”Sălajul într-un blid cu zamă”. Mircea Groza își lansează cartea la deschiderea Librăriei Cărturești din Zalău

Așteptarea a luat sfârșit! Dacă până nu demult, Zalăul putea fi considerat ”orașul fără librării” (cele 2-3 mici librării existente aproape că nu se pun), iată că are loc o revenire la normalitate. După librăria Compas - mă rog, e mai mult papetărie dar are un sector consistent de carte, cei care iubesc cartea vor avea un motiv de bucurie: se deschide și în Zalău Librăria Cărturești. Iar cu ocazia deschiderii, joi 27 iulie 2023, de la ora 18:00, cunoscutul gastronom Mircea Groza își va lansa cartea  ”Zămuri. Supe, zupe și năcreli”

Cei care iubesc cartea, au avut cu siguranță ocazia să vadă, pe viu, una din Librăriile Cărturești. Și au realizat, fără îndoială, că e mai mult decât o librărie. E așa cum spunea Jorge Luis Borge, unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului XX: ”Eu întotdeauna mi-am imaginat Paradisul ca un fel de bibliotecă”. Că acest ”paradis” e în interiorul unul mall (în cazul nostru Value Center) nici nu mai contează. Ca o paranteză, dacă mai toți zălăuanii migrează spre mall, atunci de ce să nu le pui sub nas, diverse evenimente, expoziții și acum o librărie? 

Da, așteptarea a luat sfârșit! Joi, 27 iulie 2023, se deschide la Zalău, în cadrul complexului comercial Value Center, librăria Cărturești. Și, nici că se putea un eveniment mai fain, decât lansarea cărții ”Zămuri. Supe, zupe și năcreli” a Maestrului Mircea Groza. O carte care, iată, e pe locul 2 în topul vânzărilor pe site-ul  cărturești.ro. 

Cine nu-l cunoaște pe Mircea Groza? Cine nu-i cunoaște pasiunea pentru gătit și mai ales pentru culegerea rețetelor vechi, direct de la sursă, adică de la oamenii satelor? De la femeile bătrâne din satele sălăjene și nu numai, de la socăcițe - femeile care odinioară făcea cam tot ce face azi o firmă de catering. Și, ceea ce este cu adevărat demn de remarcat la Mircea Groza, este că rețetele sunt redate așa cum sunt spuse, adică în grai ardelenesc.

Unii specialiști îi spun lui Mircea Groza ”arheolog culinar”. Îmi place termenul, pentru că exact asta face Mircea Groza: caută, scotocește, întreabă pe unii, pe alții, bate satele Sălajului. Alții îi spun ”gastronom”, un termen care mie personal nu-mi place. DEX-ul  explică termenul ”gastronom” ca fiind ”persoana căreia îi place mâncarea aleasă și care știe să o aprecieze.” Mircea Groza este mai mult decât o persoană căreia îi place mâncarea aleasă, lui îi place și să gătească și, credeți-mă, am avut multe ocazii în care am gustat bucatele gătite de el. Interesant este că aproape nimeni nu-i spune ”bucătar”, deși este un bucătar tare priceput. Indiferent ce termen am folosi pentru a descrie ce face Mircea Groza, va trebui să-l adăugăm și pe cel de ”promotor” al artei și culturii tradiționale. 

Cartea ”ZĂMURI, supe, zupe și năcreli (rețete ardelenești din bătrâni)” apărută în condiții grafice de excepție la Editura GastroArt, sub redactarea lui Cosmin Dragomir, conține aproape 200 de rețete de supe / ciorbe. Fiecare rețetă, este bogat ilustrată prin fotografii care descriu, pe scurt, procesul tehnologic. Și, ceea ce este de remarcat, este modul unic în care autorul ”povestește” rețeta. De fapt, Mircea Groza transcrie, așa cum se aude, cât mai aproape de felul în care se pronunță, ceea ce i-a fost spus de către informatoarele sale, femeile din satele pe care le-a colindat. 

Prefața cărții este semnată de Cătălin Ștefănescu, care-i face lui Mircea Groza o prezentare elogioasă afirmând despre el că ”nu e doar un culegător și păstrător al tezaurelor pe care le-a adunat. El vine și dintr-o legitimitate a descendenței autentice din ordinul acestor personaje excepționale cum sunt socăcițele [...] E, pur și simplu, extraordinar să gătești după o rețetă în care nu măsori cantități pe cântare de finețe, ci buchisești regionalisme. Pentru că nu faci doar o găteală. Ci treci și printr-o parte de ritual, parcurgi și un proces de descoperire, pătrunzi în universul unei lumi”.

Interesantă e și ”scrisoarea” olografă a Maestrului Grigore Leșe. Iată câteva fragmente: ”Groza Mircea este un mediator între două generații, între una ce se cunoaște și ceea ce nu se cunoaște. Rolul lui este de a ne reinventa, prin gastronomia lui, la o lume rânduită.” Întâmplarea fericită a făcut să fiu de față la întâlnirea dintre cei doi Maeștri. Îmi amintesc și acum cu câtă plăcerea a răsfoit Grigore Leșe,  cartea proaspăt scoasă de la tipar.

Mircea Groza în Cuvânt înainte: ”M-am gândit că este foarte important să scriu rețetele exact așa cum le-am găsit, să respect cât se poate, pronunția locală și denumirile vechi pentru ingrediente, cantități, instrumentar, tehnologie etc, să redau povestea mâncării exact așa cum mi-a fost transcrisă”

Cartea de rețete de zămuri / supe / zupe / năcreli - ziceți-le cum vreți, nu se citește ușor. Poate, cel care vrea să prepare după o rețetă din carte va fi derutat încă de la început. Asta pentru că nu vei găsi un rețetar exact, ci unul aproximativ pe care va trebui să-l descifrezi printre regionalisme și arhaisme. Și, pentru a descifra rețeta, ai nevoie de un dicționar ”ardelenesc - român”. Poți apela la el, se întinde pe pagini bune la finalul cărții. Am să redau doar un termen, care a făcut multă vâlvă vara aceasta (elevii care au absolvit clasa a VIII-a știu la ce mă refer): abunăsamă = de bună seamă. 

Ceea ce-mi place mie tare mult la această carte, este că în întregul ei este o poveste. O poveste a bunicilor, a socăcițelor, a femeilor simple de la țară. A celor care au știut întotdeauna să dea gust mâncării, adaptându-se la ceea ce aveau prin curte.  Căci așa cum se exprimă o bunicuță ”primăvara și vara cât ăi die lungă, tie duci în grădină, tie-ntorci roată-roată și, după cum vez c-o crescut una, alta, așe tie sămălești ce-i face die mâncare!”

Mai este ceva ce trebuie remarcat. Așa cum se știe, Sălajul e un ținut fabulos, în care mixul de culturi și civilizații, conviețuirea (de cele mai multe ori pașnică) a românilor, a ungurilor, a evreilor, slovacilor ori rromilor își lasă amprenta și în gastronomie, în felul în care se gătește la țară. Așa cum este normal, cartea de față conține și rețete ungurești, slovăcești sau evreiești. Este o carte reprezentativă pentru bucătăria sălăjeană. Și, este doar primul volum din cele câteva care vor urma. Căci, așa cum dezvăluie editorul, în Postfață, vor urma volumele despre tocane, sarmale și deserturi.

La finalul prezentării, trebuie să-i ”dăm Cezarului, ce-i al Cezarului”, adică să spunem că apariția volumul a fost posibilă datorită sprijinului următorilor: Caii de la Letea, TenarisSilcotub, Silvania Gourmet, FT Shop, La Fântâna, Bistro de L'arte, Restaurant Zama, Carmangeria Moldovan, Mecanica CD și Asociația De Dezvoltare Intercomunitară ”Țara Silvaniei”.