Localitatea Negreni este situată în
județul Cluj, aproape de granița acestuia cu județul Bihor. Localitatea este
străbătută de ruta comercială ce leagă cele două mari orașe ale Transilvaniei
de Nord: Cluj-Napoca și Oradea. Astăzi, există modernul dar foarte aglomeratul
drum european E60. Se întinde de-o parte
și de alta a râului Crișul Repede în lunca pe care acesta o face în trecerea
lui printre Munții Meseș și Plopiș la sud și respectiv masivul Vlădeasa la nord. Comuna Negreni formată din satele Negreni,
Bucea și Prelucele precum și o sumedenie de crânguri sau cătune risipite pe
versanții munților, este o comună tânără, datând din anul 2000 când a fost
înființată. Până atunci, din 1968, satul Negreni aparținea de comuna Ciucea.
Pitorescul Târgului de la Negreni / Fechetău constă în faptul că dincolo de
nelipsitul bâlci cu mici, bere și chinezării, aici se desfășoară un comerț
autentic, cu reguli stricte, cu obiecte vechi și chiar antichități. Nu-ți vine
să crezi câte lucruri, considerate de cei mai mulți dintre noi fără valoare,
banale, pot fi văzute aici. Este raiul colecționarilor de obiecte de artă,
antichități dar și filatelie, cartofolie ori numismatică. Totul se desfășoară
pe jos, sau în tarabe improvizate, de o parte și de alta a râului. În zilele
frumoase este extrem de aglomerat, iar localnicii sunt cei mai fericiți căci au
învățat să profite la maxim de pe urma celor veniți de departe cu mașina. Fiecare
loc de teren din curțile sau grădinile oamenilor se transformă într-un loc de
parcare și într-o sursă de venit pentru proprietarul acestuia.
Ediția din acest an a coincis ca dată cu Zilele Culturale ale Crasnei și a
trebuit să decid la care din evenimente să merg. Cum la Negreni mai fusesem în
2009 iar la Crasna nu mai fusesem de loc, am decis ca în acest an să merg la
Crasna. Însă nu pot să uit atmosfera Târgului de la Negreni. Chiar dacă au
trecut 3 ani de atunci, încerc să rememorez imaginile care m-au impresionat atât de tare.
La Negreni se ajunge acum ușor, pe drumul modernizat Crasna – Ciucea ce
trece prin Cizer. Din Ciucea, pe E 60 mai sunt doar câțiva kilometri. Cum intri
în Negreni constați că ambele părți laterale ale carosabilului sunt ocupate de
mașini. Rulezi încet, căutând cu disperare un loc de parcare. În 2009 aproape că am traversat tot satul până am găsit unul într-o curte. Aici lângă alte
câteva zeci de autoturisme, în livada transformată ad-hoc în parcare cu plată
las mașina după ce achit taxa de 10 lei. De acolo mai merg încă câteva sute de
metri până ce puhoiul de oameni o ia la stânga și coboară panta spre calea
ferată. Se circulă umăr la umăr, cu viteza melcului, trebuie mereu să fii atent
la buzunare. De o parte și alta tarabe cu tot felur de produse: turtă dulce,
celebrele mărgele din turtă pe care mi le aducea bunica pe vremuri de la
târguri, castane coapte, vată de zahăr – deliciul copiilor, semințe prăjite,
dovleci copți în jar etc. Fiecare
comerciant și-a improvizat câte o tarabă, unii și-au confecționat mese de lemn
în timp ce alții și-au adus mesele de acasă. Cine nu are masă, vinde direct pe
jos, pe pături, saci de nailon sau mușama ori direct pe iarbă.
Se spune că la Negreni găsești orice. Dulciuri de tot felul, haine – tone de
haine noi sau second-hand, pantofi – mii de perechi de pantofi, cizme sau alte
tipuri de încălțăminte, vase de ceramică, obiecte de alamă de la cele mai
simple la cazane de fiert borhot, curele de piele, genți, poșete sau borsete de
piele ori imitație de piele, tricouri inscripționate cu trupe rock dar și cu
cele mai ciudate mesaje, baticuri, năframe cum poartă femeile pe la țară, oale
și cratițe de tot felul, butoaie de lemn și ciubere, haine și căciuli de blană,
obiecte de uz casnic, flori de mină și minereuri de colecție, obiecte de
artizanat, casete și CD-uri cu muzică de toate gusturile, tot felul de
vechituri. Totul este haotic, nu sunt sectoare cu un anumit gen de produse,
hainele vechi se vând lângă înghețată iar oalele alături de opere de artă.
Dincolo de calea ferată și de râu, târgul este și mai pitoresc. Aici sunt
colecționarii de antichități, de obiecte vechi. Admir ceasuri vechi de diferite
mărimi, vase de argint, porțelanuri pictate, lampioane și abajururi de diferite
stiluri, farfurii ungurești sau românești. Nu am înțeles niciodată de ce unii ar cumpăra
ceea ce nu folosesc alții. Mă frapează zecile de scule de tot felul înșirate pe
jos, chei de diferite mărimi, lacăte vechi sau clopote mai mari sau mai mici.
Sunt standuri întregi cu fiare de călcat vechi, cu râșnițe mecanice de cafea,
cu cântare cu talere. Pe un cearceaf am văzut cam tot ce are un om în casă în
materie de electrocasnice mici: robot de bucătărie, râșniță de cafea, feon,
acumulatori de telefon mobil, veioză, placă de păr, prelungitor etc. M-am gândit că poate că
omul vrea să se mute și vrea să scape de ele.
În altă zonă a târgului stau grămezi de haine, aruncate de-a valma pe mese.
cred că sunt câteva tone de textile, ai avea nevoie de câteva zile bune să le iei
pe toate la rând. Nu știu cum se cumpără, nu există nicio cabină de probă,
probabil de aici se aprovizionează cei ce vând haine second-hand prin orașe. Nu
departe, sunt încălțăminte, mii, zeci de mii de perechi aliniate pe mese lungi
de lemn. Niciodată nu am văzut atâtea încălțăminte la un loc.
Ai un sertar acasă și s-a stricat sau s-a pierdut mânerul de lemn de care
tragi? Cu siguranță aici găsești unul pe măsură. Ai probleme cu un lacăt la
care ai pierdut cheia? Nu-l arunca, așteaptă târgul de la Negreni și sigur
(dacă ai răbdare) găsești cheia potrivită. Ai pierdut un nasture de la o haină
și n-ai găsit în tot orașul unul care să semene cu el? Haide la Negreni. Este incredibil câte lucruri aparent lipsite
de sens se pot comercializa. Există unii care vând bani vechi, unele piese sunt
valoroase, altele uzuale. La fel și la cărți poștale, aproape că găsești orice
vei căuta. Poate, cu puțin noroc găsești cărți poștale trimise de tine acum 20-30 de ani de la mare sau dintr-o stațiune.
De puhoiul de oameni care exact ca un șarpe uriaș se strecoară printre
standuri, nu puteau să nu profite cei care vând leacuri pentru orice boală –
producătorii de ceaiuri din plante medicinale sau cei care promit nemurirea
sufletului – comercianții de cărți religioase și obiecte de cult. În fond și la
urma urmei, fiecare este liber să aleagă.
Nu știu dacă am reușit să descriu în câteva fraze întregul univers al
produselor ce pot fi găsite la Negreni. Este o experiență unică, care-ți
obosește la maxim simțurile, care te lasă fără vlagă, care-ți dă sentimentul că
tot ce adună omul într-o viață este uneori util și că cineva ar putea cândva să
cumpere ceea ce tu consideri nefolositor. Mai este și amalgamul de culturi,
aici se întâlnesc zonele etnografice românești din zonele Sălaj, Cluj și Bihor
dar și influențele maghiare, slovace ori germane, ca să nu mai vorbim de cultura romani - dacă poate
fi numită așa. Se vorbesc toate limbile zonei, toate dialectele. este locul
perfect în care culturile și limbile se amestecă ca într-un creuzet. Nu miră pe
nimeni să vadă aici munteni, orășeni, moți, bihoreni alături de maghiari, francezi,
italieni, germani. Târgul este renumit și peste hotare, vin colecționari din
multe țări ale Europei să caute chilipiruri. Și uneori, găsesc.
Iată de ce cred că cel puțin odată în viață trebuie să mergi la târg la Negreni. O experiență oarecum asemănătoare vei găsi doar în bazarurile orientale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu