Foto travel: Jurnal lusitan (4) - Guimaraes: Aqui nasceu Portugal

miercuri, 19 iunie 2013

Jurnal lusitan (4) - Guimaraes: Aqui nasceu Portugal

Dacă în Porto am stat o zi întreagă, pentru Guimaraes am avut alocată doar o jumătate de zi. Timp suficient însă, pentru a-mi face o imagine asupra unuia dintre cele mai frumoase orașe portugheze. Considerat a fi leagănul Portugaliei, Guimaraes este situat în nordul țării în districtul Braga. Centrul său istoric este din 2001 inclus pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO – este un exemplu de centru urban excepțional de bine conservat. În 2011, când am vizitat orașul, acesta era în febra pregătirilor pentru statutul de capitală Culturală Europeană, pe care l-a împărțit cu orașul sloven Maribor, în 2012.

Oliveira Square - piața principală a orașului vechi (UNESCO)

Din punct de vedere istoric, Guimaraes a avut un rol important în întemeierea regatului Portugaliei, motiv pentru care mai este cunoscut ca și ”leagănul națiunii portugheze”. În 1128, pe 24 iunie, în bătălia de la Sao Mamede, contele Alfonso I de Portugalia (Alfonso Henrique) înfrânge trupele mamei sale regenta Theresa de Leon asigurând independența de facto a Portugaliei. Pe unul dintre cele mai vechi ziduri ale orașului se află inscripția ”Aqui nasceu Portugal” – ”Portugalia s-a născut aici”. Într-adevăr, în centrul vechi al orașului, totul este încremenit în loc. Ai impresia că te afli în Evul Mediu, judecând după arhitectura spectaculoasă a catedralei, a cetății sau a a castelului ducilor de Braganca.

Scurta noastră vizită în Guimaraes a început printr-o vizită la unul din numeroasele sanctuare răspândite pe tot cuprinsul Portugaliei: Sanctuarul Guimaraes. Aici, la intrare, nu se poate să nu remarci câteva stânci imense, formațiuni geologice interesante. Pe una dintre ele este sculptat un monument închinat aviatorilor. Sanctuarul este unul modern, dacă e să judecăm după arhitectură, după platoul imens din față separat în plan longitudinal și transversal de fântâni arteziene sau după sistemul de aprindere a ”lumânărilor” …electronice. Respect pentru religia catolică – una dintre cele mai influente la nivel global, dar practica acestor ”lumânări” care de fapt sunt becuri electronice ce se aprind odată cu introducerea monedelor, mi se pare total lipsită de spiritualitate. Până și vitraliile sunt moderne. Vremea ploioasă și norii joși ne-au împiedicat să avem o panoramă asupra orașului.

Castelul Guimaraes, păstrat într-o formă aproape identică cu cea pe care a avut-o în urmă cu un mileniu, este un exemplu tipic de păstrare și întreținere a monumentelor istorice, un exemplu de patriotism cum aveam să mai văd de multe ori în cele două săptămâni petrecute în Portugalia. Însemnătatea cetății derivă din faptul că aici s-a născut în 1109. Zidurile masive, crenelate, explică într-un fel statornicia acestora. Cetatea este înconjurată de un superb parc cu arbori seculari.

Nu departe de cetate se află o mică biserică de piatră, în stil romanic: Igreja de S.Miquel do Castelo. Aici se spune că a fost botezat Alfonso Henrique.

Mai jos de cetate se află impunătoarea statuie a lui Alfonso Henrique, primul rege al Portugaliei. La bază, câteva plăcuțe memoriale: trei din 1940, 1973 și 1986 din partea Braziliei, alta din 2005 din partea președintelui Portugaliei. Îmbrăcat în zale, cu scutul și sabia în poziție de luptă, primul rege al Portugaliei veghează asupra orașului.

Un oraș deosebit de frumos, cu multe parcuri, clădiri superbe ce definesc un stil arhitectonic aparte, cu străduțe întortocheate și înguste, cu clădiri istorice având fațade ornate în stil baroc. Însă nimic nu rivalizează din punct de vedere arhitectural cu piața centrală a centrului istoric: Largo di Oliveira, pustie la acea oră. Este de o frumusețe stranie, pavată cu piatră cubică, mărginită de clădiri cu fațade colorate, cu catedrale gotică cu turn-clopotniță. Catedrala din Guimaraes (Igreja de Nossa Senhora da Oliveira) este o superbă construcție în stil gotic, cu un interior sobru specific bisericilor catolice. Și aici ”lumânările” se aprind la introducerea monedelor. Legenda spune că în piață se afla un măslin care asigura uleiul necesar pentru lămpile bisericii. Acesta s-a uscat în 1342 dar a renăscut miraculos după ce de crengile lui s-a agățat o cruce. Lângă Biserică se află primul monument gotic din regiunea Minho, datând din 1385. A fost ridicat pe vremea lui Ioan I, pentru a comemora victoria împotriva trupelor de Castilia.

De aici, drumul ce coboară spre orașul nou, modern, este presărat din loc în loc cu mici capele având reprezentări ale patimilor Mântuitorului. Aveam să mai văd astfel de capele pe dealul de la marginea orașului Braga, pe care se află sanctuarul Bom Jesus. Ajungem într-o largă piață ce are în centru un frumos parc și ne îmbarcăm în autocarul ce ne va duce spre alte destinații din provincia Minho.