marți, 22 ianuarie 2013

Impresii de călătorie (33) - Košice


Košice, al doilea oraș al Slovaciei după capitala Bratislava este un puternic centru industrial, renumit prin oțelăria US Steel Košice. Situat pe râul Hornád în partea de est a țării, aproape de granița cu Ungaria, Košice este centrul economic și cultural al regiunii. Trei universități, diverse eparhii, teatru de stat, multe muzee și galerii – toate fac din oraș un pol cultural și educațional important al Slovaciei.



Aflat multă vreme în umbra mult mai titratelor orașe din fosta Cehoslovacie – Praga, Brno, Bratislava, Ostava sau Plzen -  Košice încearcă să arate Europei și lumii întregi că dispune de o bogăție arhitecturală remarcabilă, moștenire a anilor de influență austro-ungară, că are o cultură bogată.

Deși influența anilor de comunism se vede în arhitectura blocurilor de beton, orașul și-a păstrat centrul istoric și a făcut eforturi pentru ca acesta să fie atractiv din punct de vedere turistic. Practic, centrul orașului este reprezentat de Strada Mare  (Hlavná Ulica), o stradă pietonală ce se desparte la un moment dat în două pentru a cuprinde două clădiri importante: Catedrala Sfânta Elisabeta și Teatrul de Stat, pentru a se reuni din nou. Între cele două edificii se află Piața Hlavná (Hlavná Námestie). De-a lungul pieței centrale, de o parte și de alta se înalță o serie de edificii în stilurile gotic, baroc, renascentist și art-nouveau. Acest tip de piață este cunoscut drept ”piață lenticulară” – unul din logo-urile de promovare turistică a orașului cuprinde o imagine stilizată ce duce la ideea de piață lenticulară.

Primul obiectiv interesant pe care l-am văzut și care mi-a atras atenția a fost un monument închinat armatei sovietice. Este situat la intrarea în zona pietonală de pe Hlavná Ulica. Nimeni nu l-a demolat, ba mai mult, sunt coroane de flori depuse la monument. Este un semn că slovacii știu să-și asume istoria, așa cum a fost ea.


Pornind dinspre sud, Strada Mare începe cu silueta impunătorului Hotel Slovan (DoubleTree by Hilton) care dispune de 160 de camere, săli de conferință și de recepții, restaurant, casino și facilități wellness. Imediat înainte ca străzile să se separe, găsim Palatul Forgach în stil Empire, aparținând nobilimii din secolul al XIX-lea, azi sediul Bibliotecii Științifice de Stat.

Vasta zonă din sudul pieței este un imens șantier. Se pregătește o imensă scenă pentru evenimentul ce ține capul de afiș al week-end-ului 19-20 ianuarie: Ceremonia de Deschidere a Capitalei Culturale Europene. Peste tot sunt cabluri de curent, tir-uri cu materiale și o armată de muncitori. Se montează gardurile de protecție care separă zonele de acces în piață.


În spatele scenei, într-un mic parc, ascunsă între doi brazi se află o statuie ce reprezintă un înger înaripat ce ține stema orașului. Košice este renumit și prin faptul că are cea mai veche stemă dintre toate orașele Europei, ce datează din 1369. În acel an, regele Ludovic cel Mare acordă orașului dreptul de a avea însemne heraldice proprii. Pe soclul statuii se află trei variante ale stemei, din 1369, 1423 și respectiv 1453. 



Dincolo de parc, se găsește capela Sfântul Mihail (Kaplnka sv.Michala). Este o mică biserică în stil gotic, formată dintr-o singură navă ce datează din secolul al XIV-lea. Fostă capelă de cimitir, este considerată a doua cea mai veche clădire din oraș. Deși pare puțin disproporționată, impresionează prin contraforții masivi, prin ferestrele lungi dar și prin turnul scurt ori motivele geometrice desenate de țiglele colorate. Un rol important în definirea stilului arhitectural al capelei l-a avut Juraj Szatmary, arhiepiscopul de Esztergom. La începutul secolului XX, aici se oficiau deja servicii divine în limba slovacă. Deasupra intrării poate fi admirată imaginea Arhanghelului Mihail cu sabia în mână


Chiar în spatele capelei se află cea mai mare catedrală din Slovacia, cu o capacitate de 5000 de oameni: catedrala Sfânta Elisabeta (Dóm Svátej Alžbety). Remarcabila construcție gotică are dimensiuni impresionante: 60 de metri lungime, 36 de metri lățime și 60 de metri înălțimea turnului nordic. Stilul construcției a influențat în mod decisiv construcții similare din orașele slovace Prešov, Bardejov, Sabinov dar și asupra edificiilor religioase din Polonia și Transilvania (Sibiu, Brașov sau Cluj). Începută în secolul XIV, a fost finalizată în 1508. Aspectul construcției este de cruce greacă, proporțiile fiind respectate. Mai multe altare triptice, de factură gotică împodobesc catedrala, piesa de rezistență fiind altarul principal ce datează din 1474 și care este cel mai important monument de artă medievală din Slovacia. 





Catedrala dispune de picturi murale de o valoare inestimabilă, dar și de sculpturi în lemn deosebite. František II Rákoci (în maghiară II. Rákóczi Ferenc) liderul revoltei antihabsburgice din Ungaria, cunoscută și sub numele de ”Răscoala Curuților” este înhumat aici, alături de câțiva credincioși, după ce osemintele lor au fost aduse din Turcia în 1906. Vitraliile sunt de o frumusețe divină. O scară interesantă, în spirală dublă, atrage atenția. Din câte am înțeles este un element arhitectonic extrem de rar în construcțiile gotice. La intrare, într-o mică capelă se află un Belen (termen spaniol) – reconstituirea scenei Nașterii Domnului. Catedrala dispune de două turnuri, cel nordic înalt de 60 de metri este construit între anii între anii 1420-1440 în timpul domniei lui Sigismund și cel sudic, mai scund atribuit lui Matei Corvin. Din păcate, turnul sudic nu este vizibil, fiind în plin proces de renovare.



În fața Catedralei, pe strada Alžbetina - în mare parte pietonală, se află statuia pictorului Július Jakoby realizată de sculptorul Juraj Bartusz, ca un cadou făcut orașului în anul 2000.





Chiar lângă catedrală se află Turnul Urban (Urbanova veža). Este un turn-clopotniță ce datează din secolele XIV-XV. Este un turn solid, pătrat ce are la bază de jur împrejur o lojă sprijinită de coloane. Aici, în pereții turnului sunt așezate 36 de pietre funerare de factură gotică, din secolele XIV - XVII. Unele au însemne heraldice sau inscripții în latină. Pe una se distinge anul 1590.
Lângă Turnul Urban se află clopotul original al catedralei. Se vede că a fost spart în bucăți și reconstituit ulterior. În parcul ce separă Turnul Urban de clădirea Teatrului de Stat se află un sistem interesant de clopote. Unele mai mari, altele mai mici sunt așezate ca un ciorchine de un schelet metalic. La ore fixe, clopotele bat trase de un sistem ingenios de fire. Având forme și dimensiuni diferite și sunetele produse de ele sunt de sonorități diferite, generând o melodie plăcută. Am văzut turiști și localnici oprindu-se și ascultând melodia.






Parcul conține și o fântână muzicală, închisă însă pe timp de iarnă. Dincolo de fântână se înalță impunătoarea clădire a Teatrului de Stat (Štátne divadlo). Impresionează prin fațada împunătoare în stil neo-baroc. Lângă teatru sunt parcate carele televiziunii slovace. Se pregătesc să transmită festivitatea de deschidere a Capitalei Culturale Europene, în prezența oficialităților locale, naționale și europene. Așa se explică și faptul că orașul este înțesat de polițiști. Aproape de clădirea teatrului se află un info-point electronic. Este desenată harta zonei centrale a orașului cu marcarea principalelor obiective. La o simplă atingere a obiectivului, apar imagini și text în slovacă și engleză. Există și varianta audio a explicațiilor legate de obiectivul ales.



Dincolo de teatru, într-un alt parc se află o altă fântână. Este înconjurată de cele 12 semne zodiacale. Nici această fântână nu funcționează, cred că vara oferă un spectacol deosebit. Zona pietonală continuă cu Immaculata, o coloană de factură barocă cu înălțimea de 14 metri, ce datează din secolul al XVIII ce comemorează sfârșitul epidemiei de ciumă din 1710. În vârful coloanei tronează statuia Fecioarei Maria, la bază aflându-se statuile sfinților Iosif, Sebastian și Ladislau. Coloana este înconjurată de un gărduleț din fier forjat delimitat de statuile sfinților Mihail, Gabriel, Elisabeta, Margareta și Barbara.



În spatele coloanei, o altă scenă pe care o trupă rock face repetiții. Piața se îngustează, urmând linia de tramvai. Clădirile de pe margine sunt bogate în elemente arhitectonice. Pe foarte multe clădiri sunt plăcuțe comemorative. Două dintre ele atrag atenția: una dedicată fostului suveran pontif, Papa Ioan Paul al II-lea, foarte iubit în țările catolice și alta dedicată principelui Transilvaniei, originar din Cluj, Bocskai István. 




Felinarele de fier forjat ce străjuiesc zona pietonală, dar și șirul de copaci crează o imagine superbă. Străzile laterale se reunesc nu departe de Piața Maratonului Păcii (Námestie Maratónu Mieru).



În Košice se organizează în fiecare an, Maratonul Păcii. Este al doilea cel mai vechi maraton din lume. Prima ediția a avut loc în octombrie 1924. Statuia Maratonistului este vis-a-vis de Muzeul Slovaciei de Est (Vychodoslovenské Múzeum). Aici se află impresionanta colecție de istorie naturală rezervată Munților Carpați, dar și o colecție de artă gotică.



Orașul impresionează prin mulțimea obiectivelor arhitecturale. Nicăieri, acestea nu sunt concentrate într-un spațiu atât de apropiat ca aici. Practic, cu mici excepții, toate obiectivele majore se află în zona pietonală. O plimbare de la un capăt la altul a acestei superbe zone poate fi una dintre cele mai agreabile. Aproape fiecare clădire are ceva deosebit: un element arhitectonic, o placă comemorativă, un balcon sau o poartă de fier forjat. La parterul acestora se află magazine, cafenele sau restaurante. 




Mi-a plăcut în mod deosebit aspectul îngrijit al orașului, faptul că centrul istoric este bine conservat. Am remarcat mici detalii cum ar fi cutiile poștale amplasate pe stradă având un aspect interesant, lampadarele de diverse forme și mărimi folosite la iluminatul public. Toate acestea dau un farmec deosebit orașului.



Și stăzile de dincolo de Hlavná Ulica, sunt la fel de pitorești. Cafenele, restaurante, magazine de souvenir-uri, clădiri legate prin bolte, picturi murale.
Fără îndoială, Košice poate fi o destinație turistică interesantă. Și dacă te rezumi doar la aspectul turistic al orașului, acesta merită statutul de Capitală Culturală Europeană. 








7 comentarii:

  1. Minunata arhitectura acestui oras !! Imi place tare mult din ce am vazut in poze. Impresionanta catedrala, 5000 de locuri nu este chiar putin :).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru aprecieri. Am adaugat link-ul spre blogul tau in lista mea. Toate cele bune!

      Ștergere
  2. Intr-adevar un oras frumos cu o mostenire arhitectonica remarcabila. Merita vizitat, sunt atat de multe obiective de vizitat. Catedrala sfanta Elisabeta este impunatoare, la fel de spectaculoasa ca Stephansdom din Viena, de exemplu. Si cum in acest an Kosice este Capitala Culturala Europeana, aici se vor derula o multime de evenimente culturale de exceptie.

    RăspundețiȘtergere
  3. am uitat sa te anunt ca ti am furat link ul :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Pare foarte interesant orașul la vreme de iarnă. Abia aștept să ajung și eu în primăvara care vine.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...