Județul Maramureș este unul privilegiat. Posedă peisaje naturale mirifice, are o salbă de biserici de lemn adevărate opere de artă populară, este renumit pentru datinile și obiceiurile păstrate cu sfințenie de sute de ani, este o zonă etnografică renumită pe plan mondial.
 |
| Biserica de lemn Bârsana (1711) |
De asemenea, Maramureșul dispune de unul din sit-urile aflate pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Este vorba de 8 biserici de lemn, care din 1999 se află pe această listă. Bisericile din Budești, Desești, Bârsana, Poienile Izei și Ieud, din Maramureșul Istoric; Șurdești și Plopiș din Țara Chioarului sau Rogoz din Țara Lăpușului, se găsesc pe această listă selectă. O caracteristică a acestor biserici este stilul arhitectural ce are ca elemente predominante turla suplă și lungă la capătul vestic.
Am considerat întotdeauna că este un privilegiu să te afli într-un loc aflat pe lista UNESCO, fie că este din țară sau din străinătate. Dintre bisericile maramureșene amintite, am avut ocazia să văd de două ori biserica din Bârsana. Prima dată s-a întâmplat în 2009 când într-o primăvară am făcut o excursie pe Valea Izei; ultima dată s-a întâmplat săptămâna trecută când, împreună cu elevii mei am organizat o excursie în Maramureș. Ca o ironie a sorții, de fiecare dată, a plouat, motiv pentru care am vizitat biserica în grabă.
 |
| trepte spre biserică |
 |
| gard de lemn |
Biserica de lemn din Bârsana, ce datează din 1711, a fost strămutată de două ori până să ajungă pe amplasamentul actual. Primul amplasament a fost pe dealul ”Părul Călugărului” ca semn de mulțumire lui Dumnezeu care a protejat comunitatea de ciumă. Între 1739-1795, biserica s-a afla pe Valea Izei, acolo unde acum se găsește biserica nouă (tot de lemn) a complexului monahal Mănăstirea Bârsana.
La biserica cu hramul ”Intrarea Maicii Domnului în biserică” se ajunge relativ simplu. Este situată la intrarea în sat dinspre localitatea Vadul Izei. Într-o curbă există un indicator care te informează că la 200 de metri se găsește un obiectiv aflat pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. La biserică, aflată pe un deal, se ajunge trecând prin curtea unei gospodării. De fiecare dată, poarta a fost deschisă, așa că nu a fost nicio problemă să ajungem la biserică. Este ciudat că trebuie să treci prin acea curte, dar se pare că gazdele sunt obișnuite cu situația.
Dealul se urcă pe trepte de beton, străjuite de un gard ai cărui stâlpi au acoperiș conic de șindrilă. Este ingeniozitate tipic maramureșană, așa stălpii de lemn rezistă mai bine intemperiilor. La intrare în ceea ce cred că este un vechi cimitir, dovadă movilele de pământ acoperite cu iarbă, există o poartă în patru stălpi ciopliți sub care turistul poate să-și tragă sufletul pe o bancă.
 |
| ingeniozitate maramureșană |
 |
| elemente de îmbinare a pereților |
 |
| cuie de lemn |
De aici, biserica își arată turla zveltă peste coama dealului. Înspre sat, priveliștea este deosebită. Casele stau aliniate cuminți de-a lungul șoselei. Urcușul continua printre pruni, pe alte trepte de lemn. Pe măsură ce urci, biserica se dezvăluie în toată frumusețea ei. Un panou informativ, ce poartă sigla Patrimoniului Mondial UNESCO te informează în limbile română, engleză și franceză despre obiectivul ce-l vizitezi. Citind panoul afli că biserica este construită din bârne și că pictura interioară a fost realizată de Toadear Hodor. Scenele sunt din Geneză în naos și Judecata de Apoi în pronaos. Zugravul introduce în pictura de la Bârsana elemente de inspirație barocă și rococo, un mod de reprezentare străin perioadei postbizantine.
Din păcate, la fel ca și data trecută, nu putem intra în biserică, un lacăt mare este atârnat de ușa de la intrare. Este păcat că un astfel de obiectiv, de o importanță deosebită, nu are un ghid. S-ar putea vinde chiar și bilete, la un preț modic. Rămâne să admirăm biserica pe dinafară.
Ne învârtim pe sub streșinile largi de șindrilă, care ne apără de ploaie. Un element decorativ, specific maramureșan iese în evidență. Este vorba de o ”sfoară” împletită, ce înconjoară biserica ca și cum ar vrea să țină împreună structura de lemn a acesteia, sau pe credincioșii care se roagă. De asemenea, impresionează modul de îmbinare a grinzilor. Colțurile bisericii nu sunt netede, grinzile pereților ies mult înafară, mai ales în partea superioară. La fel s eîntâmplă și cu grinzile pereților despărțitori, ce presupu, separă naosul de pronaos. Se văd cuiele mari de lemn cu care sunt prinse unele de altele.
 |
| ferestre pentagonale |
 |
| element decorativ - ”funie împletită” |
Geamurile mici, zăbrelite, au o formă neobișnuită. Nu sunt dreptunghiulare, așa cum se obișnuiește, ci au o formă pentagonală, fiind ascuțite în partea superioară.
Plecăm, goniți de ploaia deasă, nu înainte de a mai face pe fugă câteva poze. Rămâne în urmă promisiunea că vom reveni, poate a treia oară vom avea norocul să vedem și interiorul bisericii. Daca aveți drum prin zonă, nu ezitați să vizitați acest loc binecuvântat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu