Ciocănești - satul cultural al anului, are muzeele închise în weekend

Scriam la începutul acestui an într-un articol, despre distincția primită de localitatea Ciocănești din județul Suceava de ”satul cultural al Românie în 2014”, distincție acordată de Asociația Cele Mai Frumoase Sate din România. Deși am văzut în trecere casele pictate din Ciocănești, în urmă cu câțiva ani, mi-am dorit mereu să revin, să văd pe îndelete acest muzeu în aer liber. Ocazia s-a ivit zilele trecute, când am însoțit lotul județului Sălaj la un concurs de matematică desfășurat la Iași. Am crezut că în Săptămâna Mare, voi putea să le arăt copiilor unul dintre cele mai frumoase sate din țară, ce adăpostește un muze unicat: Muzeul Ouălor Încondeiate. Am fost însă dezamăgit de modul în care înțeleg unii să facă turism în Bucovina.

Prima dezamăgire a fost când am părăsit drumul european E58 în dreptul localității Iacobeni. Cei 7 kilometri de drum ce duce spre Ciocănești și mai departe spre Borșa, arată ca după bombardament, sunt gropi - unele adevărate cratere - la tot pasul. Chiar dacă valea mirifică a Bistriței însoțește drumul și peisajul este încântător, cine s-ar aventura pe un asemenea drum? Odată intrat în sat, casele decorate cu motive populare românești, se înșiruie pe ambele părți ale șoselei. Sunt minunate, nu cred să mai existe altundeva în țară un asemenea sat. Unele sunt înconjurate de un brâu, altele mai sofisticate au și alte elemente decorative, toate inspirate din motivele tradiționale românești. 

În centrul satului, dăm de Muzeul Ouălor Încondeiate. Un muzeu cum nu puține se găsesc în țară (la un moment dat credeam că este unic, însă am descoperit și altele). Fiind weekend, în sâmbăta de dinaintea Săptămânii Mari, ce altceva mai frumos puteai să vezi? Este binecunoscută tradiția încondeierii ouălor în Bucovina. Meșterii populari reușesc să realizeze adevărate opere de artă. Muzeul este adăpostit de o clădire mare, cu etaj. La fel ca toate celelalte clădiri din sat, și aceasta este decorată cu motive tradiționale cum numai pe ii mai găsești. În față, intrarea se face pe sub o poartă monumentală, ce aduce puțin cu cele din Maramureș. Este și ea decorată cu superbe motive românești. Pe fațadă un banner anunță existența unui punct de informare turistică. Un altul, cu sigla ANTREC conține harta turistică a zonei. Dăm să intrăm însă în acel moment un tânăr tocmai iese din curte. Îl întrebăm de muzeu. Se uită lung la noi și ne spune într-o dulce limbă moldovenească: ”doamna muzeograf este la București. Muzeul este închis”. Nu-mi vine să cred. Cum să fie închis cel mai celebru muzeu de acest fel din țară? Acum, sâmbăta, în plin weekend? Ne-am abătut din drum pentru acest muzeu și el este închis. Incredibil modul în care se face turism în țara asta! Cum este posibil așa ceva? Cum rămâne cu sloganul ”Paștele în Bucovina”? Ce s-ar fi întâmplat dacă, prin absurd, un autocar plin cu turiști străini s-ar fi aventurat pe drumul plin de gropi, auzind de existența unui muzeu al ouălor încondeiate. Ar fi ajuns în fața acestuia, pe bâjbâite fiindcă nu există niciun indicator de la intrare și până în fața acestuia. Ar fi constatat că acesta este închis! Ce părere și-ar fi făcut ei despre Bucovina, despre țara aceasta?

Încerc să-mi ascund supărarea și dezamăgirea în fața copiilor. Mă consolez cu ideea că poate Centrul de Informare Turistică va fi deschis și că poate, vom putea cumpăra un pliant, un ou încondeiat, un souvenir. Consternare! Totul este închis și bine zăvorât. Mă simt jenat în fața elevilor, și ca să nu spunem că am venit degeaba, o luăm pe strada principală în sus. Admirăm casele, frumos decorate. Nimic de spus, satul este frumos, casele sunt mari așa ca de oameni gospodari iar dincolo de ele, dealurile cu terenuri delimitate de garduri de lemn, crează un peisaj spectaculos.

La câteva sute de metri de locul în care lăsăm mașina, pe partea cealaltă o inscripție ne atrage atenția și reaprinde speranța. Stă scris pe o tablă, pe fațada unei clădiri la fel de frumoasă ca toate celelalte, scrie cu litere de-o șchioapă ”Muzeu Etnografic”. Traversăm în grabă însă pe ușa mare de lemn dăm de un lacăt gros. Acum m-am înfuriat de-a binelea. Satul cultural al României în 2014, are două muzee închise în plin weekend! Cred că numai la noi se poate întâmpla așa ceva...

Muzeul Etnografic din Ciocănești...

...este închis în weekend...

Dezamăgiți ne întoarcem spre microbuz. În treacăt mai fac câteva poze, măcar cu atât să rămân. Îmi place faptul că aceste frumoase motive tradiționale românești sunt diversificate, nu sunt aceleași pe toate casele. Într-o curte, un gard are pe fundalul alb, desenate un rând de romburi realizate din fâșii de lemn vopsite maroniu. Gardul grădiniței din localitate este viu colorat, până și motivele tradiționale par mai vii, mai colorate.

Ajungem și la Primărie. Primul impuls este acela de a mă plânge cuiva dintre cei care conduc destinele localității, însă este weekend și funcționarii statului sunt liberi. Clădirea primăriei este mai mare decât casele din jur, are două nivele. Așa cum este firesc, la balconul de la etajul întâi sunt arborate drapelul României și al Uniunii Europene. Motivele tradiționale se regăsesc și pe clădirea Primăriei sub forma unor romburi sau sub forma unor benzi verticale. Până și stema comunei este stilizată. 

Primăria Ciocănești

Plecăm total dezamăgiți din Ciocănești. Nu cred că mă voi mai abate vreodată din drum, căci despre tranzitul comunei pe drumul plin de gropi ce leagă Iacobeni de Borșa, nici vorbă. Sper ca cei în drept să înțeleagă că nu așa se face turismul, că dacă vor ca turiștii să le treacă pragul atunci trebuie să-și schimbe mentalitatea. Altfel programe de genul ”Paștele în Bucovina” vor fi doar vorbe goale și bani publici aruncați pe apa ...Bistriței!