Petrești (Sebeș): un loc încărcat de legende.

Sunt multe localități în România cu mare potențial turistic. Una dintre acesta este fără îndoială localitatea Petrești, de lângă Sebeș, județul Alba. Deși se află oarecum în conul de umbră al municipiului Sebeș - localitatea are un mare atu: acela de a fi pe ”Drumul Regelui” sau pe Transalpina, așa cum este denumit drumul național 67 C ce leagă Transilvania de Oltenia. O localitate cu o istorie tumultoasă, situată pe Valea Sebeșului într-o zonă de o frumusețe rară, asupra căreia și-au pus amprenta sașii colonizați aici în secolul al XII-lea.

Turiștii care vor să viziteze Alba-Iulia și împrejurimile, dar care preferă un loc de cazare departe de freamătul orașului, pot alege localitatea Petrești (în germană Petersdorf și în maghiară Péterfalva) situată la doar 4 km de Sebeș și la 20 de km de Alba-Iulia. Infrastructura rutieră este foarte bună, așa că accesul se poate face facil fie pe drumul european E 81 ce leagă Sebeșul de nordul Transilvania dar și de centrul țării, respectiv pe autostrada A1 (Sibiu-Deva). Unde mai pui că de aici din Petrești, pornește unul dintre cele mai spectaculoase locuri din țară, celebrul drum Transalpina sau ”Drumul Regelui”. Deși localitatea are o istorie aparte, astăzi este practic un cartier al municipiului Sebeș. Acest lucru se vede inclusiv prin intermediul rețelei de transport în comun. La fel ca și în Sebeș, stațiile de autobuz din Petrești sunt mici puncte de informare turistică. Panouri informative îți prezintă istoricul locului, cele mai importante obiective turistice dar și alte informații de uz general. 

Localitatea este atestată documentar din anul 1309 sub denumirea de Villa Petri. În zona de vest a localității, pe malul râului Sebeș (Mühnblach) există o incintă (posibil o cetate) ce înconjoară o biserică de plan bazilical din care se mai păstrează doar un turn viguros. Este imposibil să nu remarci acest turn de la depărtare, mai ales că este îmbrăcat în întregime în iederă. La locul cu pricina se ajunge pe o uliță locuită azi de etnia romă. O poartă de fier forjat cu un zăvor vechi și cu inscripția ”Ort der Ruhe” (loc de odihnă) îți deschide calea spre cimitirul vechi al satului. Este cimitirul evanghelic, pe fiecare piatră funerară este scris în germană diferite epitafe sau date despre defunct. De o parte și de alta a zidului fostei cetăți, istoria localității este înscrisă pe fiecare piatră funerară. Biserica de aici a avut o istorie tumultoasă, în 1582 sunt consemnate lucrări de reparație ale bisericii, iar în secolul al XVII-lea biserica a ars și a fost din nou reparată așa cum arată documentele vremii. În anul 1732 a fost realizat un alt altar, iar în 1805 biserica a fost demolată materialele de construcție recuperate fiind ulterior folosite la construirea noii biserici. 

Chiar dacă astăzi populația majoritară este cea română, moștenirea săsească este prezentă la tot pasul. Străzile largi străjuite de canale de apă, case înalte cu porți mari. Centrul localității este dominat de Biserica Evanghelică construită în stil neoclasic în anul 1806. Biserica de tip sală este alcătuită dintr-o navă acoperită cu bolți cilindrice cu penetrații, o absidă poligonală și un turn clopotniță cu plan patrulater acoperit cu o fleșă înaltă. Alături de biserică se află școala confesională germană, adăpostită într-o construcție din  1845. 

Peste drum, în clădirea renovată a Centrului de Cultură ”Augustin Bena” este Muzeul Fanfarei din Petrești. Puțin știu că aici funcționează una dintre cele mai vechi fanfare din țară, înființată acum mai bine de 135 de ani. Se spune că această fanfară a învins ”apa, focul și două războaie mondiale”. A fost înfiinţată în 1879 de către Michael Thut - rector bisericesc al prezbiteriului bisericii evanghelice. Între anii 1900-1920 învățătorul Johann Binder a inițiat mai mulți tineri în tainele muzicii iar în perioada interbelică, aici la Petrești a mai funcționat încă o fanfară ce aparținea de Fabrica de hârtie condusă de Rotel și Walter Rother. În anii 30 fanfara din Petrești a ajuns la cel mai înalt punct din istoria sa, partiturile formate din marșuri sau valsuri fiind îmbogățite cu uverturi sau muzică de operetă. În anii comunismului, fanfara din Petrești a obținut două prestigioase premii: locul II la primul Festival al Artelor de Amatori în 1951 și locul I la Festivalul Fanfarelor de Amatori” în 1970. În perioada 1980 - 2000 odată cu emigrarea în Germania a majorității membrilor, în fanfară sunt cooptați și români, unii formați în cadrul fanfarei de copii condusă de Danil Opincariu. Începând cu anul 2008, grație proiectului ”Fanfara de copii Petrești - renașterea unei tradiții” scris de Cioară Voocu, la școala generală funcționează o clasă de învățare a instrumentelor de fanfară condusă de Mureșan Ioan și finanțată de Consiliul Județean Alba. Din 2009, s-a înființat ”Asociația Fanfara din Petrești” avându-l ca președinte pe Cioară Voicu iar ca dirijor pe Mureșan Ioan. În fiecare an are loc tradiționalul marș de 1 Mai, iar fanfara din Petrești participă la depuneri de coroane sau la alte evenimente organizate de autorități, deservind în același timp și mica comunitate evanghelică. 

Sursa foto: www.mediafax.ro

Sursa foto: www.fanfara-petresti.ro

Mai sunt în Petrești câteva obiective ce au potențial turistic. Unul dintre acestea este fără îndoială biserica ortodoxă. Clădirea impozantă cu aer de catedrală este una atipică prin pictura acesteia. Localitatea a avut înainte de Revoluție o mică biserică ortodoxă ce purta hramul ”Sfintei Fecioare Maria”. În 1988 preotul paroh Alexandru Coman, a primit încuviințarea mai marilor bisericii de a construi o nouă biserică mai încăpătoare. După 14 ani de muncă, în anul 2001, noua biserică a primit hramul ”Schimbarea la față” fiind sfințită de ÎPS Andrei, arhiepiscop de Alba Iulia. Deasupra intrării se află inscripția ”Aici este biserica lui Dumnezeu, aici este poarta cerului” (Facerea 28,17) dar odată ce intri ai parte de o uriașă surpriză: de o parte sunt zugrăviți George Bush, Papa Ioan Paul al II-lea și Mihail Gorbaciov considerați a fi ”demolatorii comunismului”. Dedesubt inscripția: ”Când omul striga: ”Opriți planeta, vreau să cobor!” Dumnezeu, prin acești trei oameni providențiali a schimbat cursul lumii”. De cealaltă parte, tot pentru prima dată într-o biserică ortodoxă sunt pictați cei trei mari poeți ai Ardealului George Coșbuc, Lucian Blaga și Octavian Goga alături de inscripția ”poeți care au plâns durerile Ardealului și au înveșnicit țăranul și satul românesc-transilvan”. Dar noutățile din punct de vedere al picturii nu se opresc aici. La intrarea în biserică sunt pictați atât ierarhi ai bisericii ortodoxe cât și ai cultelor greco-catolic și evanghelic. Astfel Patriahul Teoctist apare lângă Episcopul Greco-Catolic Inochentie Micu Klain iar Arhiepiscopul de Alba Iulia ÎPS Andrei este zugrăvit alături de Episcopul Luteran Albert Klein, care în tinerețe a fost preot evanghelic în Petrești. În curtea bisericii, străjuit de două tunuri, se află un monument al eroilor localității căzuți în cele două războaie sau pieriți în lagărele din Siberia. Ceea ce iese din tipare și de data aceasta este faptul că pe monument sunt sunt trecute nume atât ale românilor cât și ale sașilor. 

Sursa foto: www.rasunetul.ro

Sursa foto: www.trilulilu.ro

Alte ”curiozități” ale localității sunt cel mai vechi cireș din Europa și Piatra Ciumei. În mica localitate de lângă Sebeș, în curtea unui localnic se află unul dintre cei mai bătrâni cireși, despre care se crede că are peste 135 de ani. Se pare că ar fi fost sursă de inspirație pentru poetul Lucian Blaga autorul unei poezii intitulate simplu ”Cireșul”.

Sursa foto: www.realitatea.net

În mijlocul satului, pe strada mică, un bolovan rotund stă pe iarbă la colțul unei case. Are o legendă interesantă ce duce spre vremurile de demult, când satul și întreaga Transilvanie era decimată de ciumă. Se zice că în 1349 ciuma neagră nu a ocolit nici Petreștiul. Pe o piatră rotundă s-ar fi așezat atunci o femeie gârbovă, femeia ciumei. Atâta timp cât a stat acolo, au murit zilnic multe persoane răpuse de teribila boală. Sătenii au rugat-o să plece, însă ea le-a cerut ”Dacă-mi faceţi într-o singură zi o cămașă: inul să fie clătit, țesut, albit, urzit și cusut, o să vă scap de ciumă”. S-au pus femeile satului pe treabă și imposibilul a devenit realitate. Toate femeile din sat s-au unit și de dimineața până seara au reușit să termine cămașa. I-a fost aruncată femeii care a plecat așa cum a promis. Din acea zi nimeni nu a mai murit de ciumă. De atunci a rămas zicala pentru cei ce nu se pot opri dintr-un lucru început ”parcă lucrezi la cămașa femeii ciumei”. 

După atâtea obiective ce merită vizitate, călătorul își aduce aminte că mai are de explorat împrejurimile, care de asemenea abundă în ”locuri faine”. Fără a avea pretenția unei prezentări exhaustive, vom aminti doar o parte dintre ele. Desigur, pe primul loc se situează municipiul Sebeș (Mühnblach în germană sau Sebes în maghiară) - unul dintre cele mai importante orașe ale Transilvaniei medievale. Sunt nenumărate obiectivele istorice sau de arhitectură ce pot fi admirate aici, un loc de cinste ocupându-l desigur Biserica Evanghelică, Casa Zapolya - sediul Dietei Transilvaniei sau Casa Binder. Nu departe de Sebeș, se află rezervația geologică Râpa Roșie, unică în România

Iar dacă spunem că din Petrești pleacă unul dintre cele mai spectaculoase drumuri montane, Transalpina sau Drumul Regelui, atunci cu siguranță iubitorii de călătorii ar trebui să ia în considerare că la Petrești ar putea fi baza lor de plecare. Asta înseamnă că turiștii au nevoie de cazare, fie că sunt în tranzit, fie că vor să-și stabilească baza aici. Sunt câteva pensiuni în zonă, dar parcă niciuna nu este atât de frumoasă ca Vila ADR situată la ieșirea din localitate. Deși numărul locurilor de cazare nu este foarte mare, acum existând doar 10 locuri dispuse în trei camere duble și două camere triple, ceea ce impresionează aici este atmosfera deosebită, amenajarea cu gust a camerelor și a întregului spațiu. La intrare ești plăcut surprins de parcarea impunătoare, acoperită dar și de jocul dalelor de toate culorile, de mobilierul de grădină sau de picturile ce decorează zidul. 

 

Zona rezervată turiștilor este formată din două rânduri de camere situate pe cele două laturi ale proprietății, pereții acestora fiind decorați de asemenea cu tablouri pictate. Dar ceea ce impresionează cu adevărat și dă o notă distinctă acestei pensiuni, este faptul că zona cuprinsă între cele două rânduri de camere, ce formează un fel de curte interioară, este acoperită. Așa că în caz de vreme nefavorabilă, turiștii se pot relaxa la cele câteva mese de lemn masiv realizate în stil rustic. Aici există televizor iar bucătăria complet utilată poate satisface și cele mai exigente gusturi. Iar dacă vremea permite, dincolo de ”curtea interioară” pe turiști îi așteaptă o grădină superbă, cu alei din dale de piatră, cu foișor, cu leagăn și cu multă verdeață. Afluxul mare de turiști a făcut ca proprietarii să se gândească să extindă locurile de cazare cu încă 5 camere duble, două dintre ele fiind de fapt căsuțe de vacanță. Vila ADR își merită cu adevărat scorul de 9.4 puncte oferit în 2015 de portalul de rezervări Booking.com. Poate singurul inconvenient ar fi acela că vila nu oferă mic dejun sau demipensiune.

Însă, în centrul localității Petrești, pe Strada Săsească, aproape de sediul parohiei evanghelice, o casă veche tipic săsească a fost transformată în Restaurantul Casa Simy. Aspectul terasei acoperite este unul simplu, cu accente rustice însă servirea și mai ales preparatele sunt de-a dreptul la cele mai înalte cote. La intrare, în stradă, te întâmpină un decor rustic format din butoaie de lemn, un teasc de struguri, ba chiar și un mehei (banc de tâmplărie). În curte, pe stânga e amenajată o mică cascadă și un mic lac cu broaște țestoase și pești iar pe dreapta e intrarea în beci. Dacă te încumeți să intri vei da de cea mai organizată cămară, iar borcanele cu murături, lăzile cu mere sau șirurile de cârnați ce stau la uscat îți vor deschide cu siguranță apetitul. 

Iată așadar suficiente motive pentru a face din Petrești fie o destinație de vacanță, fie un punct de pornire spre explorarea zonei.