marți, 12 februarie 2013

Zalău - Locuri de poveste


Prezentam într-o postare anterioară, mulțimea de proiecte și activități culturale derulate în anul trecut în județul Sălaj. În articolul de față vreau să prezint produsul unui astfel de proiect, inedit prin tematica abordată și care are tangență cu promovarea turistică a Zalăului și implicit a județului Sălaj.

Proiectul ”Zalău – locuri de poveste” implementat de Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău și finanțat de Primăria Municipiului Zalău, reușește să surprindă mediul cultural sălăjean prin editarea unui album de excepție ce adună informații inedite despre locuri ”de poveste”. Trebuie spus că Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău este  una dintre instituțiile care se implică din ce în ce mai mult în acțiuni culturale și educative fără a se îndepărta de cercetarea istorică.
coperta albumului ”Zalău - locuri de poveste”


Așa cum afirmă doamna Corina Bejinariu, directorul instituției ”ideea proiectului s-a născut din nevoia de a pune la dispoziția publicului interesat, respectiv a turiștilor, un instrument bine documentat și realizat într-o manieră atractivă de cunoaștere a profilului cultural ce a definit orașul, cu deosebire în perioada interbelică”.

Într-adevăr, prin studiul istoric de specialitate realizat de către specialiștii muzeului, coordonați de către Monica Druță (managerul proiectului) și de către Marin Pop (asistent manager) s-a reușit o incursiune în timp prin documente de arhivă, prin fotografii de epocă și prin interviuri inedite realizate cu cei care au ”prins” prima jumătate a secolului trecut. Ideea de bază a proiectului și a albumului rezultat, este aceea de a prezenta clădiri și ansambluri arhitectonice ale orașului care au jucat și încă mai joacă un rol important în cultura locală.

Poate cea mai importantă clădire, din acest punct de vedere este ”Clădirea Transilvania – Vigadó, denumită astfel după numele unui restaurant care a funcționat la parterul acesteia. A fost martora multor evenimente derulate aici, mai ales în anii 1920 -1930. Unele dintre acestea sunt remarcabile prin impactul avut. Serbările ASTREI, desfășurate la Zalău în perioada 12-14 septembrie 1926 la care au participat printre alții Iuliu Hațieganu (academician), Vasile Goldiș (ministrul Cultelor și Artelor) sau Octavian Goga (ministrul de interne) sunt pe larg ilustrate prin imagini de epocă și extrase din presa vremii. Un alt eveniment major găzduit de clădirea Transilvania s-a desfășurat în septembrie 1927: conferința susținută de Nicolae Iorga. Și alte personalități au vizitat orașul și județul și au avut întâlniri cu locuitorii orașului aici: generalul Moșoiu (1924), nunțiul papal Cassulo (1937), Constantin Daicoviciu (1940) sau dr.Petru Groza (1946). Nu sunt uitate nici seria de concerte și reprezentații teatrale, baluri și petreceri dansante organizate aici.

Clădirea Transilvania

locul în care se afla stema orașului, pe frontonul Clădirii Transilvania

Clădirea Transilvania  - fațada corpului principal de clădire

Sunt prezentate apoi celelalte clădiri care au legătură cu activitatea culturală a orașului, trecută și prezentă. Nu putea lipsi clădirea ce adăpostește astăzi secția de istorie ”Vasile Lucăcel” a Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău. Face parte din centrul istoric al orașului, aiic a funcționat începând cu anul școlar 1924-1925 Liceul de Stat pentru băieți. În albumul ”Zalăul – locuri de poveste” este descrisă ”povestea muzeului”. 

Clădirea Muzeului Județean,  fostul liceu de stat

curtea Muzeului
Și clădirea care găzduiește în prezent secția de artă ”Ioan Sima” aparținând de Muzeul Județean are o poveste interesantă, descrisă în album, însoțită de imagini ale renumitului artist sălăjean Ioan Sima. Clădirea de pe actuala stradă Gh.Doja a fost un imobil ce a aparținut familiei Roth până în 1930. Datorită afacerilor care nu mergeau bine, negustorul este nevoit să vândă casa, aceasta a fost achiziționată de agenția Băncii Naționale a României și transferată în 1980 Oficiului de Gospodărire a Apelor Zalău. ”Povestea” donațiilor făcute de maestrul Ioan Sima, redată de doamna Pia Maria Badiu muzeograf, este fascinantă. În cartea de impresii a muzeului există o poezie semnată de poetul Adrian Păunescu care a vizitat muzeul în data de 22 octombrie 1982.

Clădirea ce adăpostește secția de artă ”Ioan Sima”
Primăria Municipiului Zalău funcționează din anii de după cel de-al doilea război mondial, în clădirea construită în 1836 și în care a funcționat înainte Prefectura județului Sălaj. Clădirea construită în stil baroc austriac, are la fațada principală o intrare de tip portal, fiind decorată cu stucaturi, având rosturi și asize. Felinarele din fier forjat ce străjuiesc intrarea principală sunt spectaculoase.

felinarele ce flanchează intrarea în clădirea Primăriei

clădirea Primăriei


Balconul de deasupra intrării principale în clădirea Primăriei

curtea interioară a Primăriei
Clădirea Cazarmei ”General Dragalina” datează din anul 1854 când primăria orașului susține construcția unei clădiri publice. Aici a staționat batalionul de honvezi ai Sălajului care au intrat în cazarmă la 20 iulie 1872 ocazie cu care a fost sfințit drapelul de luptă al batalionului. După Unirea din 1918, cazarma a primit numele ”General Dragalina”  și a adăpostit Batalionul 7 Vânători de Munte, fiind primul batalion românesc constituit pe frontul italian. Povestea acestui corp de armată, redată în album, este emoționantă. Astăzi, în fosta cazarmă, funcționează Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj – instituție implicată în numeroase proiecte culturale.

fosta cazarmă ”General Dragalina” - azi Centrul de Cultură și Artă a județului Sălaj

Zalăul are două clădiri istorice care dacă ar fi incluse în circuitul turistic ar crește considerabil numărul celor care ar fi interesați de vizitarea orașului. Cele două clădiri sunt situate pe actuala stradă a Crasnei, respectiv pe strada Corneliu Coposu, unde mai sunt conservate o serie de clădiri de patrimoniu. Sunt puține iar unele au fost deja transformate de către proprietari care au dorit să le ”modernizeze”. 

Este cunoscut faptul că renumitul poet maghiar Ady Endre originar din localitatea Mesentea – azi Ady Endre din comuna Căuaș, județul Satu-Mare, și-a făcut studiile liceale la Zalău. În anul 1877 când s-a născut poetul, localitatea natală ce se numea Érmidsent aparținea de Comitatul Sălaj (structură administrativă a Regatului Ungariei în perioada 1876-1918). Între anii 1892 – 1896 este elev al Liceului Reformat Wesselényi, azi Colegiul Național ”Silvania” Zalău. Casa în care a stat pe perioada studiilor liceale, a aparținut unchiului său Séra Lajos. La aniversarea a 80 de ani de la nașterea poetului, în 1957 a fost montată o plăcuță comemorativă bilingvă. Acesteia i-a fost adăugată în 1999 o altă placă de marmură.

Poarta casei în care a locuit  Ady Endre 

Plăcuțe comemorative în amintirea poetului Ady Endre
Pe actuala stradă Cornelui Coposu se găsește o casă ce are o plăcuță inscripționată în limba maghiară care amintește că aici a înnoptat  în noiembrie 1714 regele Carol al XII-lea al Suediei. Regele venea din zona Mării Negre și se îndrepta spre casă, trecând prin târgul Zalău. Casa a aparținut protopopului Zoványi György și se afla pe strada Tyúk-Ól (coteț de găini).

Casa în care a poposit Regele Carol al XII-lea al Suediei

Plăcuță comemorativă în limba maghiară

Case vechi pe strada Corneliu Coposu
Albumul ”Zalău – locuri de poveste” continuă prezentarea ansamblurilor arhitectonice cu două monumente ce astăzi aproape că nu mai există. Este vorba despre ”Fântâna cu Îngerași” așa cum o cunosc locuitorii orașului și Parcul Szikszai. Dacă fântîna mai există într-o formă mult afectată de trecerea vremii, în parcul din fața Clădirii Transilvania, lângă statuia lui Wesselényi, nu același lucru se poate spune despre Parcul Szikszai. Pe locul lui se găsește azi o ”modernă” parcare. Fiecare din aceste locuri își are povestea lui. 

Fântâna cu Îngerași datează din 1854 și a fost comandată de administrația de atunci a orașului. Se pare că locul de amplasare inițial al acesteia a fost mutat în perioada 1899-1901 la cererea arhitectului Fadrusz János, cel care a construit grupul statuar Wesselényi din zalău dar și grupul statuar Mattia Corvin din Cluj. Există imagini de epocă reproduse în album în care se vede amplasarea fântânii în locul în care acum este ansamblul statuar. 

 Fântâna cu Îngerași - detaliu

fântîna cu îngerași

Fântâna cu Îngerași - detaliu

În ce privește Parcul Szikszai, acesta se afla în spatele actualei clădiri a Primăriei și avea monumentul lui Tuhutum (”Altar Păgân”) avîndu-l ca autor pe același sculptor Fadrusz János. Monumentul evoca o pagină din istoria orașului, prima menționare documentară a Cronicii lui Anonymus. Pe un obelisc de marmură albă se afla un vultur de stepă – turul, simbol maghiar. În revista Caiete Silvane nr.3/2008, dar și pe blogul său,  Györfi-Deák György descrie în articolul ”Un monument dispărut” cum arăta monumentul. Despre statuie nu se știe nimic, unii spun că a fost dusă la topit. Azi, în curtea bisericii reformate, există o copie a turul-ui.

Vulturul de stepă - Turul, în curtea Bisericii Reformate

Curtea Bisericii Reformate adăpostește o copie a Turul-ui

Excelentul album ”Zalău – locuri de poveste” este primul de acest gen. Meritul echipei de cercetători constă în aducerea la lumină și în atenția publicului larg al unor ”povești” mai puțin știute despre monumentele de arhitectură ale Zalăului. Să sperăm că nu va fi ultimul demers de acest fel.

coperta IV a albumului - în imagine se vede Clădirea Liceului de Stat

3 comentarii:

  1. Felicitari celor care, prin efortul lor, ne arata ce trebuie sa pretuim. Aveti cu ce va mandri la Zalau!

    E minunat ca impartasesti cu noi, pe blog, aceste informatii interesante.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc! Chiar daca este un orasel de provincie, in Zalau a mai ramas cate ceva din vremurile apuse. S-a mai pastrat cate ceva si se fac eforturi pentru conservarea obiectivelor de patrimoniu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Olimpia Moldovan10 martie 2013, 15:21

      Mirel,(iarta-ma ca te tutuiesc), dar prin ceea ce publici te simt aproape de ceea ce simt eu pentru Zalau. Nici nu stiam ca s-a montat placa pe cladirea de pe Crasnei 45, cea in care a locuit Ady Endre. Am copilarit pe acea strada, iar faptul ca paseam pe acelasi trotuar pe care pasi-se si Ady Endre, m-a determinat sa-i citesc poeziile. Despre monumentul din parcul Szikszai, cred ca este data exacta la care a disparut (1968), pentru ca mi-l amintesc foarte bine, eu fiind nascuta din 1959. Nu aveam acces aproape de monument pentru ca era curtea ingradita, acolo fiin Spitalul de "nebuni"

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...