Birdwatching prin Sălaj: Familia de cânepari

Mă bucur că odată cu relaxarea măsurilor, reușesc să ies din casă. Deocamdată, doar prin oraș, deși îmi este teribil de dor de ”hoinăreală” prin satele sălăjene sau pe lacurile unde sigur aș găsi păsări de fotografiat. Practic, din punct de vedere al birdwatching-ului am ratat primăvara. Din punctul de vedere al observării păsărilor, Primăvara este cel mai frumos sezon, acela în care se întorc păsările migratoare, se curtează și cuibăresc, pentru ca apoi să apară o nouă generație ce va perpetua specia. Ei bine, tocmai un astfel de sezon a fost ratat. Totuși, zilele acestea, Natura a fost darnică cu mine, a vrut să-mi mai astâmpere dorul. Așa că mi-a scos în cale specii diverse de păsări, surprinse în ipostaze speciale.

Păsările în jungla urbană: Graurii de pe stâlp

De câțiva ani, de când sunt mai interesat de păsări, am demarat un proiect de documentare a modului în care păsările se adaptează la ceea ce am numit ”jungla urbană”. Cei care îmi urmăresc postările, își amintesc probabil de vântureii roșii de lângă bloc, sau de graurii din izolația de polistiren. Ei bine, tot despre grauri vreau să vă povestesc și în materialul de față. Însă este vorba despre un alt cuib, unul pe care îl reperasem și în anii trecuți, dar din diferite motive nu am scris despre el. Acum, în aceste zile post-izolare, m-am bucurat să-l redescoper animat cu pui de grauri aproape gata să-și ia zborul. Având ceva mai mult timp, am reușit să urmăresc comportamentul lor și să-i fotografiez. Menționez că în această activitate l-am atras și pe domnul Aurel Margin, care și-a adus contribuția observațională la definitivarea acestui articol. 

Poveștile fazaneriei (2): Cuibul de viespi

Fazaneria din Panic, devenită la un moment dat a treia din țară ca și mărime, a funcționat în perioada 1987-2006. Între 1994-1995 și-a întrerupt activitatea, aceasta fiind ulterior reluată sub coordonarea domnului Aurel Margin. Vrem să (re)aducem în atenția zălăuanilor ”poveștile fazaneriei” văzute ca o serie de relatări, de rememorări, făcute de către cel care și-a dedicat o bună parte din activitatea profesională, unei activități atât de dragi lui. Prin amabilitatea domnului Aurel Margin, continuăm seria de povești cu o întâmplare pe cât de banală, pe atât de interesantă.

Ambulanța pentru Monumente a câștigat prestigiosul premiu ”Europa Nostra”

”Ambulanța pentru Monumente”, proiectul de care a început să se audă și prin Sălaj, a câștigat cel mai important premiu european din domeniul patrimoniului. Comisia Europeană și Europa Nostra au anunțat astăzi câștigătorii ediției 2020.

Poveștile Fazaneriei (1): o noapte agitată

Puțini dintre zălăuani își mai amintesc, sau poate alții nici nu au știut, de crescătoria de fazani din Panic. Aceasta a fost la un moment dat a treia ca mărime din țară, capacitatera de producție a acesteia fiind de 40.000 de fazani la livrare. La fel ca multe alte sectoare de activitate, nu a rezistat mult timp în economia de piață. Ultimul șef al crescătoriei fiind domnul Aurel Margin - un mare iubitor al Naturii și al faunei în special. Nu de puține ori, în postările mele legate de păsări, domnul Aurel Margin a intervenit cu comentarii pertinente, foarte bine documentate. Așa că i-am lansat provocarea de a împărtăși cu noi o parte din experiențele sale de la fazanerie. Îi mulțumesc și pe această cale că a acceptat provocarea. Așa că, o să vă oferim o parte din ”Poveștile Fazaneriei”.

Biserica de lemn din Chechiș – Pictură exterioară recuperată după 120 de ani

Bisericile de lemn sălăjene sunt pline de surprize. Asta în ciuda diferitelor proiecte ce au urmărit studierea și promovarea acestora. Mereu se găsește câte ceva interesant, fie că este vorba despre o inscripție, de un detaliu de arhitectură sau de elemente ce țin de iconografia bisericii. În ultimul timp, există o mișcare ce vine din zona societății civile, de a redescoperi o parte din secretele ce încă înconjoară aceste edificii de cult, începând cu datarea dendrocronologică menită să confirme anul construcției, trecând prin proiecte ce vizează punerea sub protecție a unor biserici sau de redescoperire a picturii exterioare. Recent, la Chechiș (comuna Bălan), pe Valea Almașului, o biserică de lemn ce datează din a doua parte a secolului al XVIII-lea, și-a descoperit o parte din secrete: pictura exterioară păstrată sub stratul de tencuială de la 1899.

Despre păstrarea tradițiilor: interviu cu doamna Tóth Ildikó

Am cunoscut-o pe doamna Tóth Ildikó  în urmă cu câțiva ani, în 2013, când a comentat în limba maghiară o postare de a mea despre Zalău. I-am răspuns în limba română, asta pentru că, din păcate nu cunosc limba maghiară. Nu mică mi-a fost mirarea când, a răspuns de data aceasta în limba română. Și mi-a mărturisit că nu a mai scris românește de foarte mulți ani, de când a emigrat în Suedia. Ce mică e lumea! Și ce faini sunt ardelenii! Nu s-a cramponat deloc de faptul că vorbim limbi materne diferite, a făcut eforturi să-și reamintească cuvintele pentru a-mi vorbi în limba mea! Un gest plin de respect și de nostalgie după locurile copilăriei. Căci, așa cum aveam să descopăr în urma multor schimburi de mesaje, doamna Tóth Ildikó a avut tangență și cu Zalăul.

Săptămâna Patimilor în iconografia bisericilor de lemn sălăjene (2): Evenimentele din Vinerea Mare

Suntem în Săptămâna Mare premergătoare luminatei sărbători a Învierii Domnului. Poate cea mai mare sărbătoare creștină, căci Învierea lui Isus reprezintă esența creștinismului. Paștele - denumire împrumutată din sărbătoarea evreiască Pesah, ce avea cu totul altă semnificație - este sărbătorit de toate cultele creștine, e drept, la date diferite. Nu vom insista aici asupra diferențelor de opinii, ci mai degrabă pe semnificația comună a acestei sărbători. Pentru toți creștinii, prin învierea lui Isus, Paștele reprezintă triumful Vieții asupra morții, a Luminii asupra întunericului. Și, întreaga viață pământească a Mântuitorului ne arată Calea de urmat. ”Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” și ”Eu sunt Lumina Lumii” ne spune peste milenii Învățătorul. 

Săptămâna Patimilor în iconografia bisericilor de lemn sălăjene (1): Evenimentele din Joia Mare

Suntem în Săptămâna Mare premergătoare luminatei sărbători a Învierii Domnului. Poate cea mai mare sărbătoare creștină, căci Învierea lui Isus reprezintă esența creștinismului. Paștele - denumire împrumutată din sărbătoarea evreiască Pesah, ce avea cu totul altă semnificație - este sărbătorit de toate cultele creștine, e drept, la date diferite. Nu vom insista aici asupra diferențelor de opinii, ci mai degrabă pe semnificația comună a acestei sărbători. Pentru toți creștinii, prin învierea lui Isus, Paștele reprezintă triumful vieții asupra morții, a luminii asupra întunericului. Și, întreaga viață pământească a Mântuitorului ne arată calea de urmat. ”Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” și ”Eu sunt Lumina Lumii” ne spune peste milenii Învățătorul. 

Atelier de fotografie creativă (1): Paharul cu apă

Actuala situație de criză sanitară profundă, dată de pandemia de coronavirus, a întrerupt practic orice activitate. Sunt multe categorii sociale care au avut de suferit, printre ele numărându-se și fotografii. Mai ales aceia care iubesc fotografia de natură și peisaj, cei care iubesc birdwatching-ul și ieșirile în Natura. Din experiență vă spun, e un chin să nu poți să te exprimi prin fotografie. Însă, din punct de vedere al responsabilității față de semenii noștri, (auto)izolarea se impunea. Așa că, nu ai de ales, trebuie să improvizezi. Vă prezint în cele ce urmează experiența mea în ce privește fotografia creativă.