Orașul este atestat documentar
încă din 1254. Cunoaște o dezvoltare spectaculoasă după victoria lui Rudolf I
de Habsburg asupra lui Ottokar al Boemiei în 1278. A fost asediat și de Matei
Corvin în 1480 și 1481 dar și de Imperiul Otoman în 1532 și 1683. Până în 1918,
orașul a rămas sub controlul monarhiei habsburgice. Înainte de primul război
mondial, Maribor avea o populație formată din peste 80 % germani / austrieci și
doar 20 % sloveni. După război, cei mai mulți germani au părăsit orașul pentru
a se întoarce între anii 1941 – 1945 când Germania anexează Stiria de Jos. La
finalul celui de al Doilea Război Mondial, orașul intră împreună cu Slovenia în
componența Iugoslaviei lui Tito.
La ora actuală, Maribor este un
oraș cosmopolit, ce a renăscut din propria-i cenușă după desprinderea Sloveniei
de Iugoslavia în 1991. Turismul este principalul motor de dezvoltare economică
a orașului. Din punct de vedere turistic, Maribor are cu ce se lăuda. Este
situat într-un cadru natural de o frumusețe deosebită, pe valea râului Drava,
la poalele munților Pohorje. Dealurile cu viță de vie (se spune că aici ar fi
cele mai vechi plantații de vie din Europa) din imediata vecinătate a orașului,
parcul Național Pohorje cu celebrele pârtii de schi dar și cu trasee marcate
pentru bicicliști, orașul vechi cu puternice influențe austriece, festivalurile
ce au loc aici, toate acestea sunt motive pentru a vizita orașul.
În acest an, Maribor este capitală
Culturală Europeană alături de Guimaraes din Portugalia, iar în 2013 va fi Capitală
Culturală a Tineretului și va găzdui Universiada de iarnă. Într-adevăr, așa cum
l-am văzut noi, orașul arată ca o adevărată capitală culturală. Simbolul este
format din 6 sfere colorate având modele geometrice specifice locului. Statutul
de capitală culturală este unul onorant pentru oraș, aici având loc de-a lungul
întregului an o mulțime de festivaluri și evenimente culturale. (http://www.maribor2012.eu/)
Noi am ajuns la Maribor venind de
la Bled. Am găsit o cazare foarte bună la o pensiune de la marginea orașului,
aproape de stațiunea Pohorje. Ne-a plăcut faptul că avea camere denumite cu
numele unor orașe, țări sau continente și decorate specific. Noi am stat în
camera ”Egipt” și aveam pe perete un desen cu piramide și caravane. Eram prea obosiți pentru a ieși seara în
oraș, așa că am lăsat totul pentru a doua zi.
După micul dejun, consistent, în
stil european, am părăsit pensiunea și am pornit în exploatarea orașului. Am
fost norocoși să găsim o mare parcare subterană la un mare mall din oraș ”Euro
Park”. Pe lângă avantajul că mașina era în siguranță, mai era și gratis.
Am
trecut râul Drava pe un pod circulabil nu înainte de a admira gazonul frumos
din jurul mall-ului care era tuns cu mașinuțe speciale. Pe pod erau arborate
drapele cu însemnele orașului și cu logo-ul capitalei culturale. Ne-a plăcut în
mod deosebit imaginea dată de capătul străzii cu podgoriile de viță de vie și
cu bisericuța ce se ghicea sus pe deal.
Am găsit relativ repede Biserica
Franciscană, o frumoasă biserică pavată cu cărămidă roșie cu două turnuri
gemene și având elemente de arhitectură gotică la ancadramentul ușilor și al
feresterelor. Interiorul este sobru, având o navă principală susținută de
coloane și o serie de capele, la fel ca majoritatea bisericilor catolice, pe
laterale. Altarul principal este deosebit de frumos, la fel și bolta în arc
frânt – element definitoriu al artei gotice.
Imediat lângă biserică, am găsit
un punct de informare turistică în care am găsit o mulțime de pliante, reviste
și broșuri de promovare turistică a orașului, a regiunii și a întregii țări.
Personalul, deosebit de amabil, a intrat în vorbă cu noi vrând să știe de unde
suntem și îndemnându-ne să scriem ceva în cartea de oaspeți.
În spatele bisericii se află Piața
Libertății, în mijlocul căreia tronează un monument ce reprezintă o sferă
încătușată.
La câțiva pași se află Piața Castelului (Grajski trg.), o imensă piață triunghiulară, plină de terase unde localnici și turiști savurează o cafea sau un vin. În piață se află o coloană în stil baroc închinată Sfântului Florian (Sveti Florijan) ocrotitorul orașului. Din piață se deschide un evantai de străzi înguste, marea lor majoritate pietonale, pavate cu piatră. Am apucat pe una dintre ele admirând arhitectura deosebită a fațadelor clădirilor.
Am ajuns în Piața Slomskov
(Slomskov trg) care la adăpostul câtorva copaci ascunde o zonă deosebită. Piața
este înconjurată de clădirea Rectoratului Universității Maribor și de eleganta
clădire a Poștei și este supravegheată de statuia episcopului Anton Martin
Slomsek. Statuia este situată exact în fața Catedralei ”Sf. Ioan Botezătorul”.
Catedrala este construită la jumătatea secolului al XII-lea sub formă de navă.
Ulterior, în secolul al XIII-lea a fost lărgită, primind forma a trei nave
semicirculare. Stilul gotic al catedralei este trădat de numeroasele elemente
de arhitectură specifică: diversele plăci sculptate, ferestrele înalte, ogivale
cu vitralii viu colorate, contaforții ce sprijină zidurile, rețeaua de arce
frânte ale tavanului. Totuși, turnul catedralei pare mai degrabă aparținând
stilului baroc, probabil a fost construit ulterior.
În interiorul catedralei am
admirat vitraliile. Unele sunt vechi, cum sunt cele ce înconjoară altarul principal
dar altele sunt mai noi cum sunt cele ce-l reprezintă pe papa Ioan Paul al
II-lea. Este pentru prima dată când văd imaginea binecunoscută a celui mai
popular dintre papi, imortalizat în sticla unui vitraliu. Altarele capelelor ce
împânzesc interiorul catedralei sunt cele mai multe în stil baroc, unele de o
opulență greu de descris în cuvinte. Sunt deosebite.
Din Piața Slomskov, coborâm spre
Drava până în Piața Principală a orașului. Aceasta adăpostește clădirea
primăriei și monumentul ciumei. Primăria fost construită în 1515 și apoi
reconstruită în stil renascentist între anii 1563-1565. În secolul al XIX-lea a
fost renovată în stil clasic târziu. Memorialul Ciumei (Kuzno znamenje) este
ridicat ca recunoștință pentru sfârșitul ciumei care a decimat o treime din
populația orașului în 1680. Monumentul de acum este o copie a celui din 1743.
În Piața principală am băut o
cafea la una dintre cele mai vechi cafenele din oraș. Decorurile rustice,
atmosfera de secol XIX dată de clădirile aliniate cuminți de o parte și de alta
a Primăriei și monumentul ciumei ce se înalță spre cerul albastru, crează o
stare de bine.
Nu puteam să plecăm din Maribor
fără să vedem una dintre atracțiile orașului. În Lent, cartier aflat pe malul
Dravei, nu departe de unde ne aflam noi, se găsește cea mai veche vie din lume,
omologată în Guinness Book. Pe fațada unei clădiri cu două etaje, lungă de
aproximativ 50 de metri, se desfășoară pe un suport de lemn, la nivelul
primului etaj, o frumoasă viță de vie ce își are rădăcina în trei locuri de-a
lungul clădirii. Butucul din mijloc, este cel mai vechi, înscris în celebra
Carte a Recordurilor. Conform inscripției, via are peste 400 de ani vechime.
Este gros, noduros, sprijinit cu un drug de lemn. Un gard circular de fier
forjat îl apără de cei care, poate nu ar ezita să-și scrijelească numele pe
butucul vechi de sute de ani.
Clădirea pe fațada căreia se
întinde via, Old Vine House, are un mic muzeu și o sală în care se pot organiza
diverse evenimente: degustări de vinuri, proiecții video etc. Muzeul conține
tot felul de obiecte specifice viticulturii, unele vechi, altele mai noi. Într-o
vitrină sunt expuse diverse medalii și diplome de la concursurile de profil,
dar și imagini ale ”reginei vinurilor”. La festivalul care se organizează aici
în fiecare an, în luna septembrie, când strugurii sunt culeși de către
oficialitățile orașului în cadrul unui festival, este aleasă ”regina
vinurilor”. De asemenea există o mare diversitate de vinuri spre vânzare,
desigur, prețul este pe măsură.
Cu gândul la lungul drum spre
casă, am plecat din Lent și ne-am îndreptat pe malul Dravei înspre mall-ul unde
am lăsat mașina. Am admirat lebedele și rațele de pe malul râului, vechiul pod
care avea la baza pilonilor fântâni arteziene, am trecut în grabă pe lângă
zidurile vechi ale cetății și Turnul de apă, o clădire din secolul al XVI-lea.
Ceea ce am văzut în Slovenia în aceste
trei zile, au lăsat o impresie ce greu va putea fi ștearsă. Așa trebuie să
arate o țară bine gospodărită, care nu-și neagă istoria zbuciumată, care
integrează în cultura sa influențele culturale ale zonei și care privește cu
încredere spre viitor.
Foarte interesanta seria asta despre Slovenia. E o sursa de inspiratie buna pentru o calatorie pe care sper s-o facem anul viitor :-)
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru aprecieri! Intr-adevar, Slovenia este o tara minunata cu un mare potential turistic. Daca va plac vacantele active (drumetii sau ciclism)atunci zona din jurul lacului Bled, combinata cu Austria poate fi alegerea perfecta. Am inteles ca si iesirea la Marea Adriatica este o zona spectaculoasa. M-as intoarce oricand in Slovenia, noua ne-a placut mult.
ȘtergereSlovenia este cu siguranta o tara ce merita din plin sa fie vizitata...extrem de bine-scris articolul despre Maribor, cuprinde numeroase informatii daca vrei sa il vizitezi!
RăspundețiȘtergereP.S. Mi se pare mie sau aduce un pic cu Brasovul?
Maribor este un oras minunat. Pot fi gasite asemenari cu diverse orase de la noi. Pote ca Piata Castelului din Maribor aduce oarecum a Piata Sfatului din Brasov, dar eu personal n-am remarcat asta, atunci cand l-am vizitat. Adevarul este ca se simt peste tot influentele habsburgice si austro-ungare (Slovenia ca si Transilvania au fost parte din acelasi imperiu...). Daca ai ocazia, nu ezita sa vizitezi Slovenia si Maribo-ul ori Ljubljana. Merita!
ȘtergereImi place cum surprinzi esentialul in atmosfera de calatorie. Eligiu Mezei
RăspundețiȘtergereMultumesc Eligiu! Si tu stii sa scrii, ai dovedit-o de atatea ori. Oricum, daca vreodata vei vrea sa povestesti aventura ta prin Europa, blogul meu iti sta la dispozitie, am pregatita rubrica "colaboratori" unde public articole scrise de altii.
Ștergere