Piața Unirii din Cluj-Napoca (3) - clădirile de pe latura de vest

Continuăm periplul nostru prin Piața Unirii din Cluj-Napoca, una dintre cele mai frumoase piețe din România. De data aceasta pe latura ei vestică. Aici, sunt cele mai interesante clădiri din punct de vedere arhitectonic, unele dintre ele printre cele mai vechi din oraș. Unitatea arhitecturală a clădirilor este ruptă, în sensul că alternează clădiri vechi medievale cu fațade simple, cu altele impunătoare, având fațade extrem de decorate. 

Intersecția dintre străzile Matei Corvin - care duce spre Piața Mică, Calea Moților și cea care delimitează partea vestică a Pieței Unirii, este una extrem de aglomerată. În ciuda introducerii sensurilor unice și transformării acestei zone a pieței într-o parcare, ea rămâne în continuare aglomerată. Clădirea de pe colț, sediul unei instituții bancare, datează din secolul al XIX-lea. Deși este o clădire impunătoare, cu o fațadă bogat ornamentată, informațiile despre ea sunt aproape inexistente.

Colțul de nord-vest al Pieței Unirii

Casa Sleunig - vedere din turnul Bisericii Sf.Mihail

Chiar vis-a-vis de intrarea principală în Biserica Sfântul Mihail, se află o clădire ce la prima vedere nu impresionează, acesta fiind doar cu un singur nivel, însă este cea mai lată dintre clădirile din piață. Este Casa Sleunig, denumită după Gregorius Sleunig, pleban al orașului în perioada 1450-1481.  După unele surse, o aripă a clădirii datează din 1450, fiind din acest punct de vedere una dintre cele mai vechi clădiri din oraș. Aici este sediul Parohiei Romano-Catolice, poarta de intrare, din lemn și sticlă, are elemente de feronerie superbe ce amintesc de motivele populare ungurești. Cele câteva portaluri ale clădirii, unele în stare avansată de degradare, sunt decorate cu blazoane. Printre acestea, se află și blazonul lui Gregorius Sleunig, un turn de cetate flancat de inițialele G.L. lângă care se află un leu, sau blazonul ce-l reprezintă pe Arhanghelul Mihail. Basorelieful este opera sculptorului Anton Schubauer, austriacul stabilit în 1740 la Cluj, care alături de Johannes Nachtigall este printre cei mai renumiți sculptori ai barocului transilvănean. Printre lucrările sale se numără amvonul bisericii Sfântul Mihail sau diferite sculpturi ale Palatului Bánffy. Pe clădire există de asemenea o placă în basorelief ce amintește de vizita la Cluj a împăratului Iosif al II-lea din 25-27 iunie 1773. Sub efigia împăratului apare inscripția în latină VIRTUTE ET EXEMPLO.

Placă omagială și ancadrament de fereastră

Sfântul Arhanghel Mihail - într-un blazon deasupra unui portal

Ornamente pe poarta Parohiei Romano-Catolice

Sediul Parohiei Romano-Catolice

Nici despre următoarele trei clădiri, nu sunt suficiente date pentru a putea fi descrise în amănunțime. Urmează însă trei dintre palatele cele mai reprezentative ale Clujului. Primul, de la nord la sud, este Palatul Wass a cărui denumire se trage de la numele ultimului proprietar, contesa Ottilia Wass. Actuala formă a clădirii datează din secolul XIX. Se pare că aici a existat o veche casă de locuit din secolele XV-XVI, ce a fost extinsă pe la jumătatea secolului al XVIII-lea. Ca și alte case din oraș și acesta a fost transformată dintr-una modestă într-un palat baroc reprezentativ. Acest lucru s-a întâmplat pe vremea când casa era în proprietatea familiei Gyulai. În secolul XIX, casa a fost modificată din nou, după planurile cunoscutului arhitect din perioada barocului târziu Josef Leder. Clădirea este importantă pentru trecutul cultural al orașului, în încăperile de la parter fiind redactată între anii 1814-1816 revista Erdélyi Múzeum, prima revistă științefică maghiară. Tot aici a locuit mai târziu și scriitorul Farkas Sándor Bölöni, cunoscut mai ales pentru jurnalele sale de călătorie din America de Nord. Prima ediție a cărții, a fost tipărită la Cluj în 1834 având titlul ”Útazás Észak Amerikában”. Cartea a fost interzisă în același an de Biserica Romano-Catolică. Varianta electronică a primei ediții poate fi citită (în limba maghiară) aici. Tot aici, funcționează începând cu anul 1866 studioul foto al fraților Dunky. Kálman Dunky (1858-1935) și Ferenc Dunky (1860-1941) sunt renumiți pentru că au fost fondatorii fotografiei de reportaj din Transilvania. Au imortalizat în fotografiile lor, evenimente importante din istoria Clujului cum ar fi vizita din 1895 a împăratului Franz Josef sau ceremonia de dezvelire a grupului statuar Matia Corvin din 1902. Pentru activitatea lor, frații Dunky au fost distinși cu numeroase premii la expozițiile de fotografie de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Mai multe informații despre această clădire, pot fi găsite pe site-ul enciclopediavirtuală.ro. Pentru imagini de epocă realizate de către frații Dunky, se poate consulta pagina de facebook IstoriaFotografieiClujene. 

Palatul Wáss

Blazonul în relief al familiei Wáss

Palatul Wáss

Studioul Dunky Fiverék. Sursa foto: www.facebook.com/IstoriaFotografieiClujene

Vizita Împăratului Franz Josef la Cluj. Fotografie realizată în studioul Dunky Fivérek

Palatul Jósika, mai este cunoscut și sub numele ”Casa cu picioare” datorită coloanelor dorice  impunătoare dublate de pilaștri ce susțin balconul de fier forjat. Actuala clădire se înalță pe locul în care era Casa Kakas, sediul principilor Transilvaniei în secolul al XVI-lea. Conform informațiilor din mai multe surse (wikipedia și printransilvania.ro) de la balconul Casei Kakas ar fi asistat principele Transilvaniei Sigismund Báthory la execuția membrilor partidei filoturcești. Un amănunt interesant: Sigismund Báthory se intitula ”principe al Transilvaniei, Valahiei și Moldovei” prin încheierea tratatului din 1595 prin care Mihai Viteazul în Valahia și Ștefan Răzvan în Moldova erau reduși la funcția de guvernatori. Pe sigiuliul și pe ”fotografia oficială” a lui Sigismund Báthory, apar stemele celor trei țări, din acest punct de vedere el poate fi considerat primul în istorie care a realizat ”unirea” celor trei țări românești. Unirea care de altfel nu a ținut mult (până în august 1959 - adică trei luni, cea cu Moldova și până în decembrie 1595, cea cu Țara Românească)  dar care a fost refăcută, tot pentru o scurtă perioadă de timp, de către Mihai Viteazul la 1600. Mai multe amănunte despre această perioadă, puteți citi aici. Dar să revenim la actuala clădire din Piața Unirii. În secolul XVIII a fost cumpărată de Antal Jósika, comite al Clujului. În 1828 János Jósika, guvernator al Transilvaniei o renovează complet, ocazie cu care scrie pe frontispiciu cu litere romane anul renovării - MDCCCXXVIII. Despre familia nobiliară Jósika, care după unele surse ar avea descendenți români, poate fi citit un amplu studiu realizat de Dragoș Lucian Țigău în revista Banatica nr.18/2008. Unii membri ai acestei familii au stăpânit și domeniul Surduc din județul Sălaj, unde există un palat și o criptă (despre criptă am scris aici). De-a lungul anilor, în sediul Palatului Jósika au funcționat Casinoul Maghiar, Tabla Regească, Palatul Justiției sau biblioteca Facultății de Medicină. 

Palatul Jósika

Balconul Paltului Jósika și blazonul  de pe Palatul Rhédey

Ultima clădire de pe latura de nord a Pieței Unirii, chiar pe colț cu strada Napoca, se află Palatul Rhédey. Istoria clădirii în perioada medievală, este una destul de complicată, aceasta trecând pe la diverși proprietari. De asemenea au avut loc diverse faze de construcție, forma actuală datând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, când János-Mihály Rhédey (1799-1782) lărgește și supraetajează clădirea. De atunci, fațada dinspre Piața Unirii a fost decorată cu monograma JR, cioplită în piatră. Același János Rhédey construiește aripa de sus a clădirii, cea dinspre strada Ioan Rațiu și de asemenea construiește sala de bal. În 1829, la aniversarea a 200 de ani de la înființarea primei trupe de teatru, pe fațada aripii de sud a clădirii este montată o placă comemorativă realizată pe baza proiectului arhitectului șef al orașului Lajos Pákei, de către sculptorii Josef Kloess și Mihály Bertha. Tot aici, lângă gangul de intrare în curte, o altă placă înzidită atrage atenția prin inscripția în limba maghiară: ”bulcsesdi sára épitette anno 1698” (Sara de Bulcești a construit-o în 1698). Inscripția înconjoară un scut renascentist pe care se află blazonul în relief al comanditarului. După 1899, parterul clădirii a fost compartimentat, aici funcționând diverse prăvălii. La începutul secolului XX în clădire a funcționat Banca de Industrie, iar din 1920 Casinoul românesc. Mai multe informații despre acest imobil, pot fi obținute de pe enciclopediavirtuală.ro

Fațada dinspre piață a Palatului Rhédey. Sus, în stînga, se vede un blazon.

Placă memorială pe fațada de sud a Palatului Rhédey. Sursa foto: adatbenk.ro 

Blazon pe fațada de sud a Palatului Rhédey. Sursa foto: adatbenk.ro

Colțul sud-vestiac al Pieței Unirii, delimitat de Palatul Rhédey, Hotelul Continental și Librăria Universității, este un loc extrem de cunoscut clujenilor. Aici a început Revoluția din decembrie 1989. În amintirea celor morți în data de 21 decembrie 1989, pe trotuarul din fața Palatului Jósika a fost ridicat Monumentul ”Stâlpi Împușcați” operă a sculptorului Liviu Mocan. Șapte stâlpi amintesc trecătorilor de cei jertfiți pentru libertate. O placă omagială montată pe trotuar, pomenește numele celor 27 de clujeni morți la Revoluție. Printre nume: Călin Nemeș și Lucian Matiș.Placa mai conține citatul din Evanghelii ”Nu există iubire mai mare decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi”. Fotografii din acele zile fatidice, pot fi consultate aici. 

Biserica Sfîntul MIhail văzută printre Stâlpii Împușcați

Monumentul Stâlpii Împușcați

Colțul de sud-vest al Pieței Unirii. Foto: Man Cristian

Pe aceeași temă:

• Simbolurile Clujului 
• Piața Unirii - clădirile de pe latura de nord

În curând:

• Piața Unirii - clădirile de pe latura de sud
• Piața Unirii - clădirile de pe latura de est
• Muzeul farmaciei
• Muzeul de Artă