Mănăstirea Humor - perlă a patrimoniului mondial UNESCO din România

Bucovina, mirificul ținut din nordul Moldovei ce abundă în peisaje de vis unele încă sălbatice și pitorești, în mănăstiri și biserici pictate sau tradiții, obiceiuri și meșteșuguri populare păstrate cu sfințenie din generație în generație, seduce orice vizitator. Nicăieri nu vei găsi atâta frumusețe ca în frescele superbelor biserici pictate de aici. Opt dintre acestea, Arbore, Humor, Moldovița, Pătrăuți, Probota, Suceava, Voroneț și Sucevița sunt incluse pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Dacă unele dintre acestea sunt celebre în țară și dincolo de granițele acesteia, ne referim aici la Voroneț, Moldovița sau Sucevița - altele sunt încă puțin cunoscute publicului larg. Una dintre aceste nestemate este fără îndoială, Mănăstirea Humor. 

Mănăstirea se află în satul Mănăstirea Humor din județul Suceava, aflat la 6 kilometri de orașul Gura Humorului. Din centrul orașului, de la sensul giratoriu, drumul național 177 paralel cu valea râului Humor, te duce până la parcarea din apropierea mănăstirii. Este imposibil să o ratezi, pentru că acolo, tarabele cu produse de artizanat, deschise tor timpul anului, sunt cel mai bun reper. Înainte de a ajunge la poarta mănăstirii, turistul de orice vârstă este ademenit cu produse hand-made specifice zonei: ii și costume populare românești, cergi și covoare țesute de mână în culori vii, ouă încondeiate, măști sculptate în lemn. Inevitabil, pentru că încă cererea este mare, unele tarabe sunt pline de tot felul de chinezării. 

Măști cioplite în lemn

Ouă încondeiate - marcă înregistrată în Bucovina

Ștergare în motive specifice zonei

Linguri de lemn pictate

Apoi, în drum spre mănăstire, se trece pe lângă noua biserică parohială. Intrarea în curtea acesteia se face printr-o poartă monumentală de lemn, de inspirație maramureșană. Nu departe de aici, dai de gardul înalt al mănăstirii. Intrarea se face printr-o poartă masivă de lemn, pe sub turnul clopotniță. Un magazin cu obiecte bisericești servește ca și casă de bilete. Prețul unui bilet este de 5 lei, elevii, studenții și grupurile de turiști beneficiază de bilete cu preț redus. 

Biserica nouă a parohiei

Odată pătruns în incinta mănăstirii, nu știi unde să te uiți mai întâi. Curtea este îngrijită, verdele crud al ierbii proaspăt tunse contrastează cu aleile de piatră. Aleea principală duce, spre biserica mănăstirii. Actuala biserică, construită pe ruinele unei alte biserici datând probabil din secolul al XIV-lea, este ctitoria logofătului Toader Bubuiog și a soției sale Anastasia. A fost construită pe la 1530 pe vremea domniei lui Petru Rareș. Arhitectura bisericii este specifică zonei și epocii în care a fost construită: în plan triconc, în formă de cruce, fără turlă, cu abside semicirculare. Biserica păstrează câteva elemente de factură gotică cum ar fi ancadramentul ferestrelor sau portalul de intrare în biserică având ancadrament cu muluri, specific acestui stil arhitectural.

Portalul de intrare în biserică de factură gotică

După 1775, când Bucovina intră în componența Imperiului Habsburgic, viața monahală de aici a încetat. Austriecii au desființat Mănăstirea Humor în baza ordonanței imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea. Chiliile, părăsite s-au ruinat cu timpul. Cei aflați în trecere pe aici au ținut morțiș să-și scrijelească numele pe zidurile bisericii. Așa se face că, la fel ca la Sucevița de exemplu, pe ziduri vei vedea inscripții foarte vechi, valoroase deja prin vechimea acestora. După unirea Bucovinei cu România, în 1918, biserica a intrat în circuitul turistic. Mai târziu, prin anii 1971-1972 pictura a fost restaurată cu sprijin financiar și de specialitate de la UNESCO. Viața monahală și-a reluat cursul abia în 1991 prin hotărârea arhiepiscopului Pimen al Sucevei și Rădăuților. Din 1993, biserica Mănăstirii Humor este inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO în grupul bisericilor pictate din nordul Moldovei.

”inscripții” vechi de la 1876 pe zidurile bisericii

Ca și alte biserici din Bucovina, și aceasta este îmbrăcată într-o superbă frescă. Pictura exterioară, în mare parte degradată - mai ales pe fațada nordică - datorită scurgerii implacabile a timpului, a fost realizată în 1535 de către o echipă de meșteri zugravi, din care se pare că nu a lipsit Toma din Suceava ”zugrav de biserici și curtean al Măriei sale Petru, Voievodul Moldovei”. Ceea ce caracterizează în plus întreaga pictură de la Humor este unitatea de tonalitate cromatică și predominanța diferitelor nuanțe de roșu - culoarea specifică acestei biserici. Fațada nordică, mai expusă intemperiilor de tot felul este decolorată. Aici, pictura exterioară aproape că nu se mai vede. Doar sus, sub streașina lată parcă s-a mai păstrat ceva. În schimb, fațada sudică are o pictură de toată frumusețea. Scene biblice din Vechiul sau din Noul Testament se prezintă în toată splendoarea lor, în ciuda trecerii secolelor. 

sfinți pictați pe absida altarului

Pictura exterioară pe fațada sudică a bisericii

Unele au inscripții slavone, este greu de descifrat ce scrie. Tot pe fațada sudică, cu aceleași caractere slavone, de data aceasta în relief se află pisania: ”Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, la porunca și cu ajutorul evlaviosului domn Petru Voievod, fiul voievodului Ștefan cel Bătrân, s-a început acest hram în numele cinstitei Adormiri a Preacuratei și Preabinecuvântatei noastre Stăpâne Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria, cu cheltuiala și prin osteneala robului lui Dumnezeu Jupan Toader, mare logofăt, și a soției sale Anastasia, în anul 7038 august 15 și când era egumen Chir Paisie".

Pisania cu caractere slavone pe fațada de sud

Față de alte biserici pictate din Bucovina, cea de la Humor are un element arhitectural care o deosebește și o face să fie unică. pentru prima dată în arhitectura moldovenească, apare un pridvor deschis (în locul celui închis). Aici, în pridvor, fresca exterioară este foarte bine conservată. Judecata de Apoi - este reprezentată pe întreg peretele estic, în pridvor.

”Judecata de Apoi” - pictată pe peretele vestic

Interiorul bisericii este compartimentat în patru încăperi: pronaosul, încăperea mormintelor (gropnița), naosul și altarul. La partea superioară a pronaosului se află o cupolă sprijinită pe arcuri. Pe cupolă este reprezentată Fecioara rugându-se, având la piept medalionul cu pruncul Isus. Ca element de noutate, încăperea mormintelor, adăpostește mormintele ctitorilor - marele logofăt Toader Bubuiog și soția sa Anastasia. Cele două morminte se află în nișe boltite amplasate pe pereții sudic respectiv nordic. pe pereți sunt pictați cei doi soți (separat) închinându-se Mântuitorului Isus Hristos și Maicii Domnului. Cele două lespezi sunt inscripționate în slavonă: ”Această piatră de mormânt și-a împodobit-o pentru dânsul și în timpul vieții sale Jupân Toader mare logofăt ca să fie pe mormântul său, în zilele Domnului Petru Voievod, unde singur și-a pregătit mormântul și a trecut în lăcașul de veci în anul 7047 luna ianuarie" (1539)  - pentru mormântul logofătului, respectiv ”Acest mormânt l-a împodobit domnul Toader, mare logofăt, cneaghinei sale Nastasia care a trecut în veșnicul locaș în anul 7035 luna septembrie 29 zile" (1527) - pentru soția acestuia. În pronaos se mai află mormintele episcopului Eftimie al Rădăuților (1558-1561), respectiv al logofătului Solomon. Se mai află două morminte, unul al unui oarecare Gheorghe iar altul necunoscut. În peretele nord vestic al încăperii mormintelor se află o ușă către o scară care duce la o încăpere secretă, numită tainiță, unde se ascundeau odoarele bisericii în vremuri de restriște. 

Naosul este și cea mai mare dintre încăperi. Aici impresionează cupola sprijinită pe un sistem de arcuri în stil moldovenesc. Tot aici se află și unul din tablourile votive. Este interesant faptul că nu este doar un tablou votiv, așa cum se obișnuiește, ci mai multe. Pe peretele vestic al naosului este tabloul votiv ce-l înfățișează pe domnitorul Petru Rareș împreună cu familia acestuia în calitate de ctitori ai bisericii. Celelalte tablouri votive sunt în camera mormintelor și-i reprezintă pe logofătul Toader înmânând macheta bisericii Mântuitorului, prin mijlocirea Maicii Domnului. Pe peretele nordic al aceleiași încăperi este pictată Anastasia, soția ctitorului, îmbrăcată în haine boierești de epocă, îngenuncheată în fața Maicii Domnului. Ultimul tablou votiv se află în colțul sud-estic al pronaosului și-i reprezintă pe hatmanul și pârcălabul Daniil de Suceava și soția sa Teodosia în fața tronului domnesc pe care stă Maica Domnului cu pruncul. 

Ansamblul Mănăstirii Humor mai cuprinde în afară de biserica propriu-zisă și de turnul clopotniță de la intrare, ruinele caselor mănăstirești și turnul lui Vasile Lupu. Cum intri pe poarta mănăstirii, pe sub turnul clopotniță, în partea dreaptă pe lângă gardul de lemn se desfășoară ruinele vechilor chilii. Au fost construite în aceeași vreme cu biserica de către logofătul Toader Bubuiog, însă după anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic și încetarea vieții monahale, acestea s-au ruinat. În schimb, turnul construit de domnitorul Moldovei, Vasile Lupu în 1641 stă falnic în picioare. Este un turn patrulater din piatră cu latura de 8 metri, cu un acoperișîn patru ape, cu o rupere de pantă foarte pronunțată. Turnul este vizitabil, nu există bilet separat de intrare. Merită să urci scările exterioare de lemn până la primul nivel, acolo unde într-o încăpere sunt adăpostite câteva elemente de mobilier, iar de aici pe scări înguste de piatră, până sus la ultimul nivel. Efortul îți va fi răsplătit de o panoramă impresionantă de 360 de grade. De aici, de sus, biserica pictată se vede în toată splendoarea ei, la fel ca și celelalte anexe ale mănăstirii. Ca să nu mai vorbim de dealurile din jur, presărate cu case de vacanță.

Turnul lui Vasile Lupu

Biseica parohiei ortodoxe, văzută din turn

Fațada nordică a bisericii, văzută din turnul lui Vasile Lupu

Vedere din turn

Mănăstirea Humor, prin frumusețea ei a atras de-a lungul secolelor milioane de vizitatori. Turiști din țară și din toată lumea vin să vadă cu ochii lor această biserică, unică în felul ei. În jurul mănăstirii au apărut, firesc, comercianții care vând de toate. Casele mari, adevărate vile dar și pensiunile din jur stau mărturie despre ce înseamnă să stai în preajma unui obiectiv turistic important. Paradoxal însă, așa cum am aflat de la una din măicuțele ce viețuiesc aici, tocmai vecinătatea cu o asemenea pensiune, a dus la un proces lung care pune în pericol însăși sprijinul din partea UNESCO. Să sperăm că interesele economice nu vor prima în fața protejării unui obiectiv de patrimoniu.