Impresii de călătorie (14) - Cetatea Bled (Slovenia)

Bled este o frumoasă stațiune situată în partea de nord-vest a Sloveniei, la marginea Parcului Național Triglav (Triglavski Narodni Park), la poalele Alpilor Iulieni. Cel mai înalt vârf este Triglav care măsoară 2864 metri, fiind faimos și pentru că imaginea lui este pe stema Sloveniei dar și pe moneda de 50 eurocenți. Distanța dintre capitala Ljubljana și Bled nu este mai mare de 50 km.

Localitatea, care a devenit ulterior o stațiune foarte căutată atât în perioada Iugoslaviei cât și acum, s-a dezvoltat în jurul lacului glaciar cu același nume. Lacul Bled (Blejsko Jezero) este faimos în întreaga lume datorită frumuseții copleșitoare a insulei din mijlocul acestuia.

Cetatea Bled

În apele lacului Bled se oglindesc de peste 1000 de ani zidurile falnice ale Cetății Bled (Blejski Grad) cocoțată pe un colț de stâncă la peste 130 de metri deasupra apelor lacului. Cetatea Bled, denumită odinioară Cetatea Veldes, are o vechime considerabilă, fiind atestată din anul 1004, când împăratul german Henric al II-lea a donat-o episcopului din Brixen. Pe vremea aceea, se pare că exista doar un turn în stil romanic înconjurat de ziduri de apărare. Turnuri adiționale au fost adăugate ulterior și sistemul de protecție a fost definitivat în evul mediu târziu. Ansamblul a fost completat prin adăugarea diverselor clădiri în perioada barocă. Pentru informații complete, vezi site-ul oficial aici .

Cetatea Bled - vedere de pe lac

cetatea Bled - vedere de la debarcader

Am vizitat Bled-ul (lacul și castelul) în cea dea a treia zi din vizita noastră în Slovenia. Am plecat de la pensiunea la care eram cazați, în cartierul Smartno din Ljubljana cu intenția de a vizita Bled-ul și apoi de a ajunge la Maribor, una din capitalele culturale europene din 2012 (alături de Guimaraes - Portugalia).

Drumul l-am parcurs atât pe autostrada A2, ce leagă Ljubljana de Villach din Austria, cât și pe drumul național paralel cu aceasta. Am coborât de pe autostradă în dreptul localității Kranj, unde am admirat o cetate pe un vârf de deal și mai departe am trecut prin sate pitorești. Am fost surprinși în mod plăcut de organizarea acestora, de atmosfera idilică a caselor și de frumusețea aproape mistică a bisericilor cocoțate pe coame de deal.

Am ajuns la Bled la orele amiezii. Nu am reușit să urcăm cu mașina până sus la cetate, un băiat stătea la o barieră și din câte ne-am dat seama, lăsa să treacă pe cine vroia el sub pretextul că parcarea este plină. Am reușit cu greu să găsim un loc unde să lăsăm mașina și am urcat pe jos panta abruptă spre castel pe un drum asfaltat, printr-o pădure deasă de foioase. Pe drum, am dat de o pizzerie cu un nume ce seamănă foarte mult cu numele meu: ”Pizzeria Matjaž”. 

Pizzeria Matjaz

panoramă asupra Alpilor Iulieni

Sus, lângă intrarea în castel, era o parcare în care erau amenajate diverse tarabe cu o serie de produse de manufactură în stil medieval: ceramică, elemente de fier forjat, diverse obiecte din nuiele, produse specifice zonei, jucării etc. Undeva în pădure erau câteva corturi colorate de unde ne-am dat seama că probabil în cetate este un festival medieval. Ceea ce doar bănuiam a devenit realitate, în momentul în care tineri îmbrăcați în haine medievale coborau din cetate.

obiecte de ceramică

obiecte de fier forjat

tineri în costume medievale

Biletul de intrare a fost de 8 euro, un preț rezonabil. Intrarea în cetate este interesantă datorită arcului în stil gotic și a podului mobil ce trece pe deasupra unui șanț de apărare, acum astupat. Cetatea este dispusă pe două nivele, având în partea dinspre pădure ziduri înalte în stil romanic, cu creneluri de apărare. Această parte a dealului este mai accesibilă, de aceea a fost nevoie de construirea unor ziduri groase de apărare. Există două curți, cea exterioară protejată de zidul de care vorbeam și care conține clădiri administrative și alta interioară ce conține încăperile de locuit. Aici, zidul nu este înalt, nici n-ar fi nevoie pentru că din această parte, cetatea este inaccesibilă. Cetatea figurează într-un top al celor mai inaccesibile cetăți din Europa, situându-se pe locul trei. 

Pentru început am urcat pe zidul nordic al cetății, cel mai înalt, dinspre partea mai accesibilă a dealului. Zidul masiv de piatră este dotat cu creneluri și ferestre înguste de apărare. De aici, peisajul oferit de orașul Bled și de Alpii Iulieni a căror vârfuri erau ascunse în nori, era pur și simplu minunată. După ce ne-am plimbat de-a lungul zidului și am admirat ”galeria plantelor medicinale”, un mic magazin cu preparate din plante, am coborât cu gândul să mergem să vedem curtea interioară de unde răzbătea sunetul ritmic al tobelor.

panoramă asupra orașului Bled

Stațiunea Bled

curtea cetății Bled

Am dat de o cramă de vinuri. Este decorată în stil medieval cu tot felul de obiecte: săbii, lumânări, butelii și butoaie de stejar. Până și cel care vindea era îmbrăcat în haine de călugăr franciscan cu  brâu de sfoară și glugă. Pentru moment, uităm că suntem în secolul XXI, parcă erai teleportat înapoi în timp cu 500 de ani. Înăuntru, un grup de turiști asiatici, erau ademeniți să cumpere vinul pe care singuri și-l îmbuteliau. Mi s-a părut interesant faptul că turistul era lăsat să-și îmbutelieze singur vinul ales, așa că în ciuda prețului foarte mare, mi-am zis că merită să încerc această experiență.

Crama de vinuri

lumânare de ceară în crama de vinuri

Într-adevăr, a fost o experiență unică. În primul rând puteai să alegi dintre două soiuri de vin. Eu am ales un Cabernet Sauvignon din 2009. Odată ales butoiul și butelia de 750 ml, pivnicerul îți arăta cum să umpli sticla, apoi te lăsa să-ți alegi dopul de plută și te învăța cum să-l pui. Era un fel de dispozitiv ca o menghină care pe de o parte strângea dopul astfel încât acesta să intre în gâtul sticlei și în același timp îl împingea înăuntru. Urma a doua operație, cea de ceruire a dopului. Butelia de vin era introdusă cu gâtul în jos într-un vas cu ceară topită. Odată scoasă sticla, ceara se întărea în contact cu aerul. Cu un ochi de expert, pivnicerul verifica etanșeitatea sticlei. Dacă până acum era mai mult spectator, îndrumându-te discret în toate operațiile, acum își intra în rol. Cu o flacără a topit o ceară specială pe care a picurat-o pe gâtul sticlei, peste ața cu care a legat eticheta. Peste ceara picurată, am pus un sigiliu cu textul: ”Vina Dornberg” – denumirea pivniței. Și ca întregul proces să fie complet, am primit un certificat care atestă ”abilitatea mea de îmbuteliere”,  înmânată de pivnicer cu strângeri de mână și fotografiile de rigoare. Pivnicerul a vrut să afle de unde suntem și s-a bucurat când i-am spus că venim din România. A fost în 2007 la Sibiu, pe când acest oraș era capitală culturală europeană și i-a plăcut mult.

aspecte din crama cetății

Crama cetății - vase cu ceară

Crama cetății - Certificatul primit

Certificatul și butelia de vin - vin înbuteliat de mine

Amestecul de arome, de mirosuri, decorul medieval și faptul că tu ești în centrul atenției crează o senzație unică, de nedescris. A fost una dintre cele mai interesante experiențe oenologice avute până acum. Deși am plătit 17 euro pe o butelie de vin, un preț destul de piperat, experiența în sine a meritat acest preț.

Satisfăcuți și încântați de cele întâmplate, am trecut în cea de a doua curte a cetății, cea cu vedere la lacul Bled. Aici se desfășura un festival medieval. Era cea de a 6-a ediție a Zilelor Medievale ale Cetății Bled. Erau grupuri din Slovenia, Ungaria, Austria și Italia care evoluau încercând să impresioneze ”curtea” formată dintr-un bărbat și trei doamne pe post de rege, regină și prințese. Am urmărit cu plăcere acrobațiile stegarilor din Ungaria, precizia cu care țintașii din Slovenia au tras cu arcul sau ritmul tobelor celor din Italia. La un moment dat, vrând să-mi fac o poză cu formația din Italia, m-am trezit cu stegarul formației, un bătrânel simpatic care m-a luat de după umeri și mi-a spus că este din zona în care se produce celebra brânză Parmigiano-Reggiano.

grupul de toboșari italieni

curtea interioară a cetății cu basilica

grupul de stegari unguri

”curtea” în onoarea căreia se desfășura festivalul

Festival medieval

Tot în această curte se află o capelă gotică dedicată sfinților arhiepiscopi Albuin și Ingenuin. După cutremurul din 1690,  capela a a fost reconstruită, adăugându-i-se elemente baroce. Frescele sunt într-o stare bună de conservare. Am vizitat și câteva din încăperile castelului transformate în muzeu. Muzeul este situat în camerele baroce ale castelului. Aici, Muzeul Național Sloven are o expoziție permanentă centrată pe opt componente tematice care aduc împreună natura, viața de zi cu zi, meșteșugurile, cultura și spiritualitatea acestei zone. Am putut admira diverse obiecte, piese de mobilier și expoziții temporare ori permanentă, care toate încearcă să prezinte istoria și cultura acestor locuri, din cele mai vechi timpuri.

terasa cu vedere la lacul Bled

curtea cetății Bled

Dar cea mai frumoasă și spectaculoasă imagine, pentru care merita să faci drumul de acasă până aici, este cea asupra lacului Bled. Este o magnifică panoramă asupra apelor albastre ale lacului, asupra insulei și a bisericii de pe insulă, dar și asupra întinselor regiuni înconjurătoare. Din curtea interioară se putea coborî prin exteriorul zidurilor, până la o platformă unde, ca într-un ritual turiștii se aliniau cuminți pentru a fi fotorafiați cu lacul și insula în spate.  Și noi am zăbovit mult acolo, încercând să surprindem cele mai bune imagini cu lacul și insula. Este o imagine de vis, una dintre emblemele Sloveniei.

lacul Bled văzut din cetate

lacul și insula Bled

Insula cu biserica

Faima de care se bucură castelul a făcut ca de-a lungul anilor, o mulțime de personalități, șefi de stat ori de guvern să-i treacă pragul cu ocazia vizitelor lor în Slovenia. Până și fostul președinte al Republicii Socialiste România – Nicolae Ceaușescu l-a vizitat alături de liderul iugoslav Josip Broz Tito în 1970.

Romantismul emanat de castel și de vederea splendidă asupra lacului, este un motiv ca anual, sute de cupluri să aleagă să-și unească destinele aici.

Jože Hudeček a scris cândva: ”Când un străin, un călător, vine pe pământ sloven, le spun oamenilor care îl însoțesc: duceți-l acolo unde pământul este cel mai frumos și mai bogat și unde vorbele noastre sunt cele mai sincere, mai generoase și mai adevărate. Acolo el ar trebui să-și facă o imagine despre cine suntem și de unde venim. Duceți-l la Bled.”