Impresii de călătorie (15) - Lacul Bled (Slovenia)

Lacul Bled este un lac glaciar format prin retragerea ghețarului Bohinj, care a lăsat în urmă un bazin lung de 2 km, lat de 1,3 km și adânc de 30 de metri. Situat la poalele Munților Alpii Iulieni, lacul Bled este înconjurat de un peisaj magnific, fiind considerat pe bună dreptate unul dintre cele mai frumoase lacuri din Europa și chiar din lume.

Frumusețea locului este dată și de micuța insulă pe care se află Biserica de Pelerinaj ”Adormirea Maicii Domnului”, datând din 1565,  înconjurată de vegetație bogată.

Coborând de la Cetatea Bled, am ajuns pe marginea lacului în partea de vest a acestuia, lângă un camping. Aici am lăsat mașina, într-o parcare amenajată la liziera unei păduri și am pornit să explorăm lacul. Încă din prima clipă, privirile ne-au fost atrase de insulă. Faptul că este atât de mică și că are totuși o biserică, ale cărei turlă se oglindește în apele lacului, o fac să fie atât de specială. Pe malul lacului erau amenajate locuri de plajă, cu șezlonguri așezate pe iarba verde, proaspăt cosită.

  

Câteva rațe, însoțite de un cârd de boboci, tocmai ieșeau din lac ademenite de către niște copii cu o coajă de pâine. Tot pe mal erau amenajate bănci, pe care turiștii pot sta să admire lacul, cu insula în partea dreaptă și cu cetatea cocoțată pe un vârf de stâncă în stânga. Abia acum realizăm pe ce colț de stâncă, este construită cetatea. Abia se distinge datorită distanței și a cerului înnorat. Ne bucurăm că am fost acolo. O barcă tradițională acoperită, numită pletna, tocmai aducea turiștii la mal trecând pe lângă un șir lung de geamanduri, folosite probabil pentru marcarea pistelor de caiac sau canoe.

O șosea foarte bună înconjoară lacul, făcând posibilă dezvoltarea în jurul acestuia a unor pensiuni și terase, apreciate de turiști. Distanța de jur împrejurul lacului este de 6 kilometri. Poți înconjura lacul fie pe jos, existând în afară de șosea și poteci, respectiv piste de biciclete dar poți să faci acest lucru și folosind trenulețul care avea o stație de oprire, chiar în locul în care ne aflam noi.

O clădire înaltă, destul de ciudată, ne atrage atenția, așa că pornim într-acolo. Seamănă cu un fel de platformă pe care o folosesc săritorii la trambulină, dar nu știu care este rolul acesteia. La baza construcției, un afiș te informează în slovenă, italiană și germană că de aici poți închiria o barcă care să te ducă pe insulă. În mod tradițional, accesul pe insulă se face cu bărci cu vâslaș, pletna. Sunt însă și mici întreprinzători care oferă bărci simple de pescari, ca acestea.  De altfel, pe lacul Bled sunt interzise bărcile cu motor, de orice fel, asta pentru a-l proteja de poluare. Încă nu suntem hotărâți dacă vrem să mergem așa că vom decide mai târziu, după ce mai aruncăm o privire prin zonă. 

Am ajuns într-un loc, de unde atât cetatea cât și insula se văd foarte bine. O bancă la umbra unor sălcii te îndeamnă la meditație. În unele locuri, există chiar lângă lac o alee de lemn, ale cărei picioare de susținere se află în apele lacului. Este foarte romantic să te plimbi pe această punte, să auzi apa clipocind sub picioarele tale, lovindu-se de mal. Ne-am plimbat de-a lungul lacului, am făcut o mulțime de poze.

Revenim la debarcader, ne decidem să plătim 10 euro pe oră pentru o barcă simplă cu vâsle. Suntem stângaci în a manevra vâslele, ceea ce-l face pe proprietar să exclame într-o italiană perfectă: ”Gesu e Maria”. Până la urmă ne descurcăm, în mai puțin de 10 minute suntem pe insulă. Ancorăm la un mic debarcader, legăm bine lanțul bărcii și pornim să explorăm insula. Ajungem, urcând o alee pe culmea dealului la o zonă ce oferă o imagine superbă asupra cetății. De aici, de lângă un mic altar închinat Fecioarei Maria, urcăm treptele de piatră care ne duc lângă intrarea în biserică.

Insula Bled, în formă de lacrimă, din calcar și dolomită, datează din Triasic și s-a format odată cu lacul a cărui nume l-a împrumutat. Sunt multe legende țesute în jurul insulei. Potrivit uneia dintre acestea, istorisită de cel mai mare poet sloven France Preseren, pe insulă s-ar fi aflat cândva un templu dedicat zeiței dragostei Ziva și aflat sub protecția călugărului Staroslav și a fiicei sale Bogomila.

Pe insulă se găsește Biserica de Pelerinaj ”Adormirea Maicii Domnului”, datând din 1465. Biserica, a fost reconstruită în stil prebaroc în 1685, are o singură navă și un uriaș turn clopotniță separat de restul clădirii. Am plătit 3 euro de persoană, taxa de intrare în biserică și la micul muzeu amenajat la intrare. Aici există diverse piese și elemente de arhitectură.

Interiorul este sobru, simplu, în stil catolic, cu mici capele de o parte și de alta a navei principale. Am rămas surprinși să constatăm că în fața altarului, exista o frânghie groasă ce cobora din tavan, iar pe podea o inscripție care spunea că trebuie să tragi clopotul de 3 ori. Așa se explică faptul că am auzit mereu clopotul bisericii, fapt pus de noi pe seama că era o zi de duminică și că era slujbă. De fapt, ceea ce auzeam noi, este sunetul clopotului tras de turiști. Am tras și noi clopotul de 3 ori, cum cere tradiția și ne-am pus câte o dorință.

  

Conform legendei, un prinț ce locuia în castel a fost ucis de tâlhari și trupul său aruncat în lac. Prințesa a ordonat ca un clopot să fie ridicat în onoarea sa în capela de pe insulă. Însă, barca care transporta clopotul s-a scufundat în timpul unei furtuni (de aici tradiția din preajma Crăciunului cu clopotul luminat purtat pe lac). Neconsolată, prințesa s-a retras la Roma și a îmbrăcat haina monahală. Impresionat, însuși Papa a ordonat construirea unui nou clopot. De atunci acesta a fost denumit ”clopotul dorinței” și dorințele celor  care îl bat de trei ori, se vor împlini.

Afară am admirat turnul, care are elemente arhitecturale ce amintesc de influențele venețiene. Acesta domină întreaga insulă, având 52 de metri înălțime. Turnul are și elemente gotice, cum este arcul din secolele XIV- XV dintr-o piatră cu multe perforații.  În curtea bisericii era în plină desfășurare o nuntă. Nuntași în haine elegante, domnișoare de onoare, bărbați la patru ace, orchestra simfonică, toate în cadrul natural al insulei Bled, lângă turnul bisericii – creau o atmosferă extrem de romantică.

De aici se vedeau cele 99 de trepte, pe care conform tradiției, mirele trebuie să-și ducă mireasa în brațe pentru a avea o căsnicie reușită. 

Am vizitat într-o clădire alăturată, un mic muzeu în care era o expoziție cu figurine din toate țările Uniunii Europene îmbrăcate în port popular. Am găsit și figurinele ce simbolizau România, apoi ne-am grăbit să ajungem la barcă și înapoi la debarcaderul de pe mal, ca să nu ieșim din timpul pentru care am plătit deja. Odată ajunși la mal, la debarcader, am negociat cu proprietarul să nu ne taxeze în plus, întârzierea de 5 minute.

Ne-am întors la mașină și am plecat spre Maribor, nu înainte de a lua masa pe o terasă superbă cu o vedere frumoasă asupra lacului. Este un loc deosebit de frumos, în care trebuie să revii. 

Am plecat pe șoseaua ce înconjoară lacul și am părăsit localitatea Bled, lăsându-ne duși de instinct înspre satele din jur. Am admirat peisajul deosebit de frumos, verdele crud al pajiștilor, florile de câmp, mica capelă de la o răscruce de drumuri și construcțiile de lemn ca un fel de gard cu acoperiș pe care se usca fânul. Am fost plăcut impresionați de liniștea aproape patriarhală ce încoanjoară satele, de mulțimea de piste de biciclete (ulterior am aflat că Slovenia și Austria dispun de cea mai mare rețea de piste de biciclete semnalizate), dar mai ales de casele fără garduri. Punând GPS-ul, acesta ne-a dus pe drumuri de țară, dar fără gropi, printre case răsfirate pe coame de deal, de aveai impresia că ești un intrus pe proprietățile private. Până la urmă am ieșit la șosea, iar mai apoi pe autostrada ce ducea prin Ljubljana, spre Maribor, următorul punct al călătoriei noastre.