miercuri, 21 martie 2012

Sălajul turistic (4) - Biserici de lemn (2)

Biserica "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”
Dacă vii dinspre Cluj Napoca, pe drumul european E 81, înainte să intri în localitatea Sânmihaiu Almașului, se vede în zare, pe un deal, turla zveltă a bisericii de lemn. Biserica are hramul ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” – hram foarte răspândit la bisericile de lemn de pe teritoriul județului Sălaj. Biserica, monument istoric,  datează din 1778.
Urme ale ”civilizației” aproape de monumentul istoric
De mai mult timp mi-am dorit să văd biserica de aproape, dar mereu eram în trecere prin zonă, mergând fie spre Cluj, fie venind acasă la Zalău. Însă, sâmbăta trecută, având drum prin Sînmihaiu Almașului, am decis să văd monumentul. Am căutat minute bune pe unde aș putea să urc la biserică. Pe la biserica nouă, de piatră, poarta de acces era închisă. Nu-mi rămânea decât să escaladez dealul, vegetația permițând acest lucru. Totuși, am încercat să urc pe valea seacă de lângă ultima casă din jos de dealul pe care se află biserica. Imaginea ”civilizației” îți lasă un gust amar: mormane de pet-uri și alte gunoaie. Curând dau de o cărare bătătorită pe coama dealului, ici colo sunt urme rămase de la o balustradă de lemn. Foarte repede ajung pe platoul unde se află biserica monument.
Biserica în proces de renovare
Biserica din Sînmihaiu Almașului - exterior
dataliu de arhitectură
Sunt surprins să constat că biserica se află în plin proces de renovare. Sunt schele peste tot, grinzi mari de lemn proaspăt cioplit. Turla este acoperită cu șindrilă nouă. Fac câteva poze, mă apropii de biserică și constat că ușa este deschisă. Nu pot rata o asemenea ocazie. În jur nu este nimeni, este sâmbătă după amiază, muncitorii sunt plecați de pe șantier, doar la câțiva zeci de metri un barbat sapă o groapă în cimitirul de lângă biserică, semn al trecerii ireversibile a timpului.
Interiorul bisericii - pronaos
Interiorul bisericii - naos
Interiorul bisericii - vedere spre altar
tavanul bisericii
interiorul bisericii
peretele despărțitor dintre pronaos și naos
Intru în biserică și sunt surprins de ceea ce văd. Întreaga structură de lemn a bisericii este ridicată la aproape un jumătate de metru de sol și se sprijină pe butuci mari de lemn. Înăuntru este o grămadă mare de pământ, un sfeșnic aruncat anapoda pe jos, un flacon de plastic lăsat de muncitori pe pervazul unui geam cu gratii. Imaginea este sinistră, un lăcaș de cult transformat în șantier. Structura bisericii este legată cu cabluri groase de oțel, unul traversează întreaga suprafață de la intrare la altar, altul perpendicular pe acesta, de la un perete lateral la altul.
pictura bisericii - detaliu

pictura bisericii - detaliu
pictura bisericii - detaliu
pictura bisericii - detaliu
pictura bisericii - detaliu
pictura bisericii - detaliu
Sfântul Ioan Botezătorul
detaliu pictură
Privesc pictura care în unele locuri se păstrează destul de bine. Aceasta datează de la 1792 și a fost realizată de către Ioan Pop din Românași. Stilul este unul naiv, dar destul de expresiv. Înscripțiile sunt în limba română dar cu caractere chirilice. Cei 8 ani de limba rusă studiată în școală mă ajută să deslușesc inscripțiile.
În pronaos, prima încăpere a unei biserici ortodoxe, pictura pare mai bine conservată. Separarea dintre pronaos și naos se face printr-o ușă, de fapt un cadru al unei uși. Interesant este că la această biserică, în pereții laterali ai cadrului ușii dintre cele dăuă încăperi, există un fel de geam, fară sticlă, lat de aproape 30 de centimetri și tăiat pe toată lungimea pereților. Sunt zăbrele de lemn sculptat. Astfel că acel credincios care stă în pronaos, poate vedea ce se întâmplă în naos. Nu am văzut la multe biserici acest lucru.
masa altarului
altarul bisericii
Cu sfială, ca și cum aș comite un sacrilegiu, intru acolo unde ar trebui să fie altarul. Pare de-a dreptul ireal faptul că biserica este ridicată de la pământ. Lumina, care ar trebui să vină de sus, prin ferestrele mici zăbrelite, vine de jos pe sub talpa bisericii. Și aici se găsește o grămadă de pământ și ceea ce ar trebui să fie masa altarului, pe care se află...un fier beton răsucit ca un șarpe. Nu mă simt deloc confortabil, așa că ies din altar. Admir pictura. În unele locuri este destul de bine conservată, în altele nu se mai deslușește nimic. Îmi plac în mod deosebit îngerii pictați pe tavan sau imaginea peștelui deasupra ușii ce face legătura dintre pronaos și naos. Știam că în tradiția primilor creștini, peștele era un simbol des folosit. Acesta era stilizat însoțit de inscripția Ichtys (acronimele de la Iesous Christos, Theou Yios, Soter – adică Isus Christos fiul lui Dumnezeu, Salvatorul). Dar acesta, zugrăvit pe peretele bisericii, era un pește real, de toată frumusețea.
simbolul creștin al peștelui (ICHTYS)
detaliu de pictură
sfinții părinți Ioachim și Ana
Din păcate am văzut și scrijelituri, mâzgăleli ale ”turiștilor”. Este trist să constați că până și într-un lăcaș de cult, cineva poate să facă așa ceva. Inscripțiile sunt destul de vechi, din 1950 – cea de pe un perete sau din 1981 – cea de pe piciorul mesei altarului. Ce fel de oameni au putut fi aceștia?
Dau să ies dar mă opresc să analizez ”zarul” ușii. Acesta este format dintr-un drug de lemn crestat, montat în interior. Deasupra se află o mică gaură prin care se bagă ”cheia” –compusă din două bucăți de sârmă legate între ele. Cînd bagi cheia în acel orificiu, bucațile sunt aliniate, dar dupa ce trece prima bucată de sârmă de grosimea scândurii din care este confecționată ușa, prima bucată cade, formează un unghi de 90 de grade cu bucata rămasă, astfel încât la răsucire, dispozitivul se comportă ca o cheie modernă. Foarte ingenios instrumentul folosit.
zarul de la ușa de intrare
intrarea în biserică
metode de protejare a acoperișului
Ies din nou la lumina zilei. Bărbatul care săpa groapa aproape că nu se mai vede. Se oprește din lucru surprins să mă vadă. Îl salut, începe să sape din nou. De afară văd că biserica are un al doilea acoperiș făcut de constructori, deasupra celui original de șindrilă. Probabil ca să apere biserica de intemperii până termină renovarea. Mai fac câteva poze încercând să surprind diverse detalii de arhitectură.
biserica aflată în renovare
Caut plăcuța care se montează potrivit legii la orice șantier. Speram să aflu informații legate de renovare: cine este constructorul, care este termenul de finalizare a lucrării, prin ce proiect se face renovarea etc. Nu am găsit-o.
Mă bucur să constat că biserica se renovează. Se pare că autoritățile locale și județene încep să se miște. Abia aștept să revin după ce va fi gata. Sunt foarte curios să vad cum va arăta.
Părăsesc platoul cu cimitirul și biserica de lemn, revin la șoseaua intens circulată. Mai sunt altre biserici care așteaptă să le descopăr până acasă la Zalău.

4 comentarii:

  1. Din ziarul "Magazin Salajean" (editia de luni 26 martie 2012)am aflat ca Biserica "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril" din Sanmihaiu Almasului beneficiaza de 350.000 de lei pentru consolidarea lacasului si pentru restaurarea picturii. Banii provin de la Ministerul Culturii, prin Institutul National al Patrimoniului.

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Doamne pe langa cate minuni trecem fara sa ne bucuram de ele!
    Multumesc Mirel pentru ca imi starnesti curiozitatea!
    Neaparat vreau impresiile tale de la Stramba! E un loc care mi-a adus dupa mult timp o stare de pace si liniste unica!

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu am fost inca la Stramba, este in plan. Sunt convins ca voi avea ce sa scriu. Intr-adevar, avaem foarte multe locuri superbe in Salaj si in tara. In limita timpului, am sa le vizitez si am sa scriu despre fiecare.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...