Florile în creația maestrului Ioan Sima

Pe tot parcursul lunii martie, Galeriile de artă ”Ioan Sima” din Zalău prezintă publicului larg expoziția tematică ”Florile în creația maestrului Ioan Sima”. Ce poate fi mai frumos decât o expoziție de tablouri dedicate primăverii, acum când natura dă semne de trezire la viață?

Vernisajul expoziției a avut loc în data de 5 martie 2013, în prezența managerului Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău, doamna Corina Bejinariu, a șefului de secție Szabo Attila dar și a unui public numeros format îndeosebi din elevi ai Liceului de Artă ”Ioan Sima” Zalău. Cu această ocazie a fost extinsă expoziția de bază de tablouri având semnătura maestrului Ioan Sima, aproape toate încăperile galeriei fiind împânzite cu tablouri ce reprezintă diverse tipuri de flori sau portrete feminine.

În activitatea artistică a maestrului Sima, florile ocupă un loc central. Maci, margarete, iriși, magnolii, zambile sau alte tipuri de flori oferă vizitatorilor un spectru cromatic divers și vesel. Într-una din confesiunile sale, Sima spunea: ”întotdeauna m-au atras florile, sunt frumoase oricând. Din copilărie m-au atras. Aveam la Pericei o grădină formată din multe flori, parcă și acum aud zumzetul albinelor...”

Interesantă este mărturisirea pictorului legată de maci: ”multă vreme n-am vrut să pictez maci. Am văzut mulți maci, de pictori buni...Nu mi-au plăcut deloc. Mă gândeam să nu încerc niciodată să pictez grozăvii. Până într-o zi, când am fost împins aproape fără voie să pictez maci. Spre surprinderea mea, chiar tabloul acela a fost reprodus chiar și în cartea ”Pictura românească” mă reprezintă...”

Sălile Galeriilor ce poartă numele ilustrului pictor sălăjean sunt pline de flori. Flori din cele mai diverse pictate unele cu un realism surprinzător, altele mai discrete ca niște pete de culoare stau așezate cuminți pe pereții galeriei. Așa cum spunea și șeful secției de artă a muzeului, domnul Szabo Attila ”există două orientări în creația maestrului Ioan Sima. Prima este aceea în care florile au întotdeauna un fond închis iar reprezentarea este foarte realistă. A doua etapă este mai extinsă din punct de vedere cromatic, subiectul se mută spre o reprezentare simbolică. Floarea împreună cu canceaua sau recipientul în care este ea plasată apare într-un context doar cromatic fără prea multe detalii”. Cele două orientări, sunt evidente și pentru vizitatorul mai puțin avizat.

Surprinde în mod plăcut una din sălile galeriei prin faptul că toate tablourile expuse aici reprezintă margarete. Pe un șevalet, ca și cum ar fi o lucrare aflată în plin proces de creație, tronează portretul realizat de pictor soției sale, Margareta. De fapt, este o lucrare neterminată, ce datează din 1980, an în care pictorul se afla la Cluj-Napoca. Tabloul are pe verso câteva rânduri scrise chiar de mâna soției pictorului: ”Acesta este portretul meu și-n fiecare floare sunt eu Margareta – floare de crâng”.

Nu este singurul portret al expoziției. Una dintre săli este dedicată în întregime portretelor de femei, este salutară ideea organizatorilor de a sublinia o altă preocupare a pictorului, aceea de portretist.

Printre tablourile expuse, există numeroase obiecte personale ce i-au aparținut pictorului. De la piese de mobilier, la distincții și diplome acordate, fotografii și apariții în presă, scrisori sau trusa de lucru, toate reușesc să aducă în prim plan opera maestrului.

Maestru emerit al artei românești, ce se înscrie în rândul marilor coloriști din secolul XX, Ioan Sima a făcut în anul 1978 o donație Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău ce va constitui nucleul colecției de astăzi. Nu mai puțin de 162 de lucrări de pictură și grafică au fost donate atunci, fondul continuând să se îmbogățească în anii ce au urmat. Donații importante fac și urmașii maestrului.

Ioan Sima s-a născut la 19 decembrie 1898 la pericei, județul Sălaj. Studiile liceale le face la Șimleu Silvaniei, iar cele universitare în drept la București și Cluj unde susține teza de doctorat în 1922. În paralel studiază pictura în atelierul școală a pictorului Acs Ferenc și în Viena la școala profesorului Frölich. Prima expoziție personală este deschisă în 1935. În 1964 îi este conferit titlul de Artist emerit, având parte și de o expoziție amplă la sala Dalles din București. Se stinge din viață la 8 februarie 1985.