Cum au sărbătorit zălăuanii Ziua Națională a României

Un eveniment ca Ziua Națională a României, nu poate trece neobservat. Cu atât mai mult cu cât în acest an, se împlinesc 95 de ani de la Marea Unire, când la Alba Iulia, Marea Adunare Națională formată din 1228 de delegați ai românilor din Transilvania și susținuți de aproximativ 100.000 de participanți a proclamat Unirea Transilvaniei cu România. Ca în toate orașele țării și la Zalău au fost organizate evenimente care să marcheze aniversarea Unirii, deși cel puțin din punctul meu de vedere, acestea nu au fost la nivelul așteptărilor și în concordanță cu aniversarea celor 95 de ani. 

În primul rând, nu s-a făcut suficientă publicitate evenimentului. Cum sunt interesat de subiect, am urmărit comunicatele de presă dar și rețelele de socializare. În afară de spectacolul folcloric, pentru care existau afișe prin oraș, nimic nu mi-a atras atenția. Totuși, pe la 10,30  am coborât în centrul orașului, convins că se va organiza ceva la fel ca în ceilalți ani. Vremea frumoasă, soarele care în ciuda temperaturii scăzute, te încălzea, îndemna la o plimbare. În centru, pe platoul de marmură din fața Prefecturii județului Sălaj, doar câțiva trecători care vizitau căsuțele de lemn ale Târgului de Crăciun. Ca să-mi umplu timpul, am făcut o plimbare prin Parcul Central, recent reamenajat prin bani europeni, ce urmează a fi inaugurat în curând.

Nici apelul primarului Municipiului Zalău, domnul Radu Căpîlnașiu de a arbora drapelul național, nu a avut ecou. Am mai spus-o și cu altă ocazie: avem o problemă de identitate, nu știm să ne afișăm patriotismul. Nu știu dacă am văzut mai mult de 5 drapele arborate de către cetățeni. Nu vorbesc de instituții, acestea fiind obligate prin lege să arboreze drapelul național. M-aș fi așteptat ca cetățenii de rând să arboreze drapelul la geamuri, la balcoane. În schimb am văzut că toate autobuzele au o panghlică tricoloră la oglindă. Legat de pavoazarea orașului, cred că și aici s-ar fi putut face mai mult. Este adevărat, pe bulevard, din centru până la Perla  există arborat pe fiecare stâlp un drapel al României alături de unul al Uniunii Europene. În schimb în cartiere, nimic...doar cenușiul blocurilor. De parcă pentru acei zălăuani n-ar fi sărbătoare. Cam la fel se întâmplă și de sărbători, doar centrul este luminat de beculețe și ghirlande colorate.  

Tricolorul arborat la Zalău

Pe la 11,30 s-a simțit o oarecare însuflețire în zona centrală. Mai mulți curioși au început să apară, probabil așteptau ca și mine să se întâmple ceva. Când am văzut că se montează un microfon în fața Casei de Cultură a Sindicatelor și când am văzut camionul jamdarmeriei am înțeles că va fi și la Zalău sărbătoare. În cei peste 20 de ani de democrație, ne-am obișnuit ca atunci când vedem un grup de jandarmi știm că ceva se întâmplă. În așteptarea evenimentului, care presupuneam că va avea loc la ora 12, m-am plimbat prin mulțimea din piață. Mulți părinți sunt cu copiii la plimbare. Puțini au steaguri tricolore. O doamnă avea pe căruciorul în care-și plimba copilul un steag mare tricolor. Un domn a venit cu o șapcă cu însemnele echipei naționale. E și asta o formă de patriotism. Cei mai mulți sunt români dar am auzit vorbind și ungurește. Asta m-a bucurat, înseamnă că tindem spre o stare de normalitate. Normalitatea ar fi să ne bucurăm reciproc de sărbătorile fiecărei etnii din Transilvania. Știu că sună a utopie, că Unirea de la 1918 este privită diferit de români și maghiari, că încă sunt resentimente, prejudecăți...Încă avem istorii paralele, separate...Dar am dreptul să sper la normalitate.

Patriotism local

Bunici și copii cu tricolorul românesc

Treptat, treptat, Platoul de marmură a început să se umple de lume, curând și-au făcut prezența și trei plutoane de soldați, câte unul al armatei, al jandarmeriei și al ISU. Probabil că acestea vor defila prin fața mulțimii. Trotuarul dinspre Casa de Cultură s-a aglomerat, fiecare încearcă să prindă un loc cât mai bun. Cu spatele la public s-au aliniat plutoanele de militari. Alături de ei, membri fanfarei Promenada a Casei Municipale de Cultură. Sunt ”trași la patru ace” și au steaguri legate de instrumentele muzicale. Șeful fanfarei, Lucian Pop se distinge prin chipiul alb. Stau cuminți și așteaptă derularea evenimentelor. Ca să pot fotografia în voie trec de cealaltă parte a străzii, lângă reprezentanții presei. Purtătorul de cuvânt al primăriei ne dă stegulețe și insigne. Brusc mă trezesc cu o mulțime de copii pe lângă mine, vor și ei stegulețe. Doamna le explică că acestea sunt doar pentru presă. Mă simt bine în acestă postură...oare faptul că am un blog personal, că scriu regulat, că încerc să surprind evenimentele urbei, poate fi considerat o formă de jurnalism? Lipsa stegulețelor sau a insignelor care să fie distribuite mulțimii cred că este cel mai mare neajuns al evenimentului. Oare era atât de costisitor să se realizeze 1000 - 2000 de stegulețe. Doar odată se aniversează 95 de ani de la Unire. Apropo de steaguri. Pe platou, după moda ”Funar” de la Cluj, există trei catarge înalte de te doare gâtul dacă vrei să te uiți în sus la ele, cu drapelele României, Uniunii Europene și a Zalăului. Măcar acum, de Ziua Națională, drapelul României putea fi înlocuit cu unul nou. 

Membri fanfarei Promenada arborând tricolorul

Plutoanele de militari înainte de paradă

Curând, pe la 12,30 apar și oficialitățile orașului și ale județului. Primăria și Consiliul Local sunt reprezentante la vârf de primarul Radu Căpîlnașiu și de viceprimarii Daniela Coța și Fazakas Nicolae. Alături de ei consilieri locali. Și oficialitățile județului sunt prezente, în frunte cu prefectul Ionel Ciunt și secretarul Consiliului Județean Sălaj, Tiberiu Marc. De fapt, trioul primar, prefect și președinte CJ trec în revistă garda de onoare înainte de ceremonialul religios. Acesta durează cam mult, se simte din agitația celor prezenți. Cu tot respectul nu știu de ce noi, ortodocșii avem tendința de a lungi aceste ceremoniale religioase. Parcă celelalte confesiuni sunt alocă mai puțin timp, sunt mai operativi. Mă surprinde că e doar un singur preot, ortodox. Nu mă refer la romano-catolici sau la protestanți (de etnie maghiară) - pe ei îi înțeleg oarecum, nu simt că 1 decembrie e sărbătoare. Dar unde sunt greco-catolicii? Ei au fost activi în înfăptuirea României Mari. 

Trecerea în revistă a gărzii de onoare de către oficialități

”Pentru onor înainte, prezentați arm'”

Steagul de luptă al garnizoanei Zalău

Prefectul Ionel Ciunt citind mesajul primului ministru

După ceremonialul religios, urmează discursul oficialităților. A vorbit doar prefectul Județului Sălaj, domnul Ionel Ciunt care a prezentat mesajul primului ministru al României, domnul Victor Ponta. Un mesaj echilibrat, de bun simț. Apoi, prefectul a ținut să mulțumească celor prezenți și să le transmită un mesaj personal. La obiect. 

A urmat apoi momentul mult așteptat: parada celor trei plutoane. În fruntea lor, garda de onoare cu drapelul de luptă al garnizoanei Zalău. Un moment frumos, înălțător, emoționant. Fanfara Promenada asigua fondul sonor, subliniind sobrietatea evenimentului. Păcat că a durat atât de puțin. Pentru cei 95 de ani aniversați, zălăuanii meritau mai mult. Avem un bulevard care cred că se putea închide circulației pentru o jumătate de oră. dacă se scotea tehnica de luptă, care o fi ea, efectul ar fi fost altul. Știu că asta înseamnă bani, mulți bani, dar jertfa înaintașilor și cei 95 de ani meritau pe deplin acest efort financiar. Poate la aniversarea de 100 de ani...M-am bucurat ca un copil la vederea paradei, un fior m-a străbătut și mi-am amintit de anii (pardon, cele 6 luni) de armată. La actuala generație, se simte lipsa efectuării stagiului militar, se simte lipsa de disciplină, de rigoare...

Parada militară de Ziua Națională

Am revenit în centrul orașului seara. Știam că de la ora 17 la Casa de Cultură a Sindicatelor s-a desfășurat un spectacol folcloric. Au cântat pentru zălăuani nume grele ale muzicii populare sălăjene: Ansamblurile folclorice ”Columna” și ”Porolissum” sau soliștii vocali Rodica Pop Seling, Ileana Domuța Mastan și Vasile Coca ca să- amintim pe cei mai renumiți. Se pare că a fost un spectacol reușit, judecând după numărul mare de participanți. La ieșire din sală, majoritatea aveau stegulețe tricolore, pe semne că oficialitățile s-au gândit și la acest aspect.

Afișul spectacolului folcloric

Lumea a început să se strângă din nou pe platoul de marmură. Fanfara Promenada a încălzit atmosfera cu cântece patriotice. Zălăuanii s-au adunat cu mic cu mare în jurul membrilor fanfarei. Însă momentul cel mai frumos, în care s-a simțit cu adevărat că este sărbătoare, a fost acele în care s-a cântat ”Hora Unirii”. Timid, o doamnă din public de mână cu doi copii ce aveau steaguri tricolore a început să danseze hora. Treptat, sfios la început, apoi din ce în ce mai energic, alți zălăuani i-au urmat exemplul. Apoi, în jurul fanfarei s-a încins o adevărată Horă a Unirii. L-am văzut și pe prefectul județului Sălaj, pe domnul Ioenl Ciunt alături de soție în horă. Cinste lor! Au fost momente înălțătoare, m-am simțit mândru că sunt român!

Fanfara Promenada pe platoul de marmură

Apoi, cele trei plutoane de dimineață, cu torțe în mâini au defilat prin oraș. Retragerea cu torțe, pe traseul Casa de Cultură a Sindicatelor - Bulevardul Mihai Viteazul - Casa Armatei a fost cel mai spectaculos moment al zilei. Aproape toată piața i-au urmat, copii și părinți deopotrivă. 

Retragerea cu torțe

Până la urmă, evenimentele organizate la Zalău de Ziua Națională a României au fost reușite. Deși nu foarte consistente și mult prea simple pentru însemnătatea evenimentului, au reușit să scoată din case o mulțime de zălăuani. Nici pe departe, acestea nu s-au ridicat la nivelul celor din marile orașe ale țării, însă au avut darul de a ne aminti de însemnătatea momentului și ne-au oferit, preț de câteva ceasuri, sentimentul de mândrie națională. Acel sentiment care ne lipsește atât de mult. La Mulți Ani Zalău! La Mulți Ani Transilvania! La Mulți Ani România!