Să nu mă criticați prea tare, am realizat un clasament (de acord, e subiectiv) a fotografiilor care mie mi-au plăcut cel mai mult. Asta și pentru că le raportez la evenimentele respective, iar acestea sunt oarecum clasificate în mintea mea. Fiecare fotografie are povestea ei, pe care am să încerc să vi-o spun și vouă în cele ce urmează
1. Nuntă la Marin
Nunta de la Marin a fost, din punctul meu de vedere, cel mai de impact eveniment etnografic al anului 2016 din Sălaj. Tânăra Patricia Toma a pus în scenă nunta străbunicii ei de acum 75 de ani. În anul 1941, Măriuța Licuții s-a măritat cu Șandor Petru a Iuanii Stropii, după ce în ziua nunții, logodnica acestuia a fugit cu altul. Evenimentul de acum, la 75 de ani distanță, a fost unul extrem de complex și de bine pus în scenă. Dintre sutele de fotografii, cea mai reprezentativă a fost fără îndoială, cea în care carul încărcat cu zestrea ”miresii” pleacă de la casa ei spre cea a ”mirelui”. Fotografia a fost expusă și la Cluj-Napoca în cadrul vernisajului concursului ”Fotografia Document Etnografic”.
2. Habă la Iaz
Per ansamblu, la Iaz, în Muzeul de Artă Populară ”ligia Alexandra Bodea” am realizat cele mai multe fotografii etnografice. Aici mereu se întâmplă ceva, mereu sunt puse în scenă tradiții și obiceiuri străvechi. Așa s-a întâmplat și în primăvara anului 2016, când, Casa Birăiții (denumită așa pentru că a aparținut soției primarului din Plopiș) s-a dovedit a fi neîncăpătoare. Femei în vârstă, fete și feciori, în superbe costume populare, s-au adunat la o habă. Imaginea îl surprinde pe domnul Sandu Bodea, tatăl Ligiei și gazda evenimentului, servindu-i pe cei adunați în habă cu plăcinte.
fotografia etnografică nu înseamnă doar evenimente și costume populare. Este mai mult decât atât. Este o încercare (disperată) de a opri timpul din loc, de a surprinde ”crâmpeie de veșnicie”. Undeva în județul Sălaj, în localitatea Nadiș, o biserică de lemn este străjuită de o răstignire cel puțin interesantă prin formă și prin modul de realizare. Câtă vreme orizontul este străpuns de turle de biserici vegheate la rândul lor de răstigniri, mai este speranță.
4. Ouă roșii la Iaz
Din nou la Iaz, în Casa Birăiții din cadrul Muzeului de Artă Populară ”Ligia Alexandra Bodea”. De data aceasta în Postul Mare, când împreună cu Centrul de Promovare și Marketing Turistic Plopiș a fost realizat un eveniment ce a constat în vopsirea tradițională a ouălor, cu modele vegetale și în coji de ceapă.Priviți câtă frumusețe și smerenie sunt în orchii Ligiei, păstrătoare de rost!
5. Feciori gătați de nuntă
Suntem la Marin, la punerea în scenă a nunții străbunicii Patriciei Toma. Doi băieți își etalează cu mândrie costumele populare specifice zonei, în timp ce flăcul mai mare ține de căpăstru unul din caii ce vor duce ”mireasa” prin sat.
6. Fete harnice
După o iarnă grea, a venit în sfârșit Primăvara la Iaz. În curtea Casei Birăiții, fetele, îmbrăcate în costume populare, se odihnesc după ce au cules frunze pentru a decora ouăle roșii de Paște.
7. Călăreț cu laslău
Nunțile de altădată erau fastuoase. Alaiul de nuntă nu era întreg fără călărețul care purta un steag de nuntă bogat decorat, numit aici la Marin, laslău. Cel care avea onoarea să poarte laslăul era cel mai vrednic fecior din sat. Așa s-a dovedit a fi și tânărul surprins în fotografie.
Un alt eveniment etnografic interesant, aș putea spune chiar inedit cel puțin pentru raritatea cu care astăzi este pus în scenă, a fost cel din localitatea Sîg. Aici, doamna Oana Maria Rândunică a reușit să reînvie un obicei nelipsit din satele sălăjene: danțu la șură. Imaginea surprinde un obicei străvechi, haba pusă în scenă de un grup de la Peceiu.
9. Dans maghiar din Sălaj
Sălajul este un județ multicultural. Anual, minoritățile etnice ale județului sunt în festival: își etalează portul, obiceiurile, dansul și gastronomia în ceea ce se numește ”Festivalul Minorităților Naționale din județul Sălaj”. evenimentul ce a avut loc în parcarea din spatele primăriei municipiului Zalău a fost organizat de Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj.
Fete și băieți împletesc o cunună din flori de păpădie, undeva pe o pajiște din hotarul satului Iaz. În primăvara anului 2016 am acceptat provocarea lansată de Ligia Bodea de a realiza o ședință foto la Iaz care să pună în valoare bogăția costumelor populare din colecția sa.
Desigur, am mai fost și alte momente etnografiec interesante surprinse prin intermediul aparatului de fotografiat. Practic este suficient să ieși dintre blocuri, să mergi într-un sat oarecare. Nu se poate să nu găsești ceva ce se poate încadra în acestă categorie: o casă veche, oameni și locuri, o biserică de lemn, tradiții și obiceiuri. Din acest punct de vedere, Sălajul este un județ norocos. Încă mai are ce să arate lumii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu