Este lăudabilă inițiativa organizatorilor - Instituția prefectului județului Sălaj, de a începe șirul evenimentelor cu o slujbă de pomenire și depunere de coroane și jerbe de flori la bustul lui Iuliu Maniu. Este, cel puțin din punctul meu de vedere, o recunoaștere a meritelor marelui om politic în înfăptuirea Marii Uniri. Desigur, au fost un complex de factori care au dus la momentul 1 decembrie 1918, s-a scris suficient de mult în acești 97 de ani ca să mai adăugăm ceva, însă cel puțin pentru românii ardeleni, Iuliu Maniu a jucat un rol crucial.
M-a surprins și numărul mare de zălăuani veniți în piața Iuliu Maniu, în fața bustului ctitorului de țară. Au avut în mâini steaguri tricolore pe care le-au adus de acasă sau le-au primit de la organizatori. Statuia - care între noi fie vorba putea să aibă un soclu mai îngrijit - a fost flancată de soldați iar o gardă de onoare a prezentat onorul. Poate că, n-ar fi stricat să fi fost arborate și câteva drapele tricolore. Iar serviciul religios ar fi trebuit oficiat și de un preot greco-catolic. Nu înțeleg nici acum după 97 de ani de la Unire, de ce cele două culte, ”frați întru credință” nu pot să dovedească că aparțin aceleiași vițe. Cum să propovăduiești iubirea față de Cristos și față de aproapele, când nici măcar în astfel de momente nu reușești să treci peste orgolii. Iar Iuliu Maniu a cărui confesiune a fost clar declarată, merita cel puțin acest gest simbolic de împăcare. Ca să nu mai vorbim de faptul că acum aproape 100 de ani, românii transilvăneni erau într-o covârșitoare majoritate de religie greco-catolică.
Am notat și absența primarului municipiului Zalău. Probabil o fi avut treburi importante sau nu o fi fost în localitate, însă tare mă tem că având în vedere culoarea politică a organizatorilor a evitat evenimentul. Păcat, nu putem vorbi de unire nici măcar în astfel de ocazii. Tot respectul pentru reprezentanții UDMR, care ocupă funcții în administrația locală și județeană, care au ținut să fie de față fie și formal. Stând în mulțime am auzit pe cineva spunând: ”de ce nu este steag arborat pe Primărie? Se poate așa ceva?”. Instantaneu m-am uitat și eu, într-adevăr nu era. Acuma nu știu dacă ar fi trebuit să fie un steag acolo, sunt sigur arborate steaguri la intrare, ca la orice instituție publică de altfel precum și în părculețul statuii Lupoaicei. Însă, oamenii aveau dreptate, nu se vedea niciun steag fluturând pe primărie.
De la primul eveniment la care am participat, m-am îndreptat spre zona Galeriile Meseș acolo unde văzusem în zilele anterioare că este amenajată o scenă. Am fost surprins de numărul mare de zălăuani aflați deja de-a lungul bulevardului, cu aproape o oră înaintea orei de începere a paradei. Copii cu steaguri tricolore alături de părinți sau de bunici, tineri sau mai vârstinici, fiecare încercând să ocupe un loc cât mai în față. Mulți erau cocoțați pe rondourile de flori sau erau pe terasele de la Galerii sau Poștă. Am avut senzația pentru un moment că sunt undeva de-a lungul unui mare bulevard, așa cum văzusem de atâtea ori la televizor că se întâmplă la București sau Alba-Iulia - ”cealaltă capitală”. Știu că părerile sunt împărțite vis-a-vis de desfășurările de forțe, de paradele militare și de zornăitul armelor. Respect toate punctele de vedere, unele bine argumentate. Însă mie personal mi-a plăcut atmosfera.
Am încercat să-mi găsesc și eu un loc, mai ales că am ieșit să fotografiez parada militară. prin mulțime am auzit tot felul de păreri: ”stau de o oră și nu începe” sau ”de ce nu se aude nimeni vorbind?”. Pesemne oamenii nu erau bine informați asupra orei de începere a paradei și nici nu știau că la nici un jumătate de kilometru mai încolo era în desfășurare un ceremonial religios. Paradoxal, cu toate mijloacele de informare existente, atât pe hârtie cât mai ales on-line, suntem în continuare prost informați, sau poate superficiali cu informația care ne curge printre degete. Nu este prima dată când aud reproșuri de genul ”evenimentul X sau Y n-a fost promovat, n-am știut de el”.
Pe bulevardul Mihai Viteazul, erau deja în formație plutoane de jandarmi, de angajați ai ISU, ai pompierilor sau ai serviciilor medicale sau a voluntarilor de la Crucea Roșie. Mi-a plăcut acestă combinație de militari și civili, de armată și de cei care luptă pentru salvarea unei vieți. Formațiiile au fost completate curând de plutoanele care erau deja la statuia lui Maniu, semn că ceremonialul stă să înceapă. Într-adevăr în microfon s-a auzit comanda ”Gardă v-aliniați! Gardă drepți! Gardă, pentru onor la dreapta prezentați arm!” În sunetul fanfarei ”Promenada” au trecut în revistă garda de onoare comandantul paradei însoțit de conducerea civilă a județului - formată din domnul prefect Ionel Ciunt și de domnul președinte al Consiliului Județean Tiberiu Marc.
Au urmat fireștile alocuțiuni. Normale, nici prea stufoase nici pline de patos ca în alți ani. Exact cât trebuie ca să marcheze momentul. M-a surprins într-un fel referirea domnului prefect, vis-a-vis de momentul de la Alba Iulia când cardinalul greco-catolic Iuliu Hossu l-a îmbrățișat pe Miron Cristea, viitorul patriarh ortodox al României. Să fi sesizat și domnia sa că n-a fost normal ca la bustul lui Iuliu Maniu să nu se fi aflat niciun preot greco-catolic?
Încă dinainte de constituirea dispozitivului de paradă, am sesizat peste cordonul de jandarmi, un steag aparte. Nu-mi venea să cred, era steagul Transilvaniei. Chiar dacă nu se învață la istorie (de ce oare?) și comuniștii l-au falsificat când au colorat pentru prima dată (vezi coperta Magazin Istoric din noiembrie 1968) fotografia originală alb-negru a lui Samoil Mârza, Principatul Transilvaniei a avut pe steag culorile albastru, roșu și galben dispuse în benzi orizontale. În ultima vreme, diferite grupuri care militează pentru autonomia Transilvaniei (a nu se înțelege separatism), folosesc un steag în culorile respective pe care apare și stema Transilvaniei (folosită între 1659 și 1867). Aceeași stemă care apare apoi într-un scut pe stema imperiului Austro-Ungar (1867-1918) și care s-a regăsit pe stema Regatului României (1919-1947) și se regăsește inclusiv pe actuala stemă a României (cea de după 1989). Așadar, nimic ofensator la adresa României. Iar dacă privim fotografiile lui Samoil Mârza - fotograful Unirii, vedem cum mulțimea adunată la Alba-Iulia avea astfel de steaguri. Nu știu câți au văzut steagul și câți au realizat despre ce este vorba. Trebuie spus că acesta a fost adus de către prietenul meu Călin Lucaciu.
A mai fost un moment bine ales de organizatori, care a umplut timpul în care s-a format dispozitivul de defilare. Un scurt moment artistic realizat de surorile Chiș și de micuța Alice Ghile. Acestea, îmbrăcate în costume populare au interpretat cântece patriotice.
Momentul cel mai așteptat a fost parada militară. Pentru asta au ieșit atât de mulți zălăuani înfruntând frigul de afară. A fost o paradă cum nu cred că s-a mai văzut la Zalău. Parada a fost deschisă de locotenent colonelul Nicolae Gabriel Oros de pe turela unui TAB. Au urmat apoi drapelele de luptă și în ordine, plutoanele MApN, ale Jandarmeriei, ale IGSU, ale Pompierilor, SMURD, MI. Au defilat și civilii de la Serviciul de Ambulanță Sălaj sau voluntarii Crucii Roșii.
Partea a doua a paradei a fost poate și cea mai spectaculoasă. Au trecut prin fața celor prezenți diferite vehicule folosite de instituțiile cu rol în apărare și siguranța publică: poliția militară, armată, poliție, jandarmerie, SRI sau ale serviciilor de sănătate sau de prevenire și stingere a incendiilor: Ambulața, Pompieri și SMURD.
Ca de obicei, fanfara ”Promenada” a părăsit ultima platoul, nu înainte de un scurt moment de virtuozitate a celui mai tânăr component al ei și de a da onorul oficialităților.
Mirele citeste si pune-ti intrebari si tu........
RăspundețiȘtergereApel la istorie în cazul steagului Transilvaniei
by Nicolae Popescu -
Simbol al acestei propagande găunoase pentru o Transilvanie autonomă a devenit steagul Transilvaniei, în culorile albastru, roșu și galben, pe care este reprezentată o stemă a Transilvaniei din secolul XVII. Din punct de vedre istoric, în urma Dietei de la Sebeș din 24 mai 1659, stema Transilvaniei a fost sfâșiată, fiecare dintre cele trei națiuni privilegiate preluând câte un simbol, românii nefiind „reprezentați” prin niciun simbol, ei neavând statut de națiune. Astfel, maghiarii erau reprezentați de acvila neagră, secuii de soare și lună, iar sașii de cele șapte turnuri de cetate, de culoare roșie (Transilvania/Siebenbürgen) (detalii aici).
Așadar, românii nu sunt în niciun fel reprezentați pe steagul Transilvaniei, cel cu care defilează propaganda pentru o Transilvaniei autonomă dar și foarte mulți români care au impresia că sunt ardeleni adevărați dacă defilează cu un simbol pe care ei înșiși nici măcar nu sunt reprezentați și care, mai mult, este un simbol al opresiunii românilor din Transilvania timp de sute de ani.
Cu privire la steagul Transilvaniei și la simbolistica acestuia, l-am rugat pe istoricul clujean Vasile Lechințan, doctor în istorie, să mă ajute să înțeleg ce anume este cu acest steag fluturat de tot mai mulți români ardeleni și pentru a încerca să-i lămuresc pe naivi despre ce este vorba. Domnia sa a avut amabilitatea de a-mi transmite câteva rânduri cu privire la acest steag.
„Domnule Dan Tanasă,
Este o mare rușine pentru tot neamul românesc! S-a luat pe stema României o stema medievală a Transilvaniei din care lipsesc românii. Ungurii au simbol acvila neagră, secuii soarele și luna și sașii cele șapte turnuri. Steagul e luat din fondul stemei; jos galben, mijloc roșu și sus albastru. Iată așadar ce purtam noi românii ca steag: absența românilor din istoria Transilvaniei. Rușine! Rușine! Rușine.
Tinerii români, puțini la numar, care defilează sub acest steag al Transilvaniei care disprețuieste, în continuare, peste timp, pe români, sunt de iertat, pentru că nu au știut ce fac. Cei ce vor continua, aflând acum adevărul, vor fi de neiertat în fața strămoșilor noștri și demni de dispreț și în fața străinilor, care nu acceptă din principiu să-ți trădezi neamul”.
Să punem apă limpede în pahar
Lucrurile sunt cât se poate de clare. Cine are de beneficiat de pe urma unei Transilvanii ”autonome” și chiar independente? România? Bineînțeles că nu. Congo? Nu cred! Mexic? Mă îndoiesc! Filipine? Slabe șanse! Ungaria? Budapesta nu și-a ascuns niciodată dorința de a alipi Transilvania din nou. Din contra. Revizionismul e politică de stat la Budapesta.
Ești maghiar, sas sau secui și fluturi steagul Transilvaniei? Ești liber să o faci, e dreptul tău să spui ceea ce crezi, dar nu uita că nu faci altceva decât să continui o nedreptate la adresa românilor din Transilvania. Nu poți pretinde că ești european și tolerant fluturând un simbol al oprimării și masacrării românilor din Transilvania.
Ești român și fluturi steagul Transilvaniei? Ești liber să o faci, e dreptul tău să spui ceea ce crezi, însă nu uita că tu nu ești reprezentat pe acest simbol pe care îl fluturi din prostie sau din ticăloșie. Înainte să te alături din naivitate acestui curent încearcă să te documentezi puțin. Nu te costă nimic și te poate ajuta să eviți o situația jenantă în care susții o cauză care nu te reprezintă. Dacă și după ce ai citit aceste rânduri continui să fluturi steagul Transilvaniei mă tem că ți-ai dovedit singur ticăloșia.
Evident că Transilvania este mai bogată cu toate națiunile conlocuitoare în ea. Însă ca român eu nu pot și nu vreau să uit ce s-a petrecut în Transilvania timp de sute de ani. Și fac un apel către frații mei maghiari, secui și sași să înțeleagă că revizionismul este toxic pentru toți. Sunt de acord cu autonomia în sensul descentralizării, nu în sensul în care militează propaganda maghiară și cozile de topor românești.
Ce cauta steagul transilvaniei acolo boschetarii pulii?
RăspundețiȘtergerehttp://1.bp.blogspot.com/-J50uVgD_lII/Vl9HGeW4j-I/AAAAAAAAbZc/falgKbhNRG4/s1600/DSC_0147.jpg