Continuăm prezentarea obiectivelor turistice aflate la doi pași de Miskolc, cu una dintre cele mai bine conservate cetăți medievale din Ungaria de Nord. ceea ce astăzi numim Cetatea Diósgyőr (Diósgyőri Vár) a fost în vremea ei de glorie un impunător castel gotic, reședință a regilor Ungariei. La mai bine de 650 de ani de la zidirea castelului, ruinele acestuia au fost conservate și redate circuitului turistic.
Diósgyőr nu este o localitate separată ci un cartier vestic al orașului Miskolc, aproape de intrarea în Parcul Național Bükk. Cetatea se află la doar 6 km de centrul orașului, fiind accesibilă rutier. Aici, între vile cochete se găsește una dintre cele mai spectaculoase cetăți medievale ale Ungariei. Cetatea Diósgyőr este o ruină din care se mai păstrează în stare destul de bună cele patru turnuri de colț, dar este o ruină bine conservată și întreținută, înscrisă în circuitul turistic. Intervenția asupra cetății, este vizibilă atât în ce privește conservarea și restaurarea dar și în ce privește infrastructura turistică. Au fost amenajate alei și rampe de acces, care fac cetatea accesibilă și persoanelor cu dizabilități.
Perioada de glorie a cetății a fost în secolul al XIV-lea când regele Ungariei, Ludovic cel Mare din Casa de Anjou a construit un castel-cetate în stil gotic. Ludovic cel Mare a fost fiul lui Carol Robert de Anjou, cel care a pierdut bătălia de la Posada din 1330 în fața lui Basarab I, domnul Țării Românești.
.jpg) |
| Imaginea castelului în perioada medievală. Sursa foto: www.wikipedia.org |
 |
| Castelul Diósgyör - propunere de reconstituire realizată de Támas Ferenc. Sursa foto: www.latvany-terkep.hu |
După moartea lui Ludovic cel Mare, castelul a devenit darul de logodnă al reginelor, fiind denumit și „Castelul Reginei”. Chiar și soția regelui Matia Corvin, Beatrice de Aragon a moștenit castelul. Din magnificul castel de odinioară au rămas doar ruine, renovarea din anii 1980 se poate vedea și astăzi, unele din ceea ce odinioară erau ancadramente gotice ale porților sau nervurile în arc frânt ale cupolelor, fiind reconstituite din beton.
Am ajuns la cetatea Diósgyőr într-o duminică din primăvara anului trecut. Găsindu-ne oarecum în extrasezon, nu erau mulți turiști. Îmi amintesc că am găsit o parcare uriașă de unde peste vilele din jur se profilau turnurile cetății. Am găsit cu ușurință casa de bilete amenajată într-o clădire cu un nivel. Toată zona de la intrare în perimetrul cetății este amenajat, pavat cu dale. Cred că zona a fost amenajată la pachet cu renovarea cetății, grație unei finanțări din fonduri europene. Se vede peste tot grija pentru detalii. Pe un perete, o placă comemorativă: sunt trecute nume de eroi din cel de-al doilea război mondial și de la Revoluția din 1956. Dedesubt o grămadă de coroane și jerbe de flori având panglici în culorile drapelului Ungariei. Ungurii sunt recunoscuți pentru grija deosebită pe care o dau monumentelor, locurilor încărcate de istorie. Orice eveniment, fie el cât de puțin însemnat, este marcat și cinstit cum se cuvine. E o lecție de patriotism, de respect pentru momentele importante ale istoriei.
 |
| Ruinele cetății Diósgyőr așa cum se văd ele astăzi |
 |
| Eroii din al doilea război mondial |
La casa de bilete se găsesc la discreție pliante care promovează cetatea. E amenajat și un colț istoric cu o armură de cavaler medieval. Prețul unui bilet este de 900 de forinți (13,5 lei), preț în care este inclusă vizita expoziției figurilor de ceară, vizita în monetăria amenajată într-unul din turnuri dar și vizitarea celorlalte săli. În cetate se poate intra doar cu ghid și la ore fixe, acesta fiind la dispoziția turiștilor indiferent de numărul lor. A trebuit să așteptăm câteva minute, numai bune pentru o primă ședință foto. Chiar înainte de poarta de acces, se află un bust al regelui Ludovic cel Mare (Nagy Lajos Király). Bustul regelui profilat pe fundalul cetății medievale, se constituie într-o imagine de copertă.
 |
| Bustul regelui Nagy Lajos în fața cetății |
Ludovic I al Ungariei, cunoscut sub numele de Ludovic cel Mare (Nagy Lajos Király), rege al Ungariei între 1342-1382 și rege al Poloniei între 1370-1382, este fiul lui Carol Robert din dinastia de Anjou. Carol Robert de Anjou a suferit u usturătoare înfrângere încercând să supună Țara Românească, bătălia decisivă dându-se la Posada (1330). Basarab I a reușit pentru moment să înlăture pericolul maghiar, însă câțiva ani mai târziu, fiul lui Carol Robert, Ludovic cel Mare se intitula și ”domn al Țării Românești”. Basarab I a fost nevoit să recunoască suzeranitatea regelui maghiar asupra Valahiei.
La ora fixată, poarta s-a deschis și ghidul ne-a poftit în perimetrul cetății. Ne-a condus pe un pod lung de vreo 50 de metri, în cetate. Aici, dăm de un tun iar printre arcade se vede biserica reformată din cartier. O frumoasă fântână în plan hexagonal, din marmură albă, contrastează cu cenușiul zidurilor. cele patru turnuri de colț care în mare măsură sunt aproape intacte, se înalță semeț spre cer.
 |
| Unul din turnurile cetății |
 |
| Biserica reformată din cartierul în care se află cetatea |
Într-un tur al cetății Diósgyőr intră și o vizită la ceea ce se poate numi Muzeul figurilor de ceară. Într-un beci al cetății este amenajat un muzeu care recrează momente importante din istoria acestei cetăți. Este primul muzeu de istorie pe care l-am văzut să implementeze conceptul de ”live history”. Muzeul figurilor de ceară amenajat în interiorul cetății constituie principala atracție. Sunt recreate scene din viața diverselor categorii sociale din secolul XIV, inclusiv scena în care regele a acordat în 1369, orașului Kassa (Košice) prima stemă, atestată documentar, unui oraș din Europa.
 |
| Scene ”live history” în muzeul amenajat în cetate |
 |
| Scena acordării stemei orașului Kassa (Kosice) |
După scurta incursiune în istoria cetății, realizată prin intermediul scenelor realizate în cadrul expoziției, am fost lăsați liberi să vizităm cetatea. Ne-am plimbat printre zidurile masive, delimitate la cele patru colțuri de turnuri impunătoare. Pe alocuri se văd încrustate în piatră, acele elemente de arhitectură gotică care dau farmec oricărei construcții. Undeva există și o stemă încastrată într-un zid. În ciuda trecerii veacurilor încă se vede destul de bine.
Remarc sub unul dintre turnuri un atelier de monetărie ce poate fi vizitat. Nu e nevoie de un nou bilet, accesul este permis pe baza biletului de intrare în cetate. la început te înfiori pentru că un întreg perete este ocupat de un raft în care se găsesc cutiuțe din sticlă pline cu oase umane. Nu-mi dau seama despre ce este vorba căci un domn ne ia în primire. Accept jocul de a-mi confecționa eu moneda pe care o doresc. Există patru matrițe, una având gravată profilul cetății cu inscripția ”Diósgyőr Vára” pe avers și stema orașului Miskolc pe revers și alte trei matrițe cu efigia unor regi pe avers și floarea de crin, simbol al Casei de Anjou pe revers. ”Baterea monedei” e simplă: contra unei sume de 100 sau 200 de forinți pentru fiecare monedă, primești o bucată circulară de aluminiu care odată pusă în presa hidraulică și acționat mecanismul, bate la propriu moneda. Eu un mod inedit de a avea un souvenir, confecționat chiar de tine.
 |
| Oseminte umane descoperite cu ocazia săpăturilor arheologice |
 |
| Presă de ”bătut” monede |
Se poate urca în turn, la etajele acestuia sunt diverse exponate și planșe tematice care se constituie într-o mică expoziție permanentă. Însă nimic nu se poate compara cu panorama asupra cetății și asupra cartierului orașului, pe acre o ai de sus de pe platforma exterioară. Abia acum realizezi adevăratele dimensiuni a ceea ce era o dată un măreț castel medieval.
 |
| Un colț al cetății văzut din turn |
 |
| Orașul Miskolc văzut din turnul cetății |
Revenind la sol credeam că am văzut totul. Însă am fost surprins să constat că undeva la subsol erau amenajate vaste spații expoziționale. În același concept de ”living history” sunt expuse manechine care pun în evidență pe de o parte echipamentul militar folosit în epoca de glorie a cetății și pe de altă parte costumele specifice acelei perioade. Deosebit de spectaculoase sunt elementele de heraldică prezente pe scuturi sau pe steaguri.
La plecare aruncăm o ultimă privire cetății. Este admirabil modul în care au reușit ungurii să pună în evidență o cetate care la prima vedere nu este cu nimic mai prejos de alte cetăți de pe la noi. Se vede că au investit în reabilitarea acesteia, cu scopul declarat de a atrage turiștii. Și pentru că majoritatea turiștilor au nevoie de o poveste, de un eveniment, aici la Diósgyőr se desfășoară o serie de festivaluri medievale sau de altă factură dintre care merită amintite: Jocurile renascentiste ale castelului (luna mai), Serile teatrului din cetate (prima parte a lunii august) sau Festivalul jocurilor medievale (a doua parte a lunii august).
Iar cum timpul petrecut printre zidurile bătrânei cetăți obosește la propriu, în apropiere se află un local interesant pensiunea restaurant Talizmán (Talizmán Étterem Panzió). Este un loc de odihnă unde se poate lua și masa, amenajat într-un stil rustic. Se vede că proprietarul este un împătimit colecționar, în curtea acestuia găsindu-se diverse unelte agricole folosite în zona rurală sau mese improvizate din mașini de cusut. Unde mai spui că poți servi o masă tradițională ungurească din care probabil nu va lipsi o porție zdravănă de bográcsgulyás.
 |
| Obiecte de uy gospodăresc în cadrul pensiunii |
Observație:
În apropiere de Diósgyőr mai puteți vedea:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu