Impresii de călătorie (2) - Italia - partea a II-a



Colosseum



 Roma – Cetatea eternă – a fost pentru mine unul dintre cele mai frumoase și mai fascinante orașe din câte mi-a fost dat să văd. Probabil și pentru faptul că  istoria și în mod deosebit istoria Imperiului Roman sunt domenii de interes pentru mine. Am avut impresia că m-am întors în timp cu mai bine de 2000 de ani, la începutul civilizației moderne. Deși nu am stat decât o zi, am avut timp să-i descopăr frumusețile.

Drumul de la Viterbo la Roma l-a parcurs cu trenul, într-o oră și jumătate. Am fost uimit de faptul că trenul era cu totul și cu totul altceva decât ceea ce exista la noi pe vremea aceea. Deși circula în regim de tren personal, oprind în toate gările de pe parcurs, arăta ca și trenurile Intercity de astăzi. Vagoane comune, cu scaune confortabile, cu geamuri mari, curățenie - într-un cuvânt civilizație.



Colosseum

  



Colosseum

 

Am ajuns, nu-mi dau seama cum, după călătoria cu trenul și apoi cu metroul lângă unul din simbolurile Romei: Colosseum. Gigantica arenă, poate cea mai celebră din întreg Imperiul Roman, ni se înfățișa în toată splendoarea sa.  În jurul Coloseum-ului mișuna o lume pestriță, grupuri de turiști, cei mai mulți asiatici, sau sute de vânzători ambulanți care te ademeneau cu nimicurile pe care încercau să le vândă. Îmi amintesc că era și o coadă imensă la intrarea în arenă.

Forumul Roman

 

 



Arcul lui Titus



Însoțiți de ghidul angajat de gazdele noastre, parcurgem la pas întregul edificiu, ascultând în italiană, apoi tradus în engleză, franceză și sporadic în română explicațiile ghidului. Chiar dacă era interesant ceea ce spunea, mie mi se părea atunci, un ritm foarte lent. Îmi imaginam în naivitatea mea că voi putea într-o zi să văd totul din Roma, să strâng cu nesaț toate imaginile ce-mi bombardau retina. Aveam atâtea de văzut: Columna lui Traian, Roma renașterii, Vaticanul - și acest ghid mă ținea în loc. Cred că de atunci mi se trage fobia față de ghizi, plăcerea de a vedea diferitele obiective sau muzee în stilul meu, în ritmul meu.

Forumul roman

Grupul nostru, a trecut pe lângă Colosseum și s-a îndreptat spre ceea ce în vremurile de glorie ale Imperiului, reprezenta centrul politic, cultural, militar și economic al lumii: Forumul Roman. Azi sunt doar ruine, însă farmecul lor străbate veacurile și te lasă să-ți imaginezi splendoarea de altădată. La intrare se găsește Arcul lui Titus, o superbă construcție ce a fost ridicată în anul 81 de împăratul Domițian în cinstea fratelui său Titus și a tatălui său Vespasian care au înnăbușit răscoala iudeilor.  Dincolo de acest arc, încărcat cu basoreliefuri reprezentând scene de luptă, Forumul Roman se întindea pe o imensă suprafață, într-o groapă. Azi senzația este de groapă, turistul privește acum de la înălțimea celor două milenii de ”civilizație(?)”, de deasupra straturilor istoriei.

Arcul lui Septimius Severus

M-am desprins ușor de grup, fără însă ai pierde din ochi, și m-am lăsat dus de plăcerea de a fotografia. Fiecare coloană, fiecare basorelief, fiecare piatră reprezenta ceva interesant pentru mine. Am văzut cu ochii mei, în ritmul meu, în stilul meu Biserica lui Constantin, templul lui Vespasian, m-am plimbat pe Via Sacra – celebrul ”bulevard” pavat cu bucăți mari de bazalt negru și nivelat. Apoi, împreună cu întreg grupul de italieni, francezi, spanioli și români am vizitat Curia care datează din secolul 3 și care păstrează podeaua originală cu încrustații policrome și jilțurile celor 300 de senatori. Ne-am oprit și la locul unde se depun flori proaspete ca omagiu adus lui Iulius Cezar. Se presupune că acolo este fundația templului lui Cezar, construit de Augustus în anul 1 î.Hr. Cum aveam să aflăm, florile indică locul exact în care a fost incinerat Cezar. La capătul celălat al Forumului se găsește Arcul lui Septimius Severus care celebrează victoriile din est ale împăratului.

Marcus Aurelius

Muzeul Capitolini

La ieșirea din Forul Roman ne-am îndreptat spre Muzei Capitolini – poate cel mai celebru muzeu de istorie și arheologie din Europa. La intrare în muzeu, era pază militarizată, mai ceva ca la aeroport. Bagajele treceau prin scanerul cu ultraviolete, trebuia să-ți golești buzunarele și să treci prin acele porți care fluierau dacă detectau metale. Nu m ai văzusem asemenea măsuri de precauție la intrarea unui muzeu. Aveam să înțeleg de ce: aici se găseau cele mai prețioase exponate din ce a mai rămas din Imperiu, dar și nenumărate opere de artă.



Lupa Capitolina



 Lupa Capitolina – celebra lupoaică alăptându-i pe Remus și Romulus, care are copii în aproape toate provinciile fostului imperiu – mi-a atras atenția. Nu era atât de mare pe cât mi-o imaginam eu dar era de o frumusețe desăvârșită. Mi-am amintit că există copii ale acesteia la Zalău, la Cluj, la Turda și în multe alte locuri. Pe cea din Zalău scrie în latină: ”a la citta di Zalau, Roma madre”. Un sentiment de mândrie, de patriotism, de apartenență la aceleași idealuri m-a cuprins pe neașteptate. Pe soclul statuii am văzut inscripția S.P.Q.R (acronimul pentru ”Senatus Populusque Romanus”, adică ”Senatul și Poporul Roman”). Aveam să mai văd acele litere peste tot în Roma, pe canalele de scurgere a apei, pe cutiile poștale, în muzee. Statuia ecvestră a lui Marcus Aurelius este un alt punct de atracție al muzeului. Ulterior am aflat că exponatul de aici este o copie, originalul fiind expus în Palazzo Dei Conservatori.  Sala filozofilor conține copii romane după busturi grecești stilizate, reprezentându-i pe cei mai importanți poeți și gânditori eleni. Am mai văzut zeci de basoreliefuri, de inscripții în piatră, din epoca romană dar și sculpturi în marmură din epoca renașterii. Un muzeu superb, unic.

Columna lui Traian



Columna lui Traian



După vizita la muzeu, ne-au lăsat să ne plimbăm timp de 3 ore. Noi, grupul de români am făcut imediat un plan. Toți au fost de acord să mergem să vedem Columna lui Traian, apoi cineva a venit cu propunerea că trebuie să vedem Fontana di Trevi. Am plecat prin ploaia măruntă în căutarea columnei. Din informațiile de pe hartă trebuia să fie undeva aproape. Așa a și fost. Suntem pe locul în care se afla Forumul lui Traian, azi străbătut de străzi moderne. Tot ce a mai rămas în picioare este acea coloană magnifică pe care se află sculptată în piatră o parte din istoria noastră. Columna era înconjurată de schele, se afla într-un proces de renovare, dar am putut admira, în fugă, celebrele basoreliefuri care descriu victoriile împăratului roman asupra dacilor. Mă simțeam de-a dreptul copleșit, emoționat. Veneam din capătul imperiului, de la limesul roman, de la Porolissum să văd Columna.

Fontana di Trevi

 M-am desprins cu greu din acel loc. Am mers prin ploaie, ghidați de hartă căutând Fontana di Trevi. Când am găsit-o am rămas mut de uimire în fața frumuseții ei. N-am mai văzut niciodată o fântână atât de frumoasă, de altfel este recunoscută ca cea mai frumoasă fântână din Roma. Datează din 1762 când arhitectul Nicola Salvi a realizat fântâna în stil baroc după un plan al lui Bernini, la comanda Pepei Clement al XII-lea. Fântâna îl înfățișează pe Neptun aflat într-un car de luptă de forma unei scoici, trase de doi căluți de mare. Unul dintre cai este nărăvaș iar celălalt calm. Cele două stări semnifică dispoziția schimbătoare a mării. Există un obicei în Roma: se spune că dacă arunci un bănuț cu spatele la fântână și-ți pui o dorință, aceasta se va împlini. Alții spun că dacă arunci moneda, peste umăr, cu spatele la fântână, te vei întoarce la Roma.


  

Fontana di Trevi

Vatican
 

În drum spre locul de întâlnire cu celelalte grupuri, am văzut silueta arhicunoscută a domului Basilicii Sfântu Petru. Eram foarte aproape de Vatican și nu puteam rata ocazia, pentru nimic în lume. Am grăbit pasul trecând pe lângă Castelul Sant Angelo, inițial mausoleul lui Hadrian modificat ulterior de către papi în castel. Cum aveam să aflu ulterior, aici se găsesc mormintele împăraților Hadrian, Antonius Pius, Lucius Verus, Marc Aureliu, Commodus, Septimius Severus si Caracalla.

Castelul Sant Angelo

Eram deja pe teritoriul statului suveran Vatican, cel mai mic stat din punct de vedere al suprafeței și al locuitorilor. Fiind condus de episcopul Romei, Papa, este un stat ecleziastic. Am urmat celebra Via della Conciliazione, strada ce dă spre piața Sfântul Petru și spre Basilica cu același nume. De o parte și de alta zeci de magazine care vând cu preponderență obiecte de cult dar și souvenir-uri. La mare preț sunt diversele obiecte cu chipul răposatului Papa Ioan Paul al II-lea, poate cel mai iubit dintre papi. În imensa piață Sfântul Petru, pustie la acea oră, am admirat cele patru rânduri cu cele 284 de coloane dorice ale lui Bernini și statuile sfinților. În mijlocul pieței se află un impresionant obelisc egiptean de granit roșu înalt de 26 de metri. Se spune că obeliscul a fost adus la Roma de împăratul Caligula pentru a decora circul. La adăpostul umbrelei (cumpărată de la un vânzător ambulant de origine asiatică) am făcut câteva poze.

Piazza San Pietro

Călătoria noastră în Roma s-a sfârșit în Piața Navona unde ne-am întâlnit cu celelalte grupuri. A fost o experiență unică, o adevărată întoarcere în timp. Aștept momentul în care dorința pusă la aruncarea monedei de 10 eurocenți în Fontana di Trevi, se va împlini.