România văzută de mine (2) - Maramureș

poartă maramureșană - detaliu

Săptămâna ”Școala altfel” a reprezentat o ocazie de a realiza împreună cu elevii clasei la care sunt diriginte, o excursie în Maramureș. Bogăția etnografică a zonei, existența pe teritoriul Maramureșului a unui important sit aflat în patrimoniul mondial UNESCO, frumusețea peisajelor, obiective turistice de prim rang, toate acestea au condus la alegerea unui traseu care să le vizeze pe toate.

Baia Mare - centrul istoric

Prima escală a fost în municipiul Baia Mare care nu are nevoie de nicio prezentare. Deși este considerat de mulți un oraș muncitoresc, locul unde se află ”fabrica de aur, plumb și cupru”, Baia Mare este poarta spre ținutul fabulos al Maramureșului. Ca orice oraș ce se respectă, are un centru istoric (actuala Piața Libertății) care este un complex arhitectural medieval declarat monument istoric. Ca atracții turistice merită menționate clădirile Casa Iancu de Hunedoara, ridicată în secolul al XV-lea de către domnitor sau casa în care a poposit poetul Petőfi Sándor. Alte clădiri din perioada medievală a orașului care pot fi vizitate în această zonă sunt: Turnul Ștefan, Biserica Greco-Catolică, Casa Minoriților, Turnul Măcelarilor. O simplă plimbare prin centrul istoric al orașului, poate face mai mult decât o lecție teoretică de istorie medievală.

Baia Mare - Turnul Ștefan

Baia Mare - Casa Iancu de Hunedoara

Baia Mare - stradă în centrul istoric

Baia Mare posedă o serie de muzee ce nu se găsesc în altă parte. Planetariul Baia Mare este primul planetariu public din România și singurul din Transilvania. A fost inaugurat în anul 1969 și constă în simularea unui cer cu peste 5000 de stele ce pot fi proiectate în interiorul cupolei printr-un sistem optico-mecanic de proveniență germană (proiector Karl Zeiss). Fără a avea cunoștințe avansate de astronomie, elevii pot pune în practică aici, ceea ce au învățat la orele de geografie.

Planetariul Baia Mare

   Chimia, fizica dar și geografie se pot aprofunda printr-o vizită la Muzeul de Mineralogie, fondat în anul 1989 plecând de la colecțiile de minerale ale muzeului județean. Puține orașe se pot mândri cu o astfel de instituție. De-a lungul miilor de ani de minerit au fost extrase din adâncuri ”florile de mină” diamantele filoanelor de aur și argint. Expoziția de minerale de aici are multe exponate unicat în lume, exponate ce au fost expuse în marile muzee din Europa și nu numai. Exponatele au fost extrase din minele Cavnic, Herja, Baia Sprie, Băiuț etc.

Muzeul de Mineralogie Baia Mare - floare de mină

Un alt muzeu ce facilitează o călătorie în trecutul Maramureșului, este Muzeul Satului. Într-un cadru natural, situat în imediata vecinătate a Muzeului de Etnografie și Artă Populară, se găsește unul dintre cele mai frumoase muzee în aer liber. Aici, pe Dealul Florilor, în jurul bisericii de lemn, construită în anul 1630 în satul Chechiș, se află un sat tradițional maramureșan. Exponatele sunt gospodării țărănești reprezentative pentru cele patru zone etnografice ale județului: Țara Chioarului, Țara Lăpușului, Țara Codrului și Țara Maramureșului.

Muzeul satului - biserica

Muzeul Satului - interior de casă țărănească

Muzeul Satului

Muzeul Satului

În continuarea excursiei, am trecut Munții Gutâi – o zonă de o frumusețe rară – spre Maramureșul Istoric. Din pasul Pintea situat la altitudinea de 987 metri, imaginea înzăpezită a Crestei Cocoșului ni se înfățișează în toată splendoarea. Legenda spune că aici, pe serpentinele din pasul Gutin spre Baia Mare, puțin mai jos de hanul Pintea Viteazul, s-ar afla mormântul acestuia. Pe placa de marmură de lângă troița sculptată de lemn, se află înscris textul: ”Legenda spune că Pintea Viteazul a cărui viață a fost curmată de uneltirile nobililor din Baia Mare la 7 august 1703 a fost înmormântat în acest loc de către oștenii săi”.

mormântul lui Pintea Viteazu

Sighetu Marmației este numit ”orașul muzeelor” sau ”capitala Maramureșului Istoric”. Municipiul este situat la frontiera României cu Ucraina la circa 15 km de centrul geografic al Europei (marcat de o bornă pusă de Societatea de Geografie a fostului imperiu la 1876). În ciuda istoriei zbuciumate a locurilor, centrul civic a rămas aproape neatins de vremuri. Străduțe vechi păstrează parfumul interbelic, iar sutele de obiective turistice: muzee, monumente, biserici, parcuri, îți dau certitudinea că, deși prin reforma din 1948 orașul și-a pierdut statutul de reședință de județ, el rămâne capitala culturală a Maramureșului.

Am fost cazați la Hostel & Camping Iza, o locație liniștită la marginea orașului. Hostelul dispune de 24 de locuri de cazare în camere curate. Există două băi comune și o bucătărie dotată cu tot ce este necesar pentru ca turiștii să se simtă bine. Grădina mare, oferă oaza de verdeață de care turiștii au nevoie. Gazdele, extrem de amabile și de drăguțe fac ca șederea aici să fie plăcută.

Hostel & Camping Iza

Două dintre obiectivele turistice ale orașului au fost vizitate de către mine și elevi: Muzeul Memorial al Victimelor Comunismului și al Rezistenței și Casa memorială Elie Wiesel.   Construită în 1897 de către austro-ungari, închisoarea de la Sighet a fost folosită până în anul 1977. Între 1948 și 1955, regimul comunist a încarcerat între zidurile sale și a exterminat elita româneascî dintre cele două războaie mondiale. Două personalități marcante ale istoriei românești și-au găsit sfârșitul aici: Iuliu Maniu (1873-1953), lider al Partidului Național Țărănesc și de mai multe ori prim ministru și istoricul Gheorghe I.Barițiu (1898-1953). 

celula în care a murit Iuliu Maniu

amintiri din ”Epoca de Aur”

Memorialul Sighet

Muzeul, aflat sub egida Consiliului Europei din anul 1988, este alături de Memorialul de la Auschwitz și de Memorialul Păcii din Normandia, printre principalele locuri de păstrare a memoriei continentului. Repartizarea pe trei nivele în jurul unui coridor central, celulele adăpostesc o expoziție completă despre diferitele aspecte ale regimului comunist din România și din alte părți: celule consacrate represiunii elitei românești, civile și ecleziastice, viața cotidiană a prizonierilor, evocarea rezistenței armate, cenzura lumii intelectuale și literare, distrugerea monumentelor istorice etc. În curte, un monument circular pe jumătate îngropat, conceput de arhitectul Radu Mihăilescu și purtând numele a opt mii de victime ale regimului, invită la meditație și reculegere. Mai departe se găsește grupul sculptural Cortegiul Sacrificaților creat de sculptorul Aurel Vlad.

Memorialul Sighet - Cortegiul Sacrificaților

  Sighetu Marmației a fost un important centru al culturii evreiești din Maramureș, cea mai mare parte fiind deportată în lagărele morții și exterminării. Stă mărturie acestei tragedii, casa memorială Elie Wiesel. Născut la Sighet în 1928, el este deportat împreună cu familia sa în 1944. Închis la Auschwitz, Birkenau și Buchenwald este eliberat de americani. Naturalizat american în 1963, Wiesel primește Premiul Nobel pentru Pace în anul 1986, militând pentru păstrarea memoriei Holocaustului. Casa memorială impresionează prin obiectele expuse: piese de mobilier, cărți ritualice (Talmud, Tora) dar și prin imaginile document ale populației evreiești.

podul peste Tisa

      Un moment deosebit, apreciat de elevi a fost vizita pe podul peste râul Tisa ce separă localitățile Sighetu Marmației din România de Slatina / Solotvyna din Ucraina. Podul, construit în timpul imperiului Austro-Ungar a fost distrus după încheierea celui de al doilea război mondial. Reconstruit, a fost subiectul unei dispute diplomatice dintre România și Ucraina în urmă cu câțiva ani, când cetățenilor celor două localități li s-au interzis să treacă podul. Podul a fost și subiectul unui film documentar din 2004. Prin amabilitatea vameșilor români, însoțiți de către unul dintre aceștia, am putut merge până la jumătatea distanței dintre cele două maluri.

    În drum spre casă ne-am abătut de la traseul obișnuit și din localitatea Vadul Izei am mers în amonte pe cursul Izei spre localitatea Bârsana – punct de atracție pentru numeroși turiști datorită bisericii de lemn, a mănăstirii cu același nume dar și a portului popular și a porților sculptate în stil maramureșan. Ne-am oprit la un atelier de tîmplărie unde am putut admira pe viu, meșteșugul realizării celebrelor porți sau a nu mai puțin frumoaselor troițe sculptate. Am avut ocazia să vizităm și un minimuzeu în care erau expuse nenumărate obiecte realizate din lem sculptat.

Bârsana - biserica greco-catolică

   Latura spirituală, religioasă a excursiei a fost atinsă prin vizitarea a două biserici și a unui așezământ monahal, toate în localitatea Bîrsana. Biserica greco-catolică cu hramul Sfinții Apostoli Patru și Pavel datează din anul 1994 și se află pe un deal în imediata apropiere a atelierului de tâmplărie, nu departe de șoseaua principală. Impresionează stâlpii de susținere a pridvorului, frumos sculptați dar și clopotnița aflată la cîțiva metri de biserică.

Mănăstirea Bârsana

   Mănăstirea Bărsana - icoană a sufletului creștin ortodox maramureșan la răscruce de milenii – este un așezământ monahal, un complex de o frumusețe rară. Mănăstirea cu hramul ”Soborul Sfinților 12 Apostoli” este situată pe Valea Izei la 22 km de Sighetu Marmației. Dincolo de turnul clopotniță se găsește biserica mănăstirii al cărui turn era până nu demult cel mai înalt turn de lemn din lume. Este o construcție relativ recentă,  din 1993-1995 și are o arhitectură specifică zonei. Ansamblul mai conține un altar de vară, un aghiasmatar, stăreția, casa maicilor, casa artistului, casa duhovnicului și clopotnița. Mănăstirea adăpostește un muzeu de icoane și carte veche.

Biseica de lemn Bârsana - UNESCO

Biserica de lemn Bârsana - UNESCO

   Tot în localitatea Bârsana, se găsește biserica veche a mănăstirii, având hramul ”Intrarea în biserică a Maicii Domnului”. Datează din 1720 și este una dintre cele opt biserici de lemn din Maramureș aflate pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Din păcate, ploaia deasă ne-a făcut să o vizităm în grabă iar lacătul greu de la intrare nu ne-a permis să admirăm pictura interioară a acesteia.