcut în Sălaj”. Venea cu un alt concept, unul ce punea accent pe comercializarea produselor sălăjene. Am spus-o și cu altă ocazie, astfel de inițiative sunt lăudabile și pentru simplul motiv că încurajează și sprijină produsele cu specific local. Chiar dacă părea o nebunie să deschizi un alt magazin, în condițiile în care la orice colț de stradă dai de câte un ABC, ei bine, iată, magazinul ”Făcut în Sălaj” a rezistat probei timpului și pe 3 octombrie a împlinit 1 an. Un bun prilej pentru a-i răsplăti pe clienți prin intermediul unei tombole. 

Un monument scos din anonimat

În urmă cu 5 ani, scriam articolul ”Despre un monument uitat: Stâlpul Foamei”. Mă bucuram atunci că am descoperit acest monument de la 1814-1817, uitat pe nedrept de toți cei responsabili de conservarea și promovarea monumentelor istorice. Recunosc, am fost puțin critic cu administrația locală de la acea vreme. Însă, așa cum aveam să-mi dau seama mai târziu, nu era vorba de rea voință. Pur și simplu, altele erau prioritățile momentului. A trebuit să treacă vreo doi ani, pentru ca domnul Cornel Lar - la data publicării articolului viceprimar al Comunei Ileanda - ales primar la alegerile locale din 2016, să mă contacteze și să-mi propună să scoatem monumentul din anonimat. Iată că acest lucru s-a întâmplat, pe finalul mandatului domnului primar. Astfel, la 26 august 2020, lângă Stâlpul Foamei - ”monumentul uitat” de la Ileanda, a fost instalat un panou informativ pentru turiști. Despre acest exemplu de bună practică vreau să scriu în cele ce urmează.

Alec Bartos, clujeanul care machetează timbre cu tematica Cosmos

Despre Alec Bartos am aflat întâmplător. De fapt el m-a găsit pe mine. Eram la Timișoara la Conferința S.R.P.A.C (Societatea Română pentru Astronomie Culturală) unde, printre altele, am dus și o mini-expoziție de timbre românești cu tematica Cosmos, din colecția mea personală. După ce am prezentat lucrarea ”Misiunile Spațiale Apollo în filatelia românească”, primesc un comentariu legat de ultima serie emisă de Romfilatelia, cea intitulată Apollo 50. Mesajul era trimis de Alec Bartos, despre care am aflat ulterior că este cel care a machetat această serie. Mi s-a părut extraordinar acest lucru. Deși sunt colecționar de timbre, nu mi-am pus niciodată întrebarea cine sunt cei care dau viață acestor bucăți de hârtie. Așa s-a născut ideea de a-i lua un interviu lui Alec Bartos.

Ambulanța pentru Monumente în competiție pentru premiul publicului Europa Nostra

Ambulanța pentru Monumente, acel proiect despre care se aude din ce în ce mai des datorită implicării în acțiuni de punere sub protecție a diverselor obiective de patrimoniu, se află la un pas de a câștiga, premiul publicului Europa Nostra. Asta după ce în primăvara acestui an, Ambulanța pentru Monumente a fost desemnată câștigătoare la categoria ”Education training and Awarennes-Raising”. 

Publicația ”Sălajul pur și simplu” la al 30-lea număr

Sălajul, acest colț de țară de care parcă nu te mai saturi, are câțiva promotori foarte buni. Un fel de influenceri, ca să fim în pas cu moda...Unii sunt antreprenori de succes, alții sunt cei care sunt plătiți prin fișa postului să facă asta, iar alții sunt jurnaliști. Din ultima categorie face parte și Călin Pavăl, care, alături de colaboratorii săi reușește să facă ”un altfel de jurnalism”. Unul ce pune accent pe reportaj - acest gen jurnalistic pe cale de dispariție din mass-media românească. Iar reportajele scrise de Călin Pavăl și echipa sa, au ca subiect principal Sălajul. De 30 de luni (aproape 3 ani), Sălajul pur și simplu apare și pe print ca o publicație lunară, editată de Asociația Sălajul pur și simplu. Într-un context în care presa scrisă e pe avarie, un proiect ce-și propune să promoveze prin reportaje de calitate frumusețile Sălajului, merită apreciat. Iată de ce, am considerat necesar să publicăm un interviu cu jurnalistul Călin Pavăl.

Fețele Pandemiei: expoziție de fotografie documentară la Zalău

Actuala criză sanitară, cu accente de pandemie, ce pare că nu se mai termină, ne-a luat prin surprindere pe toți. După ceea ce s-a întâmplat în China la Wuchan, era previzibil că mai repede sau mai târziu, virusul se va întinde în toată lumea, însă cu toții am sperat că pe noi o să ne ocolească, că deh, noi suntem altfel. Nu a fost să fie așa, România, la fel ca mai toate țările lumii a fost lovită necruțător de acest virus care a răvășit întreaga societate. În lunile martie-mai ale anului de grație 2020, când am stat cu toții în case, iată că fotografii au fost pe teren și au reușit să surprindă în imagini, o atmosferă cum nu am mai întâlnit în această generație: frică transformată în panică, izolare și carantinare, orașe pustii, copii trimiși acasă să învețe online, poliție și armată pe străzi etc. Și cu toate acestea, viața a mers mai departe, plătind tribut morții. Oamenii au circulat doar pe bază de adeverințe, din spatele măștilor chirurgicale sau improvizate doar ochii încercau să demonstreze că speranța moare ultima.

Iată ce ne propune expoziția de fotografie documentară ”Fețele Pandemiei” ce poate fi admirată toată luna august la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău. Expoziția a debutat însă într-un spațiu neconvențional, pe platoul de marmură din fața Prefecturii Sălaj. Aici mai poate fi admirată și astăzi!

O imagine iconică a pandemiei din România. Foto: Ionuț Teoderașcu

Istoria aruncată la gunoi: Castelul Bay din Treznea nu mai există

Sălajul își pierde treptat monumentele istorice. Motivele sunt numeroase, începând de la chestiuni juridice până la lipsa de reacție a societății civile. Nu cred că greșesc mult dacă sintetizez această situație printr-un singur cuvând: nepăsare. Recent, Castelul Bay din localitatea martir Treznea, s-a dărâmat de tot. oricum, soarta lui era deja pecetluită de câțiva ani, când a fost abandonat și lăsat (intenționat ?) să se dărâme...

Florian Ungur: 50 de ani de activitate în eter (2)

Oricine ajunge la Brusturi, în Sălaj, va remarca fără îndoială că într-o curte, se află o uriașă antenă. Dacă văzând-o de departe ai crede că acolo e cine știe ce ”instituție secretă”, odată ajuns în fața porții va vedea inscripție: Muzeul Radio Nostalgia. De ce să aibă un muzeu nevoie de o astfel de antenă? Întrebarea nu-și mai are rostul dacă afli că aici este locația unui muzeu inedit, unic în Sălaj și poate printre puținele muzee similare din țară. Un muzeu privat, construit de domnul col. (r) Florian Ungur, un împătimit radioamator. Am publicat o primă parte a interviului pe care a avut amabilitatea să ni-l ofere, acum revenim cu partea a doua a acestuia.