Where is Mirel? Sudamericana 9 - Camino Inka

Aflat în Peru, la Machu Pichu - celebra cetate a incașilor, Mirel Magop continuă periplul său sud-american urmându-și astfel visul. Acela de a călători, de a lua lumea la pas, de a străbate continentele. După ce aproape că nu mai există țară europeană pe care Mirel să nu o fi străbătut, iată că a venit rândul continentului sud-american să se lase descoperit de neobositul călător. O aventură care te ține cu sufletul la gură, atât prin relatările lui cât mai ales prin imaginile pe care ni le dăruiește cu atâta generozitate. Acum Mirel Magop se află într-un punct important al călătoriei sale. Cine n-a auzit de Machu Pichu? Cine n-a visat să ajungă acolo? Evident, nici călătorul nostru nu a ratat acest important obiectiv. Și cum pentru el nu obiectivul în sine este important ci drumul până la el, vă invităm să-l însoțim pe Camino Inka.

Poate că am mai spus-o, Mirel nu este turistul obișnuit care să alerge de la un obiectiv la altul. El nu parcurge distanțele dintre obiective doar pentru un selfie cu care să se laude pe rețelele de socializare. Desigur, obiectivul turistic îi creionează traseul dar important nu este acesta ci drumul până acolo. Așa că, era normal să se oprească în Cusco, cel mai important oraș din apropierea celebrului obiectiv. Aici și-a tras sufletul, dar s-a și documentat în legătură cu drumul de urmat. De un real folos i-au fost sfaturile date de doamna Maria Crășmaru - cea care a stabilit două recorduri: cel mai lung pașaport, 154 de file și 19 metri lungime (cu file adăugate pe măsură ce acestea se umpleau de vize) și respectiv cel mai lung înconjor al lumii fără pauză (3 ani și 7 luni).

S-a mai oprit la Cusco și dintr-un alt motiv. De Machu Pichu - obiectiv turistic major, asaltat de turismul de masă, nu te apropii oricum. Cel puțin un călător adevărat nu o va face fără a-i acorda respectul cuvenit. Chiar dacă vine dintr-o altă cultură, Mirel știe să respecte cultura și istoria celuilalt. Practic urma să meargă spre unul dintre locurile sfinte ale incașilor. Nu putea să o facă oricum ci doar smerit, plin de respect. Nu mergea să cucerească cetatea cum au făcut-o conchistadorii spanioli cărora nu le păsa decât de bogățiile pe care puneau mâna. El mergea să-și aducă prinosul de recunoștință pentru o măreață și străveche civilizație. Machu Pichu a devenit de mult un sanctuar al turismului mondial. Un loc de pelerinaj unde ajung anual milioane de turiști din întreaga lume. S-au dezvoltat diferite rute de a ajunge acolo, cea mai cunoscută fiind Camino Inka.

Pe data de 5 februarie, am stat două ore pe Skype cu Mirel Magop. Două ore în care și-a deschis sufletul și mi-a povestit cum e în America de Sud. probabil avea nevoie să se descarce, să-și golească gândurile. A doua zi urma să pornească pe jos spre Machu Pichu. Peste câteva zile, pe 8 februarie 2016, primele poze de pe traseu. Este deja în Ollataytambo pe care o descrie astfel: ”O cetate imensă situată la 50 km de Machu Pichu. Fortificația a servit atât ca templu cât și ca cectate. La un moment necunoscut și pentru motive necunoscute, lucrul la acest proiect imens s-a oprit misterios. În timpul Imperiului Inca, Ollataytambo a fost proprietatea regală a împăratului Pachacuti care a cucerit regiunea, construind orașul și un centru comercial.” Imaginile spectaculoase vorbesc de la sine.

Aici a avut parte de o surpriză. A dat de un local pe care scria ”Restaurant Dona Romania”. Proprietarul, un bătrân de 75 de ani este român. Deși copiii lui nu mai știu românește, restaurantul lui din Ollataytambo aduce aminte de locurile natale.

Drumul în sine este spectaculos. De la altitudinea de 3300 m la care e situat orașul Cisco, practic cobori la 2500 m. Din  Ollataytambo, de la km 82, Mirel a urmat Inca Trail / Camino Inka - un traseu turistic impresionant care urmează o perioadă cursul râului Vilcanota, pentru ca apoi să se despartă de acesta.

La un moment dat era doar el și trenul care circulă din 15 în 15 minute, tren pe care-l folosesc majoritatea turiștilor care ajung la Machu Pichu. Nu și Mirel, care a dorit să simtă prin toți porii lui cum e să faci această călătorie. Nu este singurul care s-a încumetat la un astfel de traseu.

Mirel Magop: ”Ploile parcă nici nu au contat! Aici plouă zilnic...vegetația e luxuriantă și cu cât m-am apropiat de machu Pichu, am intrat în junglă!”. Ultimul sat de dinainte de Machu Pichu a fost Aquas Calientes.

Materialul ar fi trebuit să continue cu descrierea celebrelor ruine de la Machu Pichu. Am tot așteptat ca Mirel să ”revină la civilizație”, așa cum îi place lui să spună, și să îmi trimită câteva poze. Zilele, săptămânile au trecut fără ca Mirel să dea vreun semn. Este a doua oară de când se află pe continentul sud-american, când ”tace” atât de mult. Evident, la fel ca și mulți dintre prietenii săi ne-am îngrijorat din nou. Pe 26 februarie 2016, a încercat să-mi trimită ceva prin wetransfer, foarte probabil poze de la Machu Pichu. Tot atunci a scris câteva rânduri: ”La civilizație o să ajung mai târziu...deocamdată muncesc. Lângă Machu Pichu. Nu credeam că o să găsesc de lucru chiar aici.” Important este că e bine. Iar dacă s-a oprit din drum ca să muncească, asta înseamnă că rezervele lui financiare, și așa limitate, s-au epuizat. 

Nu ne rămâne decât să așteptăm. Iar când vom avea alte vești de la Mirel, atunci când va avea acces la internet și va reuși să trimită câteva poze, vom continua serialul nostru. Până atunci însă, să-i urăm multă sănătate și spor în toate!


Acest episod face parte din serialul Where is Mirel:

• retrospectiva europeană poate fi citită aici;
• Sudamericana 1: Brazilia
• Sudamericana 2: De la Rio de Janeiro la Montevideo
• Sudamericana 3: Buenos Aires - Mendoza
• Sudamericana 4: Din Chile în Patagonia
• Sudamericana 5: La Capătul Lumii
• Sudamericana 6: De la Capătul Lumii încoace...
• Sudamericana 7: Prin Chile spre Atacama
• Sudamericana 8: Prin Atacama spre Machu Pichu