În ultimii ani, marile lanțuri de
magazine, hypermarket-urile și mall-urile ocupă din ce în ce mai mult din timpul
liber al românilor. Aceste spații, ce sunt prin definiție destinate comerțului,
devin și spații publice în care tot mai mulți aleg să-și petreacă timpul liber.
Aici se socializează, se iese la o cafea sau la o bere cu prietenii, aici au
loc întâlniri de afaceri, se vizionează filme sau diverse expoziții. Tot mai multe evenimente se
organizează în mall-uri, de la concerte aniversare la expoziții sau târguri de
tot felul. Folosirea unor astfel de spații neconvenționale are în primul rând
avantajul că acel eveniment are o mare vizibilitate. Cei mai mulți dintre
clienți sau vizitatori ajung acolo întâmplător, aflați la shoping sau la o
întâlnire și devin curioși. Nu știu câți ar fi mers într-un spațiu dedicat, un muzeu sau o galerie de artă.
Week-end-ul trecut, m-am aflat
întâmplător la Gold Plaza Baia Mare, cel mai mare mall din oraș. Este unul
dintre mall-urile din Ardeal care oferă pe lângă mulțimea de magazine de firmă,
tot felul de modalități de petrecere a timpului liber. Am fost plăcut surprins
să constat că parterul mall-ului era invadat de antichități. Era ultima zi a
Târgului de artă și antichități, desfășurat aici în perioada 9-11 noiembrie
2012. Au putut fi admirate obiecte de
mobilier, tablouri, goblenuri, obiecte de argint de la candelabre la tacâmuri,
statuete de bronz, ceramică, obiecte decorative. Colecționari aflați în căutare
de ”piese rare” sau simpli vizitatori aflați aici întâmplător sau nu, au avut
de unde alege.
Am vizitat toate standurile, am
stat de vorbă cu anticari și comercianți încercând să iau pulsul pieței. Cei
mai mulți se plâng că nu au vândut mare lucru în cele trei zile de târg. După
spusele acestora, cei mai mulți dintre vizitatori, se uită, eventual pun câteva
întrebări și pleacă fără să cumpere nimic.
Nu am pretenția că aș fi
specialist în antichități sau opere de artă, nici măcar colecționar, dar am
remarcat câteva piese de mobilier deosebite. Un scrin de lemn pictat cu
inscripții germane amintește de sașii transilvăneni. Două jilțuri ce par destul
de vechi, au însemne heraldice sculptate în lemn. Îmi place foarte mult
imaginea unui coif medieval ce stă alături de o sabie scurtă pe unul dintre
scaune.
Pe lângă peretele din spatele
scărilor rulante ce duce la etaj, remarc câteva efecte militare, stații de
emisie-recepție ale armatei, căști de metal, veste de camuflaj. Mă întreb în
sinea mea dacă comercializarea acestor obiecte este legală. La multe standuri găsesc monede
sau bancnote. Colecționarii au de unde alege, oferta este bogată. Găsesc și eu
câteva monede nu foarte valoroase ce-mi lipsesc din colecție. La timbre nu
îndrăznesc să mă uit, mi-e frică că mă va atrage ceva și că voi fi nevoit să
destabilizez bugetul familiei. Caut în schimb printre cărțile poștale vechi în
speranța că voi găsi ceva din Zalău sau Sălaj. Găsesc o carte poștală cu
Șimleul Silvaniei dar nu mă înțeleg la preț cu vânzătorul. Scotocind printre
aceste vederi, îmi aduc aminte cu nostalgie de faptul că în anii de dinainte de
Revoluție, găseai la tot pasul cărți poștale cu imagini din orașele patriei.
Unele dintre vederi sunt scrise, au timbre ștampilate. Mi se pare o impietate
să scotocești prin trecutul nu știu cărei familii.
Alte obiecte ce amintesc de ”Epoca
de Aur” stârnesc curiozitate tinerilor sau reușesc să smulgă un zâmbet
nostalgic din partea celor mai în vârstă. Întreb un anticar venit de la Cluj
cine cumpără astfel de suvenir-uri. Îmi spune că în ultima vreme nu prea mai
trec. Are cărți cu ”tovarășul”, steagul PCR sau diverse medalii și decorații
comuniste.
Și sectorul de artă este bine reprezentat. Am admirat zecile de tablouri expuse aici. Unele sunt superbe, plac ochiului. Parcă ai fi într-un muzeu sau într-o galerie. Sunt de asemenea foarte multe statuete de bronz, mai mari sau mai mici.
Am mai văzut la târg și multe cărți. Unele sunt de duzină, le găsești în orice anticariat, altele sunt valoroase. 200 de lei costă un volum de Nicolae Iorga din 1808 ”Pretendenți domnești în secolul XVI”. Îmi place de asemenea o colecție a ziarului ”Vasárnapi Ujság” care apărea în Pesta la 1867.
Mi-a plăcut ce am văzut la Târgul
de Artă și Antichități. Este primul târg de acest fel pe care-l vizitez. Mă
bucur că am fost inspirat să ”fug” până la Baia Mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu