Impresii de călătorie (4) - Istanbul (2)

Printre obiectivele turistice ale Istanbulului, unul se distinge și le depăște pe toate. Este un obiectiv important din punct de vedere istoric, religios, arhitectural. Este vorba de superba biserică  Sfânta Sofia. Fostă catedrală creștină, fostă moschee musulmană, astăzi este un muzeu. Oricine o vizitează nu poate rămâne indiferent la măreția acesteia.

Capodoperă a stilului bizantin, a fost cea mai mare și grandioasă biserică din întreg Imperiul Roman de Răsărit. Pe locul actual ar fi fost o biserică ridicată de primul împărat creștin, Constantin cel Mare, care avea să dea numele său noii capitale a imperiului, Constantinopol. După dărâmarea primei biserici, fiul lui Constantin, Constanțiu și apoi împăratul Teodosie cel Mare, ridică o a doua biserică care nici ea nu a durat prea mult, fiind arsă într-un incendiu în timpul răscoalei din 532. Cel care a construit celebra biserică, ce dăinuie și astăzi a fost împăratul Iustinian, între anii 532-537. Se spune că la construcția catedralei au fost folosite cele mai bune materiale de pe întreg cuprinsul imperiului, la finalizarea construcției, cupola fiind în întregime acoperită cu aur. Arhitecții giganticei construcții au fost Isidor din Milet și Anthemiu din Tralles. La inaugurare, Iustinian ar fi exclamat ” O Solomon, te-am învins” – aluzie la Templul lui Solomon, surclasat în splendoare de Sfânta Sofia. 

Timp de mai bine de 900 de ani, biserica a îndeplinit rolul de scaun episcopal al Patriarhului Ortodox de Constantinopol. De-a lungul secolelor, biserica a suferit diverse modificări. Domul s-a prăbușit în anul 558 în urma unui cutremur, aceeași soartă având-o și domul următor prăbușit în anul 563. Dar cea mai gravă avarie, atât materială cât mai ales spirituală, a avut-o în urma cruciadei din 1204, când ”creștinii” au jefuit biserica deposedând-o de tot ce avea mai de preț. Multe dintre bogățiile furate se pot vedea astăzi în Basilica San Marco din Veneția. Sfânta Sofia a funcționat ca biserică până în 29 mai 1453, când sultanul Mohamed al II-lea Cuceritorul a intrat triunfător în Constantinopol. Această dată a însemnat și sfârșitul Imperiului Bizantin, cum mai era cunoscut Imperiul Roman de Răsărit. Acesta supraviețuiseră cu aproape 1000 de ani Imperiului Roman de Apus.

Sfânta Sofia devine astfel Aya Sofya, moschee imperială pentru mai bine de 500 de ani. Se spune că Mahomed Cuceritorul ar fi tratat cu respect fosta biserică, aducând puține modificări: a adăugat o nișă în direcția Mecca (mihrab) și un minaret de lemn. Cu timpul însă, sultanii care au urmat au acoperit cu tencuială superbele mozaicuri bizantine și au adăugat patru minarete de piatră. Ultima renovare a fost făcută de către frații Fossati la porunca sultanului Abdulmecit al II-lea între anii 1847 – 1849. Cei doi frați au descoperit mozaicurile, care au văzut lumina zilei după mai bine de 400 de ani.

Primul președinte al Turciei, Mustafa Kemal Ataturk, a transformat moscheea, fosta biserică, în muzeu. Astazi, milioane de turiști, creștini și musulmani vizitează Muzeul Ayasofya.

Personal am avut ocazia să văd celebra biserică (fără a nega faptul că, după cucerirea Constantinopolului, a devenit moschee, pentru mine rămâne biserică) de fiecare dată când am ajuns la Istanbul. De fiecare dată m-a impresionat profund prin măreția ei, prin arhitectura îndrăzneață, prin mozaicurile superbe.

Încă de la intrare, din Piața Sultanahmet, ce desparte Sfânta Sofia de nu mai puțin celebra Moschee Albastră, imaginea bisericii este una grandioasă. Impresionează forma ciudată, cu contraforți mari de piatră și cupola imensă. La prima vedere nu seamănă cu nicio biserică din cele văzute. Paza militarizată, controlul strict ca la aeroport, crează sentimentul că pătrunzi într-un spațiu ultrasecret. Nu ai voie nici măcar cu trepied, atât de necesar pentru a realiza poze de calitate. Lângă zidurile solide ale bisericii, se găsesc  ruine romane și bizantine. Odată pătruns în interior ești derutat de coridorul lat și foarte înalt ce se întinde perpendicular pe poarta de intrare. În acest spațiu imens este amenajată o expoziție ce prezintă aspecte ale etapelor construcției edificiului, istoricul acestuia. De aici se poate urca prin capătul din stânga al coridorului, sus la etaj. De asemenea se pătrunde în interiorul bisericii.

De la intrare în nava bisericii, ești copleșit de imensitatea spațiului. Lățimea de 70 de metri și lungimea de 75 de metri crează un spațiu liber cum n-am mai văzut niciodată. De o parte și de alta sunt două rânduri de coloane suprapuse, deasupra cărora sunt două semicercuri cu ferestre lunguiețe prin care lumina pătrunde și crează o atmosferă aparte. Deasupra, tronează domul maiestuos cu un diametru de 31 de metri, fiind cu ceva mai mic decât domul Pantheonului din Roma. Datorită unei tehnici arhitectonice aparte, acesta pare că plutește, lăsând o impresie de măreție și maiestuozitate privitorului. Domul ”plutește” desupra a 40 de ferestre prin care lumina pătrunde în interior. În cele patru colțuri, sub dom, acolo unde încep cele două semidomuri din direcțiile est – vest și cele două semicercuri ale pereților laterali, se găsesc mozaicuri bizantine reprezentând serafimi.

Contrastează puternic cu mozaicurile bizantine, cele opt cercuri imense cu caligrafie musulmană, atârnate, patru dintre ele, în cele patru colțuri, iar celelalte flancând absida centrală și pereții laterali. Cum aveam să aflu ulterior, acestea au înscrise pe ele numele Allah și Mohamed, cele ale califilor Abu Bakr, Umar, Uthman și Ali, respectiv ale nepoților lui Mohamed Hasan și Husayn. Absida estică, acolo unde conform tradiției creștine se află altarul unei biserici, are o nișă reprezentând nihrabul, locul spre care se roagă musulmanii (indicând direcția Mecca). 

Faptul că față de Istanbul, Mecca este la est, face ca nihrabul să fie în locul altarului creștin. Deasupra, pe semidom, se găsește unul dintre cele mai frumoase mozaicuri din cîte mi-au fost dat să văd: Fecioara Maria cu Pruncul. Imaginea dată de mozaic este atât de vie încât ai impresia că este proaspătă. Este o imagine arhicunoscută, am văzut-o pe multe icoane ortodoxe. Tot sus, se văd urmele unui alt mozaic deosebit, înfățișându-l pe Arhanghelul Mihail. 

Din nava bisericii urc la etaj, nu înainte de a trece pe lângă o coloană ce are o gaură cât să-ți bagi degetul mare, și un cerc în jurul acesteia. Turiștii stau la coadă pentru a trece pe lângă acea coloană și cu degetul mare al mâinii drepte introdus în gaura din marmură, descriu cu palma un cerc. De atâtea rotiri, coloana este șlefuită. Legenda spune că dacă faci acest ritual ți se îndeplinește orice dorință. Sau, ca împăratul Iustinian, suferind de o durere s-a sprijinit de coloană și s-a vindecat pe loc. Superstiție sau nu, turiștii, indiferent de religie, stau la coadă și se pozează practicând acest ritual. 

La loja de la etaj ce se desfășoară pe trei laturi ale bisericii, se ajunge urcând panta unei ”scări” late și înalte ce face unghiuri drepte. Cu fiecare colț dat, ești mai sus. Se spune că se putea urca călare la etaj. La etaj, pe o latură a lojei se află o expoziție de fotografii realizate în biserică. Dacă te apropii de absida estică, se văd foarte bine cele două mozaicuri de care aminteam. Loja centrală, sau imperială era dedicată familiei împăratului care putea urmări de aici slujba. Pe loja din dreapta, de găsește o lespede care amintește trecerea pe acolo a Dogelui Veneției. De asemenea, după o poartă de marmură cu motive orientale se găsesc, sub atenta supraveghere a personalului de pază cele mai spectaculoase și mai frumoase mozaicuri. 

În primul dintre ele, numit ”Deises” – Rugăciune, este reprezentat Hristos Pantrocrator flancat de către Fecioara Maria și Sfântul Ioan Botezătorul. Imaginea lui Hristos este cea mai bine conservată, de o frumusețe greu de descris în cuvinte. În capătul lojei, se găsesc cele mai bine conservate mozaicuri ce-i reprezintă pe împăratul Constantin al IX-lea și împărăteasa Zoe între care stă Hristos, respectiv împăratul Ioan al II-lea și împărăteasa Irina în mijlocul cărora stă Fecioara Maria. Sutele de turiști se înghesuie să facă poze. Din când în când se aude strigătul personalului de ordine: ”no flash!” atunci cînd un turist ignoră mesajul scris în turcă, engleză și franceză care interzice folosirea bliț-ului.

Din lojă, poți admira biserica din orice unghi vrei, poți medita asupra imensității și perfecțiunii edificiului, poți admira turiștii care se minunează, la fel cum făceai tu înainte, uitându-se la cupola aflată la peste 50 de metri deasupra lor. De fiecare dată, am descoperit alt detaliu arhitectonic, alte urme de mozaicuri, alte fațete ale acestui edificiu grandios.

Desigur, descrierea de față nu este decât o palidă umbră a ceea ce este cu adevărat Sfânta Sofia. Îți vine greu să părăsești acest spațiu plin de istorie și spiritualitate. Importanța momentului – te afli aici unde acum peste 1500 de ani bizantinii aduceau slavă lui Dumnezeu – te copleșește pur și simplu.