Indiscutabil, o infrastructură modernă, presupune o rețea de autostrăzi care să lege principalele orașe ale unei țări, dar și noduri rutiere care să faciliteze accesul la localitățile aflate pe traseul acesteia. Autostrada scurtează timpul necesar unei călătorii, iar timpul, ca să folosesc un clișeu, înseamnă bani. Nu am de gând să prezint avantajele existenței unei rețele de autostrăzi, din contră, vreau să subliniez un mare dezavantaj al acesteia.
În goana cotidiană, în alergarea neîncetată, uităm să trecem și să admirăm localități prin care treceam altădată, atunci când nu existau autostrăzile. Se spune, și cred că este un mare adevăr în aceste cuvinte, că dacă vrei să cunoști cu adevărat o țară, dacă vrei să-i descoperi fumusețile și locurile pline de farmec, trebuie să ”cobori” de pe autostradă.
Este ceea ce mi s-a întâmplat recent, când am decis să ”cobor” de pe autostrada M3 din Ungaria și să văd cum arată un orășel de provincie. Polgár, căci despre el este vorba, este un oraș din comitatul (județul) Hajdú-Bihar, al 12-lea ca mărime după populație, dintre cele 29 de orașe ale județului. Conform datelor de pe wikipedia, are puțin peste 8000 de locuitori. La prima vedere arată ca o comună mai mare, dar pe măsură ce te apropii de centrul localității, realizezi că ai de a face cu un oraș. Nu are blocuri, ceea ce într-o definiție simplistă și profund pervertită de anii de comunism – ar însemna un oraș, dar are în schimb piețe, parcuri și o biserică impunătoare. Orașul este străbătut de râurile Barcău și Crișul Repede.
În orice așezare de pe bătrânul continent, centrul spiritual al unei localități este dat de prezența unui lăcaș de cult. Alături de școală și de primărie, biserica, indiferent de cult, reprezintă nucleul unei așezări. Și Polgár este un oraș care respectă această regulă. Ceea ce surprinde este faptul că biserica este impresionantă, așa cum în multe orașe din România, dor catedralele sunt atât de mari și de monumentale.
Biserica Adormirea Maicii Domnului, aparține comunității romano-catolice. Este realizată în stil clasicist târziu, cu puține elemente decorative, între anii 1852-1858 de către arhitectul Hild József. Se crede că schița bisericii era pregătită pentru catedrala din Eger.
Impresionează dimensiunile bisericii. Are 50 de metri lungime, 32,5 metri lățime iar turnul său atinge înălțimea de 56 de metri, făcând-o vizibilă de la distanțe mari.
În curtea bisericii se află statuia impunătoare a lui Szent László Királyi. Lângă statuie se găsește o cruce dublă de lemn, simbol aflat și pe stema Ungariei. Crucea dublă (lotharingiană) a fost folosită prima dată de către regele Béla al III-lea, ca simbol al Ungariei. Pe crucea de la Polgár se află ”răstignită” harta Ungariei mari, inscripționată ”4 iunie 1920” – data la care s-a semnat Tratatul de la Trianon. Tot pe cruce se află cu litere mari inscripția ”Nem Nyugszunk Bele!” – ”Nu ne resemnăm!”, aluzie clară la neacceptarea în mentalul colectiv al maghiarilor a efectelor tratatului.
De jur împrejurul bisericii se află alei de flori, reprezentând adevărate desene. Nu știu ce tradiție, ce obicei este acesta, dar florile, aranjamentele și desenele din petale și frunze nu sunt foarte vechi. Aleile duc spre patru corturi tot din flori și frunze pe suport metalic.
Tot în parcul de lângă biserică se află un monument închinat eroilor care au luptat în primul război mondial dar și un alt monument care ”plânge” Ungaria Mare. Pe un suport de piatră care are conturul Ungariei înainte de Trainon, se află un alt contur tot de piatră al Ungariei de astăzi, iar pe acesta un monument comemorativ. Reprezintă o aripă frântă, probabil simbolizînd înnăbușirea revoluției maghiare de la 1956. În sprijinul acestei ipoteze este inscripția de pe soclu: apar anii 1956 și 2006. Este un simbol des întâlnit, acela prin care se sugerează ”pierderea” teritoriilor. Văzând toate acestea, nu se poate să nu te gândești că în țara vecină nu este nicio rușine să etalezi simboluri ale Ungariei Mari, iar la nouă ne este rușine și jenă să vorbim de România Mare, de teritoriile românești pierdute după 1945. Dar asta este o altă problemă pe care nu vreau să o dezvolt aici.
Peste drum de biserică, într-un alt parc, se află o coloană sculptată de lemn, în genul acelora văzute în curtea oricărei biserici romano-catolice din secuime. Pe coloană se află sculptată stema Ungariei și un călăreț cu sabia în mână. Inscripția cu anul 1848 trimite la anul revoluțiilor din Europa.
Polgár este un oraș frumos, curat, aerisit. Merită vizitat. Am învățat lecția: dacă vreau să cunosc și să descoper alte localități la fel de pitorești, trebuie să renunț la autostradă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu