Foto travel: Piața Unirii din Cluj-Napoca (4) - clădirile de pe latura sudică

Dacă în articolele anterioare am descris clădirile monument istoric, ce delimitează la nord și vest Piața Unirii din Cluj-Napoca, în acest episod continuăm cu clădirile de pe latura de sud a pieței. Practic aici este adevăratul centru al Clujului: imensa zonă pietonală dintre ansamblul monumental Matia Corvin la nord și clădiri celebre cum ar fi cea care adăpostește Librăria Universității sau fosta Primărie la sud. Aici, în centrul orașului, mereu se întâmplă ceva. De la diverse târguri și festivaluri la concerte și evenimente sportive, toate fac din Cluj-Npoca un oraș boem, cultural, cosmopolit. Nu este de mirare că TransylvaniaCam (parte a grupului EarthCam) despre care am scris aici - webcam-ul instalat în piață, care transmite live pe internet imagini, a fost inclus într-un top 25 al celor mai interesante webcam-uri din lume.

TransylvaniaCam, în top 25 al celor mai interesante webcam-uri din lume

Fațadele clădirilor de pe latura sudică a Pieței Unirii

Chiar dacă nu face parte efectiv din Piața Unirii, chiar pe colțul sud-vestic, la intersecția străzilor Napoca, Universității și Piața Unirii, se află una dintre cele mai frumoase clădiri ale orașului: Hotel Continental. Chiar dacă astăzi, clădirea ce a fost martora tăcută a ultimilor 100 de ani, se află într-o stare avansată de degradare, oricine o privește fie și în treacăt, nu se poate să nu observe frumusețea acesteia. Inițial, aici s-a aflat Hotel Național (Nemzeti Szálló) atestat din 1865. Între anii 1893-1894, în locul acestuia a fost construit Hotel New York după planurile arhitectului șef al orașului Lajos Pákei (1853-1921). Puțini știu poate că Lajos Pákei a participat la proiectarea și finalizarea Parlamentului din Viena, iar pentru soclul statuii Regelui Matia Corvin a fost distins cu ordinul Franz Josef în grad de cavaler. Hotelul New York și-a primit numele după mobila adusă aici de către primii chiriași – firma Steier și Gálos, de la hotelul New York din Budapesta, mobilă înscripționată cu monograma NY. Chiar dacă aici au poposit de-a lungul anilor personalități importante cum ar fi președintele Parlamentului Ungariei, baronul Albert Apponyi sau corespondentul de război Fernc Molnár ca să nu mai vorbim de scriitorii Ady Endre sau Jókai Mór, clădirea a rămas în consțiița publică clujeană pentru efervescența vieții literare și sociale ce avea loc în cafeneaua de la parter.

Interiorul fostei cafenele de la parterul Hotelului Continental

Hotel Continental

Tavanul scorojit mai păstrează ceva din opulența de altădată

Clădirea aparține stilului eclectic cu fațadele exterioare dominate de elemente decorative baroce. Desigur, cel mai impunător detaliu de arhitectură, cel care dă tot farmecul clădirii, este turnul cilindic de colț, prevăzut cu un coif înalt. Actualul proprietar, controversatul om de afaceri Dorel Tamaș a cumpărat imobilul în 2005 prin intermediul companiei Ardeleana din Alba iulia, cu intenția de a-l transforma într-un mall. Însă, intenția a rămas doar în stare de proiect. Hotelul Continental, Conti cum îi spun clujenii, este părăsit și se degradează pe zi ce trece. Mai multe informații despre clădire găsiți aici.

Vis-a-vis de Hotel Continental, prima clădire de pe latura de sud a Pieței Unirii, este Palatul Sebestyén, cunoscută mai ales prin prisma Librăriei Universității care a funcționat la parter. Clădire emblematică a Clujului începutului de secol XX, a fost ridicată de către înstăritul întreprinzător Dávid Sebestyén în anii 1912-1913 pe baza proiectelor realizate de arhitecții Ulmann Gyula și Kármán Aladár. Tot la comanda sa a fost construit și Palatul de Justiție. Stilul clădirii este eclectic cu influențe de tip Secession. Aici a funcționat până în anul 1919 Asociația Maghiară de Asigurări, după acel an la aceeași adresă figurează sediul primei societăți românești de asigurări. După naționalizare și până în anii 2000, spațiile au parținut statului. La parter a funcționat mai bine de 50 de ani o librărie. Numită inițial ”Librăria Cartea Rusă”, Librăria Universității s-a bucurat de un real succes în rândul clujenilor avizi după cultură sau al sutelor de mii de studenți din toate colțurile țării, care au studiat la Cluj.

Librăria Universității - cunoscută tuturor studenților clujeni

Fațada impunătoare a Palatului Sebestyén

Detaliu de arhitectură

Îmi amintesc cu nostalgie de perioada studenției, de orele lungi petrecute printre rafturi în pauzele dintre cursuri. Erau primii ani de după Revoluție, când apetitul cultural al tinerilor (vai ce vremuri!) era maxim. Și ulterior în ”era digitală”, după ce încet, încet tehnica de calcul și internetul a înlocuit cartea scrisă, primul popas în Cluj era la Librăria Universității. Vestea, că Librăria Diverta care funcționa în acel spațiu se va muta, m-a întristat și pe mine așa cum sunt convins că a întristat mii de clujeni. Dar acestea sunt regulile dure ale capitalismului (sălbatic!?). Iată că anul acesta a început cu o veste bună: librăria se va redeschide, spațiul fiind preluat conform unui articol semnat Bogdan Stanciu în Transilvania Reporter, de către Grupul Librarium care mai deține la Cluj librăria Book Corner de pe Bulevardul Eroilor. Pe fațada dinspre piață, este amplasată o cruce de lemn pe care scrie simplu ”În amintirea victimelor dictaturii comuniste 1944-1989”. Mai departe, o placă memorială amintește că aici a locuit profesorul universitar dr. Nicolae Drăganu (1884-1939) fost decan al Facultății de Litere, rector al Almei Mater Napocensis și primar al Clujului între anii 1933-1939. Placa a fost dezvelită de Primăria Municipiului Cluj la 18 februarie 1999.

Placă memorială și crucea martirilor amplasate pe clădirea Palatului Sebestyén

Fațada dinspre Strada Universității, a Palatului Sebestyén, adăpostește Cinema Arta, care a împlinit în 2013, 100 de ani de existență. Primul cinematograf deschis aici în toamna anului 1913 s-a numit ”Select”, nume care s-a schimbat apoi în ”Apollo”, ”Universității”, ”Maxim Gorki” pentru ca în final să se numească ”Arta”. Cinematograful a rezistat și în perioada comunistă, dar s-a închis anul trecut, odată cu retragerea RADEF (Regia Autonomă de Exploatare și Distribuție a Filmului) ca urmare a retrocedării clădirii, urmașilor lui Dávid Sebestyén. O bună parte din clădire (excepție făcând spațiile deja vândute) au revenit urmașilor proprietarilor, în urma unui proces complicat început în 2008. Personal nu am nimic împotriva retrocedărilor. Mi se pare normal ca proprietățile confiscate de către autoritățile comuniste să revină foștilor proprietari. Așa este peste tot în lumea civilizată, la care pretindem că aparținem. Însă, statul român prin instituțiile sale ar trebui să depună eforturile necesare ca anumite obiective de patrimoniu, intrate în conștiința publică, să-și păstreze cel puțin destinația inițială. Mai multe informații despre actualul statut juridic al clădirii, găsiți în presa locală: Ziar de Cluj respectiv citynews.ro.

Dincolo de Palatul Sebestyén, se află un șir de alte șapte clădiri monument istoric, care împreună alcătuiesc un tot unitar. Acesta este marele merit al clujenilor, al autorităților locale, indiferent de epoca în care au avut în mâini destinele orașului. Au reușit să păstreze aproape intacte clădirile ce delimitează Piața Unirii.

Clădirile de pe latura de sud a Pieței Unirii

În colțul dinspre sud-est a pieței, se află o altă clădire etalon al centrului istoric al orașului. Este vorba despre Primăria Veche. Aceasta a fost construită pe locil unei alte clădiri ce a îndeplinit funcția de ”casă a sfatului” încă din secolul al XVI-lea. Construcția actualei clădiri, a început în 1840 după planurile lui Georg Winkler, dar din lipsă de fonduri a fost sistată. Un an mai târziu, s-a organizat un concurs pentru desemnarea arhitectului care să reia construcția. La concurs s-au prezentat János Böhm și Anton Kagerbauer, ambii cu studii în universități de elită din Europa. Consiliul a acordat construcția edificiului, contra sumei de 24.324 de florini, lui Kagerbauer. Acesta a proiectat o construcție sobră, în stilul romantismului, fiind una dintre primele clădiri din țară aparținând așanumitului stil Rundbogenstil. Acest stil, apărut în secolul al XIX-lea, reprezintă o varietate a stilului romanic renăscut. A apărut în Germania aflată în căutarea unui stil arhitectural național, ca o reacție la stilul neo-gotic. Caracteristicile definitorii ale acestui stil sunt arcadele rotunjite (de aici își trage numele) dar și ”sprâncenele” deasupra ferestrelor sau crenelurile inversate de sub streșini. Lucrările la clădirea ce avea să adăpostească primăria orașului Cluj, au început în 1842 și au durat până în 1846. Clădire a fost inaugurată în 1845 în cadrul unei ceremonii solemne, ocazie cu care Kagerbauer a fost înregistrat gratuit în registrul cetățenilor orașului.

Primăria la 1859. Sursa foto:peczi.sunphoto.ro

Primăria Veche astăzi

A rezultat o clădire cu o fațadă principală în șapte axe, realizată în întregime în rustică. Axa principală se distinge grație celor trei arcade semicirculare de la intrare având chenare decorate în rustică, desupra căreia se află balconul cu parapet de fier forjat sprijinit pe patru perechi de console. Deasupra, apare inscripția ”Municipiul Cluj-Napoca” și stema orașului. Pe fațada dinspre piață, a fost amplasată în anul 2000, o placă omagială în memoria primului primar român al Clujului dr.Iulian Pop. De profesie avocat, a îndeplinit funcția de primar al Clujului între anii 1919-1923, fiind numit în funcție de către Consiliul Dirigent al Transilvaniei (organism politic provizoriu ce a funcționat între 2 decembrie 1918 și 4 aprilie 1920). În timpul mandatului său, a fost inaugurată Universitatea Românească din Cluj ”Dacia Superioară”, care mai târziu se va numi Universitatea ”Regele Ferdinand”. De asemenea în acea perioadă a fost dezvelită statuia Lupa Capitolina, statuie făcută cadou, de statul italian, alături de cea de la Chișinău, ca simboluri ale unității românilor din zonele unite cu România. Au fost inițiate de asemenea lucrări ample de refacere a străzilor și a școlilor. Tot în timpul mandatului lui Iulian Pop s-a construit și podul peste Someș din Piața Mihai Viteazul.

Primăria veche văzută din turnul Bisericii Sfântul Mihail

Placă memorială pe zidul Primăriei Vechi și intrarea în clădire

Chiar în fața Primăriei Vechi, în colțul sud-estic al Pieței Unirii, se află un monument impozant ce amintește de unul dintre cele mai importante momente din istoria Transilvaniei. Este vorba despre Monumentul Memorandiștilor, ridicat în 1994 cu ocazia comemorării a 100 de ani de la procesul intentat în 1894 memorandiștilor. Monumentul, opera sculptorului Eugen Paul, are o înălțime de 18,8 metri și are forma unor coloane svelte de marmură ce sprijină în partea de sus un clopot. În partea dinspre Bulevardul Eroilor are un citat al lui Ioan Rațiu: ”Existența unui popor / nu se dicută, / se afirmă! / Ioan Rațiu / Cluj-23 mai 1894”.

Monumentul Memorandiștilor amplasat în fața Primăriei Vechi

Monumentul Memorandiștilor

În partea soclului dinspre Piața Unirii sunt trecute numele celor 15 români ardeleni care au avut curajul de a trimite în 1892, o petiție numită Memorandumul Transilvaniei, împăratului Franz Josef. Prin acest Memorandum, românii transilvăneni cereau drepturi etnice egale cu ale populației maghiare, precum și încetarea persecuțiilor și a încercărilor de maghiarizare. Împăratul Franz Josef a trimis petiția la Budapesta, pe atunci Marele Principat al Transilvaniei făcea parte din Transleithania, partea ungară a Austro-Ungariei. Rezultatul? Autorii Memorandumului, fruntași de seamă ai Partidului Național Român, au fost acuzați de trădare de țară și judecați. Procesul a avut loc între 25 aprilie și 7 mai 1894 în clădirea Palatului Reduta, actualul sediu al Muzeului Etnografic al Transilvaniei. Cei 15 memorandiști condamnați la închisoare, cu pedepse cuprinse între două luni și cinci ani sunt: Ioan Rațiu, Gheorghe Pop de Băsești, Vasile Lucaciu, Dimitrie Comșa, Septimiu Albini, Iuliu Coroianu, Teodor Mihali, Gherasim Domide, Daniil Barcianu, Rubin Patiția, Mihai Veliciu, Aurel Suciu, Nicolae Cristea, Patriciu Barbu și Dionisie Roman.

Semnatarii memorandumului Transilvaniei. Sursa foto: wikipedia.ro

Conform unui articol apărut în ziarul România Liberă pe locul actual de amplasare al Monumentului Memorandiștilor, s-a aflat inițial o statuie de lemn intitulată ”Kárpátok őre - Străjerul Carpaților” considerată a fi un omagiu adus trupelor de grăniceri. Statuia a fost amplasată la 23 mai 1915, cu ocazia împlinirii a 85 de ani de la nașterea lui Franz Josef. În articolul ”Top 5 obiective clujene păstrate doar înfotografii”, apărut în Ziar de Cluj sunt câteva informații interesante legate de acest monument, demolat în decembrie 1918.

Monumentul Străjerul Carpaților. Sursa foto: Ziardecluj.ro

Locul a rămas gol, abia în 1973 aici a fost mutată Lupa Capitolina. Și această statuie, donată de statul italian în 1921 a avut mai multe amplasamente. De la dezvelirea din 28 septembrie 1921 și până la cedarea Ardealului în 1940, a fost amplasată în Piața Unirii în fața statuii lui Matia Corvin. Apoi a ajuns la Sibiu din motive de siguranță între anii 1940-1944. După Război a revenit la Cluj dar abia în 1967 a fost montată la inițiativa lui Constantin Daicoviciu în fața clădirii Universității, unde a stat până în 1973 când a revenit în Piața Unirii, pe locul unde acum se află Monumentul Memorandiștilor. Din 1994 statuia a stat la Muzeul de Istorie a Transilvaniei unde a fost restaurată de sculptorii Liviu Mocan și Kolozsi Tiberiu. Astăzi, ”Lupoaica” se află la câțiva zeci de metri mai departe, în fața catedralei greco-catolice ”Schimarea la Față”.