Impresii de călătorie (20) - Catedrala Valencia

Multe din marile orașe ale lumii, mai cu seamă cele europene, au centrul istoric în jurul unei biserici, al unei catedrale. Nici Valencia nu face excepție. În centrul orașului, în imediata vecinătate a piețelor Plaza de la Reina, Plaza de la Virgen și Plaza Almoina, se înalţă una dintre cele mai frumoase lăcașe de cult pe care le-am văzut vreodată.

Îmi plac catedralele maiestuoase, în stil gotic, cu portaluri sculptate, cu contraforți, cu turle înalte. Dar la fel de mult îmi plac și bisericile în stil baroc, cu altare încărcate de ornamente, cu opere de artă, cu picturi superbe. Cele două stiluri se regăsesc îmbinate armonios în Catedrala Valencia.

Fațada barocă a Catedralei din Valencia

Catedrala ”Sfânta Maria” din Valencia, este cel mai mare lăcaș de cult din Spania și este celebră atât datorită îngemănării de stiluri arhitectonice dar și pentru că adăpostește una dintre cele mai sacre relicve ale creștinismului: Sfântul Graal. Din punct de vedere arhitectonic, Catedrala Valencia este faimoasă prim faptul că are trei porți în trei stiluri diferite: Poarta Apostolilor este în stil gotic, Poarta Palatului este în stil romanic, iar poarta principală, Poarta de Fier este în stil baroc.

Poarta Palatului, datând din secolul al XIII-lea, este simplă, sub formă de boltă, având de fiecare parte câte șase coloane încrustate în piatră ce se continuă cu șase frize circulare, fiecare având o formă geometrică diferită. Dacă lângă ușă sunt imagini cu îngeri și sfinți, înspre exterior sunt fiare exuberante și monștri printre frunze. Combinația de arcuri și colonade mici, pline de detalii, crează o imagine de excepție. Ușa este masivă, de lemn prinsă în balamale de fier. Nituri mari de fier o decorează într-un mod spectaculos. Un mic gemuleț cu zăbrele din fier o face și mai enigmatică. Deasupra Porții Palatului sunt figurile a 14 capete de femei și bărbați, primii locuitori ai Leridei, celebrul oraș unde s-au întâlnit armatele lui Cezar și Pompei. Există de asemenea o minunată fereastă ogivală din 1692.

Poarta Palatului - stil romanic

Fereastră ogivală deasupra Porții Palatului

Poarta Apostolilor, în stil gotic din secolul al XV-lea, are forma unui arc frânt – element erhitectural definitoriu pentru acest stil. Poarta dă înspre Plaza de la Virgen și a fost intrarea principală în Moscheea peste care s-a construit catedrala. De o parte și de alta sunt 14 statui, câte șapte pe fiecare parte. Ca o ciudățenie, în partea stângă, primele două statui sunt decapitate iar a treia lipsește cu desăvârșire. La fel, în partea dreaptă, lipsește a cincea statuie iar a șasea este decapitată. Primele două statui din partea stângă și ultimele două din partea dreaptă sunt încadrate în câte o nișă, în timp ce celelalte sunt în relief, în afara zidului, având desupra capetelor un acoperiș la fel ca la majoritatea catedralelor gotice. Deasupra a șase dintre statui, câte trei de fiecare parte, continuă trei frize în arc frânt. Desupra ușii, timpanul conține un super basorelief cu Fecioara Maria cu Pruncul Isus în brațe, înconjurată de îngeri care aduc slavă lui Dumnezeu. Deasupra Porții Apostolilor se află o fereastră sub formă de roză cu un diametru de 6,45 metri. Se distinge fără prea mare greutate Steaua lui David. Este o construcție grațioasă și solidă în același timp, având eleganța unui ornament, delicatețea unui filigram gotic și tenacitatea unei construcții romane. Fereastra luminează unul din transepturile bisericii și are un vitraliu superb. Construcția acesteia a fost terminată în 1354.

Poarta Apostolilor - stil gotic

Poarta Apostolilor - detaliu

Poarta Apostolilor - timpanul

Poarta Apostolilor - detaliu

Poarta Apostolilor - detaliu

Însă cea mai frumoasă și mai spectaculoasă poartă a Catedralei este Poarta de Fier. Este poate cea mai frumoasă fațadă în stil baroc al unei biserici, pe care am văzut-o vreodată. Este opera arhitectului Konrad Rudolf și a fost construită între anii 1713-1728. Are o formă semicirculară, curbura înspre interiorul Catedralei și se desfășoară pe trei nivele.

Primul, susținut de câte două perechi de coloane are în centru deasupra ușii de intrare o minunată sculptură reprezentând adorarea îngerilor. Există și o monogramă de bronz, cu literele A și M de la Ave Maria. Statuile de la primul nivel, fiecare aflată în câte o nișă, îi reprezintă pe Sf. Pedro Pascual (dreapta) și Sf. Tomas de Villanueva (stânga). Statuile sunt în mărime naturală. Primul nivel se încheie cu o friză cu trofee ecleziastice. Cel de-al doilea nivel are tot două perechi de coloane. Pe partea dreaptă este reprezentată prin sculptură în marmură Speranța, este o alegorie a Credinței și statuile lui Sf. Lorenzo și Papa Alexandru VI. În partea stângă este reprezentată Caritatea, este o alegorie a Justiției și sunt statuile lui Sf. Martir Vicente și Papa Callisto III. În mijlocul celui de-al doilea nivel se află o fereastră rotundă cu un vitraliu superb reprezentând Fecioara Imaculată. 

Poarta de Fier - stil baroc

Fațada barocă a Porții de Fier

Monograma de bronz - ”Ave Maria”

Nișa cu statuia lui Sf.Tomas de Villaneuva

Poarta de Fier - detaliu

Cel de al treilea nivel conține în centru sculptura reprezentând Vestirea Fecioarei și statuile Sf. Luis Bertran (dreapta) respectiv Sf. Vicente Ferrer (stânga). În fine, chiar sus este reprezentat Sfântul Duh, Adorarea Îngerilor și se găsește o cruce pe o sferă din bronz. Înălțimea întregii fațade este de 36,66 metri. La bază, de o parte și de alta sunt statuile a doi lei, având medalioane cu numele Maria înscrise pe ele. Fațada este protejată de un gard din fier forjat, sub formă semicirculară având curbura înspre piață. Curburile fațadei și a gardului închid un cerc.

Nișa cu statuia lui Sf.Pedro Pascual

În partea stângă a intrării principale, există un turn clopotniță sub formă hexagonală. Construcția acestuia a început în anul 1381, fiind numit secole la rând ”Campanar Nou” – turnul nou, astfel încât să-l diferențieze de ”Campanar Vell” – turnul vechi, un turn romanic pătrat, situat la câteva străzi distanță. Încetul cu încetul, din cauza clopotului denumirea i se schimbă în ”Torre del Miquelete”. Construcția turnului a fost finalizată în anul 1425, turla fiind adăugată între 1660 și 1736. În turn sunt 13 clopote constituite în trei grupe. Prima grupă conține două colopote: Quart (1736) și Micalet (1536) care sunt automatizate pentru a marca ora. Au fost folosite de către Casa regală de Aragon. Celelalte 11 clopote dintre care  cinci clopote mari și șase mai mici sunt folosite pentru a marca diverse evenimente. Fiecare clopot are un nume, cel mai vechi fiind Caterina (1305) iar cel mai nou este Violant (1735). Clopotele Catedralei Valencia reprezintă cel mai mare grup de clopote gotice din Spania.

Torre del Miquelete

Un alt element arhitectonic interesant al Catedralei îl reprezintă Galeriile, situate în imediata vecinătate a Porții Apostolilor, înspre Plaza de la Virgen. Galeria este formată din trei rânduri de arcade suprapuse sprijinite de coloane dorice (primul rând) și de coloane ionice (celelalte două rânduri). De aici, în Duminica Floriilor este rostită predica de către arhiepiscop.

Galeriile - Catedrala Valencia

Planul Catedralei este sub formă de cruce, având o navă principală susținută de două rânduri de câte patru coloane și arce. Tavanul este în arc frânt, în cel mai pur stil gotic. De o parte și de alta a navei principale, dar și de jur împrejurul altarului principal, se află 28 de capele. Îmbinarea de stiluri arhitectonice este vizibilă și aici, capelele fiind în stil gotic, neoclasic sau baroc. Majoritatea capelelor sunt din secolul al XVIII-lea și sunt realizate în stil neoclasic, dar există și capele în stil baroc din secolul al XVII-lea sau în stil gotic din secolele XIII-XV. Multe dintre capele adăpostesc mormintele prelaților care au slujit aici. Capelele sunt adevărate opere de artă conținând sculpturi sau picturi extrem de valoroase.

capela în Catedrala Valencia

Capela Sf.Vincent Martirul - sec.18

Bolta Capelei Sf.Vincent Martirul

catedrala Valencia - interior

Desigur, cea mai celebră capelă este Capela Sfântului Potir ce adăpostește Santo Caliz - Sfântul Graal. În capelă este o liniște de mormânt, turiștii și credincioșii găsind aici un loc de reculegere. Rămâi impresionat de structura în stil gotic al Capelei sub formă pătrată cu latura de trei metri și înălțimea de 16 metri. Impresionează tavanul traversat de nervuri transversale magnifice în formă de stea.  Altarul este din alabastru în stil gotic flamboiant. În spatele unui geam blindat  se află Santo Caliz – Sfântul Potir sau Sfântul Graal. În fața altarului, zi și noapte, doi călugări rostesc neîncetat rugăciuni.

Capela Sfântului Potir

Capela Sfântului Potir - nervuri în formă de stea

Capela Sfântului Potir - vitraliu cu Santo Caliz

Capela Sfântului Potir - altarul de alabastru

Această cupă de agat cu mânere de aur, din secolul I, se crede că a fost folosită de Isus la Cina cea de Taină. Conform legendei, potirul a fost adus la Roma de către apostulul Petru și îngrijit de către papi. Papa Sixtus al II-lea a ordonat ca potirul să fie dus la Huesca în Spania în casa diaconului său Sf. Laurențiu, pentru a-l proteja de împăratul Valerian care în acea perioadă persecuta creștinii. După anul 1100, potirul a fost găsit la mănăstirea San Juan de la Pena. Potrivit istoricilor spanioli, în anul 712 când maurii au invadat Peninsula Iberică, potirul a fost ascuns în zona muntoasă din nordul creștin. În anul 1399, Regele Martin I, la insistenţa anti-Papei spaniol Pedro de Luna (alias Benedict al XIII-lea), a ordonat transferarea potirului în capela reşedinţei lui de la Zaragoza, apoi la Barcelona şi în final, în anul 1437, a ajuns la Valencia. Se află în catedrala din Valencia din 14 iulie 1504, fiind de atunci în grija canonicilor Catedralei. Dacă din punct de vedere istoric, lucrurile încă nu sunt clare, cert este faptul că mitul Sfântului Graal a treversat întregul Ev Mediu, pocalul fiind poate cel mai căutat și râvnit obiect. Uneori este confundat cu o altă relicvă sacră, potirul în care ar fi picurat sângele lui Isus răstignit. Potirul este scos afară din capelă doar de două ori pe an: în Joia Sfântă și în Sărbătoarea Sfântului Potir, din ultima zi de joi a lunii octombrie, când este purtat în procesiune solemnă la altarul principal al Catedralei, unde Arhiepiscopul de Valencia celebrează Sfânta Liturghie în prezenţa acestei preţioase relicve. Interesant este faptul că Potirul este păzit de prestigioasa "Frăţie a Cavalerilor Sfântului Potir", condusă de Contele de Villafranqueza, un văr al Regelui Juan Carlos al Spaniei, şi de Don Ignacio Carau, comandor al Ordinului Papal Sf. Grigore cel Mare şi fost guvernator al provinciei Valencia. De-a lungul timpului, înalți prelați printre care și Papa Ioan Paul al II-lea (în 1982)  și Papa Benedict al XVI-lea (în 2006) au folosit Santo Caliz în celebrarea Mesei.

Catedrala mai are și alte elemente ce o fac să fie una excepțională. Există aici un muzeu în care sunt adunate obiecte de artă ecleziastică de mare valoare. Prima sală conține printre altele statuile originale ale Porții Apostolilor dar și pictură gotică din secolele XIV-XV. În cea de a doua sală a muzeului am admirat picturi ale maeștrilor renașterii dar și o vitrină cu obiecte din teracotă poleite cu aur. Sălile patru și cinci ale muzeului conțin piese importante ale artei renașterii dar și racle de aur și argint. Impresionează două pânze mari, viu colorate atribuite lui Goya.

Muzeul Catedralei - piesă de argint

Muzeul Catedralei - statuile apostolilor (originale)

Muzeul Catedralei - sarcofag gotic

Nu trebuie uitat altarul principal al Catedralei, situat în ceea ce se numește Capela cea Mare. poate cel mai elocvent exemplu al artei baroce. Altarul este monumental, înăuntrul acestuia fiind o statuie a Fecioarei Maria, policromie pe lemn din secolul al XVIII-lea. Ușile de argint ale altarului, sunt din secolul al XVI-lea și sunt împodobite cu picturi superbe. Frescele cu îngeri de deasupra altarului, în culori vii predominat albastre,  au fost redescoperite în cadrul lucărilor de restaurare din 2004. Frescele inițiale sunt din secolul al XIII-lea și au fost găsite în stare foarte bună de conservare, după ce a fost îndepărtat pictura barocă adăugată în 1682.

Domul Catedralei Valencia - stil gotic

Capela cea Mare a Catedralei

Capela cea Mare - vedere asupra frescelor

Domul Catedralei cu statuile a doi dintre evangheliști

Capela cea Mare și Altarul Principal al Catedralei

Deasupra altarului, la întretăierea navei principale cu cele două abside laterale, se înalță domul în stil gotic din secolul al XIV-lea. Este de fapt un turn octogonal cu ferestre mari și dantelărie în alabastru, care crează o imagine profund religioasă, aproape mistică. În partea de sus a celor patru piloni ai transeptului sunt reprezentați cei patru evangheliști în sculpturi de stuc: Sf. Ev. Luca repreezentat cu taurul, Sf. Ev. Ioan reprezentat cu vulturul, Sf. Ev. Matei reprezentat cu îngerul și Sf. Ev. Marcu reprezentat cu leul. De aici se văd foarte bine vitraliile ferestrelor de deasupra Porții Apostolilor și a Porții Palatului.

Catedrala Valencia - vedere spre vitraliul de deasupra Porții Apostolilor

Desigur, Catedrala Valencia ascunde nenumărate alte opere de artă sau elemente de arhitectură gotică sau barocă. Este greu de descris în cuvinte tot ce se găsește înăuntru. Turiștii, la fel ca noi, rămân profund impresionați de ceea ce văd. Sunt ajutați de ghidurile audio pe care le primesc la intrare. Toate capelele, toate locurile mai interesante ale Catedralei sunt numerotate, astfel că poți să le parcurgi în ritmul propriu și poți să stai cât vrei la fiecare dintre acestea. Din păcate, nu există audioghid și în limba română, în ciuda numărului mare de connaționali aflați în provincia Valencia.

Catedrala Valencia - machetă

catedrala Valencia - element de arhitectură gotică: Gargui

Ceea ce mi se pare interesant și important din punct de vedere al marketingului pe care spaniolii știu să-l facă, există un site foarte bine structurat în care poți găsi detalii interesante despre comorile din Catedrală: www.catedraldevalencia.es . La ieșire am găsit chiar și o revistă color, foarte interesantă: Revista Catedral d Valencia. Am cumpărat numărul 7 al revistei cu 2 euro. Ținuta revistei, calitatea articolelor în valenciană și engleză, pozele de calitate, informațiile inedite și hărțile detaliate fac din aceasta o sursă de informare extrem de prețioasă. Este pentru prima dată când văd o revistă periodică, de o asemenea ținută, dedicată unei Catedrale. 


A fost o experiență unică, cu o puternică încărcătură spirituală, aceea pe care am avut-o vizitând Catedrala. Puține au fost bisericile sau catedralele care m-au impresionat atât de mult.