Sălajul turistic (13) - Festivalul Cepei - Pericei

Comuna Pericei are în componență 4 sate: Perice – centrul de comună, Periceiu-Mic, Bădăcin și Sici. Centrul de comună este situat la o distanță de 22 kilometri de municipiul Zalău și la doar 5 kilometri de orașul Șimleu Silvaniei. 

Stema comunei Pericei

Localitatea Pericei (Szilágyperecsen – în limba maghiară) este atestată docu-mentar sub numele de Pereznek încă din anul 1205. Conform recensământului din 1998, populația localității Pericei era de 2916 locuitori dintre care 2260 maghiari, 521 români și 127 rromi. Structura multietnică a satului atrage după sine și o diversitate de religii: reformată, ortodoxă, neoprotestantă (baptistă și penticostală). Cel mai de seamă fiu al satului a fost Victor Deleu – mare patriot român, membru al Marelui Sfat Național participant la Marea Unire de la 1 decembrie 1918. A fost și primar al Clujului între anii 1932-1933.

Casă specifică locului

În ultimii ani, Periceiul este recunoscut în lume mai ales prin faptul că în anul 2007 a intrat în Cartea Recordurilor (Guiness World Records) cu cea mai lungă cunună de ceapă. Aceasta a măsurat 2,8 mile englezești, adică 4518 metri. Pentru realizarea cununii au fost necesare peste 45.000 de cepe. Cu prilejul primei ediții a Festivalului Cepei, în anul 2007, în curtea școlii a fost dezvelit un monument al cepei, unicul de acest fel în lume. Are o înălțime de 6 metri și reprezintă un bulb de ceapă.

Monumentul Cepei - unic în lume

De ce o ceapă? Pentru că de peste 800 de ani, această legumă asigură existența comunității. Sătenii din pericei sunt recunoscuți ca cei mai mari cultivatori de ceapă din Transilvania. Ceapa cultivată aici, fie că este roșie, fie că este albă, se comercializează în marile piețe din Zalău, Baia Mare, Satu Mare dar și în alte mari orașe. Dacă până nu demult absolut toți locuitorii erau cultivatori de ceapă, în ultimii ani, criza economică, seceta dar și supermarket-urile care comercializează ceapă din import, fac ca ocupația de bază a pericenilor să dispară văzând cu ochii.

cunună de ceapă roșie

Ceapă de Pericei

La fel se întîmplă și cu celebrul Festival al Cepei. Am vrut să văd cu ochii mei ce se întâmplă la un astfel de festival. Primul șoc, în localitate, pe întreg traseul drumului județean ce traversează satul nici urmă de un banner sau un indicator spre locul evenimentului. Mă opresc totuși în curtea școlii la Monumentul Cepei. Nu știu dacă din punct de vedere artistic este un monument reușit, însă faptul că este unic în lume îl face deosebit. Curtea școlii este pustie, elevi și profesori bucurându-se de ultima zi de vacanță. Admir școala recent renovată și sala de sport inaugurată în aceste zile. Mâna de gospodar se vede în curtea școlii dar și pe trotuarul din fața acesteia. Sunt flori peste tot și diverși arbori ornamentali.

Monumentul Cepei din curtea școlii

Școala gimnazială Pericei

Așa cum scrie pe soclul monumentului, în limbile română și maghiară, acesta este ridicat în anul 2007 de către dr. Cornel Theodor Durgheu - proiectant, autor și realizator. Inițiativa a avut-o fiul satului Alexandru Tătar. 

Mă orientez după cele două turle ale bisericilor și ajung în centrul satului. Aici admir clădirea Primăriei, pe frontispiciul căreia există o placă comemorativă care conține anul 1205, al atestării localității. 

Primăria Comunei Pericei

placă comemorativă pe fațada primăriei

Pe malul râului Crasna, principalul râu ce izvorăște pe teritoriul județului Sălaj, se găsește un superb parc. Cred că este printre puținele parcuri amenajate în mediul rural. Investiția se ridică la peste 430.000 lei. Sunt alei, bănci, mobilier de grădină și o frumoasă fântână. Se pare că fântâna provine din Austria și a fost achiziționată de primarul comunei, Boncidai Endre Csaba, de la un târg de antichități din Constanța. Patru fete cântând la diverse instrumente muzicale reprezintă baza fântânii. De deasupra lor, dintr-un bazin circular, apa curge în bazinul mare de jos prin gura unor lei.

parc pe malul râului Crasna

Fântână ornamentală

fântâna din parc - detaliu

Casele tipic ungurești stau aliniate de-a lungul drumului. Imaginea lor oglindită în apele Crasnei este spectaculoasă.

case pe malul Crasnei

Fiind duminică după amiza, femei și bărbați se îndreaptă înspre biserică.

Biserica reformată, căci despre ea este vorba este impunătoare și domină mica piață. Construcția bisericii actuale a început în 1668 din materialele castelului Bathory.  Construcția a fost întreruptă de invazia tătară astfel că diverse părți au fost terminate pe rând: ușa în 1769, turnul în 1774, corul în 1809.

Biserica reformată

În fața ei se găsește un monument închinat eroilor din cele două războaie mondiale. În vârful unei coloane se găsește un vultur cu aripile desfăcute. Este genul de monument pe care-l vezi cu precădere în satele ungurești. 

Monumentul eroilor

Intru și eu cu mulțimea de credincioși în biserică. Este simplă, fără încărcătura din bisericile ortodoxe sau catolice. Orga este impunătoare. Ascult primele acorduri solemne ale acesteia și admir anvonul și coroana de deasupra acestuia, datând din 1782.

Biserica Reformată - interior

orga din Biserica Reformată

Amvonul

La câțiva zeci de metri de Biserica reformată se află o superbă biserică ortodoxă. A fost construită în 1889 pe locul unei biserici de lemn. Și în curtea bisericii ortodoxe se află un monumant închinat eroilor. Coroane proaspete de flori sunt depuse la monument. Admir biserica din exterior, fiind închisă la această oră. Îmi place mult crucea (răstignirea) de lemn. Pe trunchiul acesteia sunt sculptate diverse scene biblice. Este deosebit de frumoasă.

Biserica Ortodoxă

Cruce de lemn în curtea Bisericii Ortodoxe

Monumentul eroilor din curtea Bisericii Ortodoxe

elemente decorative pe crucea de lemn

La mică distanță de cele două biserici, aproape de Primărie se află o impozantă biserică neoprotestantă (baptistă). Numele ei este trecut atât în limba română cât și în maghiară. De fapt, peste tot inscripțiile sunt bilingve, de la tabla de la intrarea în localitate până la denumirea străzilor, ori inscripțiile oficiale de la primărie, școală, grădinită, dispensar etc.

Biserica Baptistă Pericei

Cum am venit special pentru Festivalul Cepei și cum nu am văzut nicio ceapă încă, cer informații de la un localnic. Mă lămurește că trebuie să ies în șoseaua principală și să o iau spre Zalău până la prima stradă la dreapta. Aceasta mă va duce la Stadionul comunal unde are loc Festivalul. 

Banner cu Festivalul Cepei

Într-adevăr, acolo pe stadion este lume adunată. Ciudat este faptul că stadionul pare pustiu, scena ridicată pentru spectacole se vede izolată lângă o poartă de fotbal. Lumea, destul de puțină, stă pe la terase. Dau și eu o raită stadionului în timp ce pe scenă doi tineri cântă șlagăre ungurești. Sunt dezamăgit total de ce văd. Doar clasicele terase de prin bâlciuri: mici și bere, frigărui, colaci secuiești (kürtöskalács), chinezării. 

Standul librăriei Tulipan Zalău

Singura tarabă care merită atenția este cea a librăriei Tulipan din Zalău ce expune carte în limba maghiară. Nu găsesc nicăieri meșteri populari, etnografi, tradiții locale, gastronomie locală. ”Vedeta festivalului” – ceapa care a adus faimă satului, lipsește cu desăvârșire. Este deplorabil să vezi cum un festival care ar fi putut oferi atât de multe s-a transformat în câțiva ani într-un bâlci comun. Doar celebra cântăreață de muzică populară, Ileana Domuța Mastan – loacalnică din Pericei, reușește să schimbe puțin atmosfera.

Ileana Domuța Mastan - interpretă de muzică populară

Plec dezamăgit de Festival și pe șoseaua principală mă opresc la singurul agricultor care are săculeți cu ceapă agățați spre vânzare în fața casei. Stau puțin de vorbă cu el și mîhnirea că tocmai ceapa lipsește de la festivalul închinat ei, i se simte în glas și-n priviri.  Ca să nu merg acasă cu mâna goală, cumpăr un săculeț cu ceapă. Că doar am venit la Festivalul Cepei...

Ceapă de Pericei - expusă spre vânzare

Ceapă albă și roșie de Pericei