Foto travel: Impresii de călătorie (19)

Eram de 2 zile în Valencia și orașul ni se părea fascinant, atrăgător cu mult potențial turistic. Deși pentru Orașul Artelor și Științei am alocat două zile, acestea ni s-au părut insuficiente pentru câte ar mai fi fost de văzut, mai ales în Muzeul de Științe Principe Felipe. Dar era timpul să ne îndreptăm atenția spre Cita Vella – orașul vechi.

Plaza de la Virgen

Am decis să începem explorarea orașului cu unul din turnurile care acum câteva sute de ani asigurau intrarea în oraș: Torres de Quart. Ne-am orientat pe hartă și pe internet în legătură cu transportul în comun și am decis ca de data asta să mergem cu autobuzul. Rețeaua de transport în comun a orașului este bine pusă la punct, mijloacele de transport sunt moderne, fie că vorbim de autobuze ori metrou. Ne-a plăcut faptul că în stațiile de autobuz, existau informații asupra traseului: descrierea stațiilor, legăturile cu alte trasee, harta Valenciei cu marcarea obiectivelor turistice și harta zonei în care era stația. Era facil să te orientezi, trebuia doar să știi unde vrei să ajungi. Derutant era însă faptul că peste tot, inscripțiile erau bilingve, în valenciană și spaniolă. În autobuze se urcă întotdeauna prin partea din față. Aici există un automat care validează VLC (Valencia Tourist Card) sau abonamentul pe care-l ai. Nu există controlor, nici nu ar trebui, călătorii sunt civilizați și-și validează abonamentul. Când vrei să cobori într-o stație, soliciți acest lucru conducătorului auto, prin apăsarea unui buton aflat lângă ușile din mijloc și din spate. Se coboară doar pe aceste uși. Excepție se face atunci când urcă sau coboară cineva care este imobilizat într-un cărucior cu rotile, atunci se deschide o trapă la mijloc care facilitează accesul. Cum aveam VLC nu aveam grija biletelor. Am mers de la hotel pe jos aproape 500 de metri până dincolo de Parcul Turia de unde am luat un autobuz. Acesta ne-a purtat vreo 15 minute pe străduțe înguste ori pe bulevarde largi și ne-a lăsat foarte aproape de Torres de Quart.

Torres de Quart

Silueta falnică a turnurilor gemene ce străjuiesc poarta care cu secole în urmă era una dintre porțile de acces în oraș, se profila în fața noastră. Zidurile masive de piatră le dădeau un aer cazon. Le-am înconjurat, am trecut pe sub arcul porții și am găsit scări care urcau la etaj. Dar un mic grijal și o portiță barau calea. Sosisem prea devreme, era ora 8,45 și accesul în turn era permis doar de la 9. Ne-am mulțumit să ne învârtim prin jur preț de 15-20- minute, iar cînd s-a deschis portița eram primii vizitatori în acea zi. Nu am plătit nimic grație VLC. Pe măsură ce urcam, orașul se vedea în toată splendoarea sa scăldat în razele soarelui. Era minunat să vezi aglomerația clădirilor, ca un furnicar, care întotdeauna m-a fascinat. Terasele clădirilor, acoperișurile roșii, balcoanele cu flori, turlele bisericilor, toate creau o imagine superbă. Dar imagine cea mai frumoasă era de pe terasa unuia dintre turnuri, cel pe care se afla arborat un imens steag al provinciei Valencia. Pe celălalt turn era arborat drapelul spaniol. Este impresionant să vezi cât de patrioți sunt valencienii. Am profitat de faptul că eram doar noi acolo sus pe terasa turnului și am făcut o mulțime de poze folosind trepiedul din dotare. La plecare am remarcat o placă comemorativă care amintea că la 28 iulie 1808 eroii războiului de independență au intrat triumfal în oraș pe această poartă.

turnurile văzute din spate

orașul văzut din Torres de Quart

Valencia văzută din Torres de Quart

De sus, am identificat Catedrala și locul unde era Plaza de la Reina, așa că ne-am afundat pe străzile înguste ale orașului vechi admirând în treacăt frumoasele fațade ale clădirilor. Am ajuns la Mercado Central – piața acoperită a orașului, o superbă construcție cu o arhitectură interesantă, ce îmbină cărămida cu fierul și sticla. Imensa hală este acoperită cu o structură metalică, iar pe părțile laterale are vitralii cu însemnele orașului. Aici găsești fructe și legume proaspete, diverse murături, preparate din carne. Atrage atenția raionul unde sunt agățate jamboane de porc. Spaniolii sunt renumiți prin modul de preparare a jambonulu (în spaniolă Jámon - se citește hamon).

Una din intrările în Mercado Central

raionul de fructe

vitralii în Mercado Central

Mercado Central - vedere de ansamblu

Fasolea verde și anghinarea - elemente de bază ale bucătăriei valenciene

celebrul Jámon

Vis-a-vis de Mercado Central se află o clădire cu ziduri crenelate, cu aspect de fortăreață. Ferestrele ce reflectau imaginea clădirilor din jur și ornamentele de piatră ale ancadramentelor, ușa de intrare în stil gotic, toate ne făceau să credem că avea în față o clădire importantă. Așa și era, priveam unul dintre obiectivele aflate pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO: La Lonja de la Seda. Voi scrie pe larg despre aceasta într-o altă postare. Aici voi menționa doar că întregul edificiu este unul grandios, în cel mai pur stil gotic. Nicăieri nu am văzut o construcție civilă, comercială, în stil gotic, mai frumoasă ca aceasta.

arhitectura gotică a clădirii La Lonja de la Seda

La Lonja de la Seda - scară interioară

fântână în stil maur în curtea interioară

elemente de arhitectură gotică

De la Lonja de la Seda am mers înspre Plaza de la Reina, acolo unde se găsește Catedrala Valencia. Aici, pe o bancă în parcul cu portocali am admirat cum cei de la primărie care se ocupă cu curățenia orașului, scutură portocalii și culeg fructele căzute. Am observat peste tot o grijă deosebită pe care o au locuitorii orașului față de natură, față de spațiile verzi.

Catedrala se profila maiestuoasă în fața noastră. Impresionează fațada barocă și turnul clopotniță de alături numit El Miquelete. Am stat la o coadă destul de mare în fața bisericii. Lumea aștepta să intre să viziteze Catedrala. Nu știam de ce anumiți turiști nu stăteau la coadă ci intrau pe ușa din stânga. Până la urmă ne-am dumirit: prin dreapta se intra în Catedrala și prin stânga se intra pentru a vedea o expoziție de machete ce înfățișează scena Nașterii Domnului.

Portalul de la intrarea laterală

El Miquelette - turnul clopotniță

fațada barocă a Catedralei Valencia

Am decis să vedem și noi prima dată această expoziție. Și aici trebuia să stai la coadă, pentru că expoziția era una de-a dreptul impresionantă. În cadrul expoziției denumită La Luz del Belén (Lumina din Betleem) machetele erau extrem de realiste, cele mai mici detalii erau redate cu acuratețe. Mulțimea de localnici și de turiști le admira și le fotografia.
Tema din acest an urmărește trei momente importante: Buna Vestire a îngerului, călătoria magilor și scena Nașterii. Tradiția de a amenaja scene ale Nașterii Domnului, denumite simplu Belen, începe la 1223 când Sf.Francisc din Assisi a realizat prima scenă. Din regiunea Napoli, tradiția s-a extins în Spania datorită regelul Carlos III.

La Luz del Belén - caravana magilor

La Luz del Belén - ieslea cu pruncul Isus

La Luz del Belén

În spatele Catedralei se află Plaza de la Virgen cu o frumoasă fântână ce-l reprezintă pe Neptun stând înconjurat de feciore cu ulcioare. Porumbeii se odihneau pe statuetele fântânii atrași de apă.

Fântână în Plaza de la Virgen - detaliu

Fântână în Plaza de la Virgen

După ce am vizitat și Catedrala (voi scrie în detaliu într-o postare ulterioară) am mers spre hotel dar nu înainte de a ne opri și de a vedea Estacio del Nord - Gara Valencia. Așa cum am văzut și la Porto, în Portugalia, gara este una specială. Dacă la Porto am admirat azulejos – faianță colorată ce redă diverse scene, aici am admirat fațada deosebită a gării. Este reprezentat steagul valencian într-un romb având de o parte și de alta două litere L înconjurate de portocale. Atât rombul cât și literele sunt încoronate. Gara a fost inaugurată în anul 1917 și este construită în stilul modernist al Secesionismului Vienez. Într-o sală de așteptare, aveai impresia că te-ai întors în secolul XIX, sunt redate diverse scene folosind tehnica azulejos. Sunt opera pictorului valencian Gregorio Muñoz Dueñas. Vestibulul este decorat cu capitelurile tapetate cu un mozaic de faianță și cu vitralii

Gara din Valencia

Gara Valencia - interior

Azulejos în Gara Valencia

În gară, am mâncat la restaurant, pentru prima dată felul de mâncare tradițional valencian: paella. Ne-am bucurat să fim serviți de o româncă, care ne-a explicat cum se prepară paella și care ne-a făcut un discount la nota de plată. Restaurantul este frumos decorat cu diverse picturi realizate din faianță. Am admirat și trenurile moderne garate în stație precum și sistemul modern de acces pe peroane, exact ca la metrou.

Paella - bucătărie tipic valenciană

salată de ton

restaurantul din gara Valencia

trenuri moderne în Gara Valencia

Lângă Estacio del Nord se află o construcție impresionantă: Rotonda – celebra arenă care se găsește peste tot în Spania și unde se dau luptele cu taurii. Aflăm cu stupoare că este închisă și că nu se mai organizează lupte cu tauri, acest ”sport sângeros” fiind interzis în oraș. Totuși am vizitat Muzeo Taurino - Muzeul Taurilor, unde se păstrează vie amintirea luptelor. Am admirat o mulțime de costume purtate de toreadori și picadori, diverse arme și chiar un taur împăiat. Pereții muzeului sunt tapetați cu poze și articole de ziar ori cu sute de afișe ale coridelor de altădată. Exista și un soft pe calculator prin care se explica denumirea diverselor piese componente ale costumului de toreador.

Rotonda

statuia toreadorului

intrarea la Museo Taurino

Museo Taurino - imagini de arhivă

costum de toreador

Vis-a-vis de gară am avut ocazia să admirăm o piață medievală – Mercado Medieval. Aici erau expuse diverse produse specifice: obiecte din fier forjat, săpunuri cu diverse esențe, evantaie, bijuterii și obiecte de îmbrăcăminte ori de marochinărie. Deosebit de ingenioase erau diversele obiecte și animale construite din lemn. Un pictor realiza caricaturi iar alături era un campionat de șah la partidele căruia pensionarii erau foarte concentrați.

Mercado Medieval

competiție de șah în Mercado Medieval

figurine realizate din lemn

săpunuri create manual

Următorul obiectiv vizitat a fost Palatul Marchizului De Don Aqua, transformat în muzeu. Niciodată nu am văzut un portal din alabastru atât de bogat ornamentat și atât de frumos realizat. În muzeu am admirat diverse obiecte de mobilier din secolele trecute, statuete, obiecte de porțelan, tablouri ale clasicilor spanioli. La etaj este amenajan Muzeul Ceramicii, unde impresionează salonul chinezesc. În multe dintre exponate se poate vedea influența maură. Scenele create din faianță sunt impresionante și foarte frumoase. Dar cel mai mult ne-a plăcut o bucătărie tipic valenciană, în care predomină faianța decorativă. După ce am plecat de la muzeu, în drum spre metrou, am descoperit că nu mai am portofelul. După spaima pe care am tras-o (aveam acte și bani) mi-am amintit că s-ar putea să fi rămas la muzeu. Ne-am întors și am constatat că doamna de la ghișeu văzuse unde am pus portofelul când ne-a dat rucsacii. După câteva întrebări legate de forma portofelului, mi l-a restituit.

Palatul Marchizului De Don Aqua

fațada din alabastru

fațada Palatului Marchizului De Don Aqua - detaliu

În continuare am vizitat Muzeul Artelor Frumoase. Intrarea la muzeu era liberă pe baza VLC. Am văzut două expoziții temporare: Primitivos 1450-1550 - o superbă colecție de pictură portugheză dedicată Crăciunului și Tiempo de Navidad – o colecție de gravură pe aceeași temă. În prima colecție mi-a plăcut opera lui S.Tiago, Infernul (1510-1520) sau picturile lui Jorge Alfonso, Gregorio Lopez, Frei Carlos sau Garcia Fernandez. Demn de reținut colecția de 8 tablouri a lui Gregorio Lopez reprezentând momente din viața Fecioarei Maria. În cea de a doua colecție temporară m-a impresionat tabloul de mari dimensiuni a lui Maestro de Pereira – Adoration of the Magi, foarte realistic realizat. Aveai impresia că personajele sunt vii.

Muzeul Artelor Frumoase

Diego Velázquez - autoportret

În zona cu expoziții permanente am văzut sala Sorolla, dedicată maestrului Joaquin Sorolla Bastida, pictor născut la Valencia în 1863 și care a murit în 1923. Peisajele sale sau portretele sunt superbe. Am mai văzut colecții de tapiserii, pictură cu natură moartă realizată de Jose Felipe Parra Piquer. Muzeul se poate lăuda și cu câteva capodopere: un autoportret al lui Diego Velázquez, câteva tablouri ale lui Francisco de Goia y Lucientes, tablou de Jose de Ribera sau Antonio Van Dyk. Am mai văzut o superbă curte interioara cu o fântână în mijloc, flacată de patru palmieri și de patru bolte cu flori. Clădirea care adăpostește muzeul a aparținut ambasadorului Vich’s Courtyard și este reprezentativă pentru arhitectura valenciană.

Muzeul Artelor Frumoase - curtea interioară

De la muzeu am mers să căutăm celelalte două obiective pe care ni le-am propus să le vizităm: Torres de Serano și clădirea Almudin. La Torres de Serano nu am plătit, aveam gratuitate pe baza VLC dar a trebuit să luăm tichete dintr-un loc, de la casa de bilete, pe care să le arătăm unui alt domn care era la intrare. Turnurile seamănă izbitor de mult cu Torres del Quart, văzute dimineață. Același stil de turnuri impunătoare, crenelate, legate între ele și care lasă loc la fel ca un arc să intri în cetate. Cetate care nu mai există demult, de fapt turnurile erau una din intrările în orașul vechi, zidurile orașului fiind complet distruse. Și pe aceste turnuri este arborat drapelul valencian, în dungi orizontale galbene și portocalii și cu o bandă verticală albastră lângă catarg. Am asistat la apusul soarelui, a fost un spectacol superb, de aici de la înălțimea turnurilor.

Torres de Serano

Torres de Serano - vedere din spate

orașul văzut din Torres de Serano

Apus de soare în Valencia, văzut din Torres de Serano

Valencia văzută în amurg din Torres de Serano

Torres de Serano - scară interioară

În căutarea clădirii Almudin am putut vedea spectacolul Valenciei noaptea. Străzile înguste ale orașului vechi sunt superb luminate de lampioane mari rotunde cu suport de fier forjat montate pe zidurile clădirilor. Fiecare oraș are stilul său de iluminat public, acesta din Valencia este superb, nu mă săturam să fac poze. Clădirea Almudin este o hală imensă în stil gotic, din perioada medievală care mai păstrează picturi murale reprezentând scene legate de activități comerciale sau imagini ale sfinților patroni ai meșterilor care lucrau acolo. Sunt deosebit de frumoase. În secolele XV-XVI era folosită ca depozit de cereale. Acum, spațiul este destinat unei expoziții de artă contemporană. Sunt o serie de sculpturi în lemn, marmură sau piatră foarte asemănătoare cu operele lui Brâncuși.

Clădirea Almudin - expoziție de artă modernă

Almudin - pictură murală

inscripții pe pereții clădirii Almudin

Stema Valenciei - clădirea Almudin

Se înserase deja, așa că ne-am grăbit spre metrou. Am admirat pentru prima dată Valencia noaptea. Luminile feerice de pe mall-ul Il Corte Ingles, felinarele ce luminau străduțele pustii la acea oră, toate creau o atmosferă romantică. Am mers acasă la hotel cu metroul din stația Colon, cel mai aglomerat loc al orașului.