Natură și Istorie la Porolissum

Porolissum este un loc binecuvântat. Localizat la marginea localității Moigrad, un sat din comuna Mirșid, pe un deal ce domină vizual o mare întindere, Porolissum era considerat a fi în antichitate capătul lumii civilizate. De aici, din capitala provinciei romane Dacia Porolissensis, pornea unul dintre cele mai lungi drumuri, care lega frontiera cu capitala imperiului, cu Roma. Situl arheologic de pe Dealul Pomăt ce se întinde pe mai multe hectare, este considerat a fi unul dintre cele mai bine păstrate din țară. Faimoasa Porta Praetoria, a devenit în ultimii ani un adevărat simbol al orașului roman și prin extindere al mai multor evenimente culturale ce au loc în Zalău și în județul Sălaj. Nu este de mirare că aici, la Porolissum se desfășoară de câțiva ani unul dintre cele mai îndrăgite festivaluri de reconstituire istorică: Porolissum Fest.

Am mai spus-o și cu alte ocazii, Sălajul este oarecum privilegiat în sensul că în apropiere de Zalău, municipiul reședință de județ, au loc anual nu unul , ci două festivaluri istorice ce aduc în atenția celor interesați pagini din istoria Imperiului Roman. Nu demult s-a desfășurat la Zalău cea de a X-a ediție a Festivalului Roman Zalău-Porolissum în organizarea Primăriei Municipiului Zalău (despre care am scris aici). Pe străzile orașului au defilat formații de reenactment din țară și din străinătate. Însă acelui festival i-a lipsit ceva, exact rațiunea lui de a exista: Porolissum-ul. Iată că vechea capitală a provinciei romane revine în atenția publicului odată cu desfășurarea aici a celei de a IV-a ediții a evenimentului intitulat Porolissum-Fest, organizat de Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău cu sprijinul Consiliului Județean Sălaj. Fără a intra în polemica despre oportunitatea existenței a două festivaluri ce se desfășoară la mai puțin de o lună (mi-am exprimat poziția vis-a-vis de acest subiect în mai multe rânduri), recunosc că am așteptat cu sufletul la gură Porolissum-Fest. Asta pentru că îmi era dor de Porolissum.

Îmi era dor de castrul roman, de ”soarele de piatră” cum îmi place să-i spun superbul amfiteatru; de silueta maiestuoasă a Porții Praetoria; de panorama de trei stele, conform ghidului verde Michelin, ce o ai asupra dealurilor și văilor; de superbele apusuri de vară văzute de aici. Îmi era dor de sunetul pe care-l face gladius-ul lovit ritmic de scut, de ordinea și disciplina pe care ți-o inspiră legiunile romane, dar și de viața liberă, fără constrângeri, în armonie cu natura a dacilor și ”barbarilor”.  

Porolisuum-Fest este un eveniment de reconstituire istorică ce-și propune dincolo de clasicele lupte dintre daci și romani, să aducă în atenție momente importante din istoria acestor locuri. Sub genericul ”retrăiește istoria”, festivalul aduce de fiecare dată elemente de noutate. Așa s-a întâmplat la ultimele ediții, când cu ajutorul specialiștilor de la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, au fost reconstituite pe baze științifice o serie de evenimente importante pentru orașul Porolissum. La prima ediția a Porolissum-Fest, cea din 2011 a fost marcat împlinirea a 1910 ani de la prima confruntare dintre daci și romani. Un an mai târziu, în 2012 tema centrală a festivalului a fost cea legată de funerariile împăratului Traian și proclamarea ca împărat a lui Hadrian. Acestă a doua ediție s-a bucurat de finanțare printr-un proiect AFCN câștigat de Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău. În fine, ediția a III-a, cea de anul trecut s-a bucurat de asemenea de finanțare prin AFCN pentru proiectul ”Daci vs. Romani, 1925 de ani de la primele confruntări”.

Afișul ediției din acest an a festivalului

Păstrând tradiția, ediția din acest an a festivalului își propune să reconstituie vizita de acum 1800 de ani a împăratului roman Caracalla la Porolissum. Marcus Aurelius Antonius (188 - 217) cunoscut și sub numele de Caracalla, poreclă ce derivă din denumirea celtică a unei mantale purtate în Galia, a fost al 22-lea împărat roman, succesorul lui Septimus Severus. În anul 214 împăratul efectuează o vizită în centrul urban și militar de la Porolissum, vizită ce se înscrie în programul militar de întărire și apărare a frontierelor imperiului. Există dovezi arheologice care atestă faptul că locuitorii capitalei provinciei Dacia Porolissensis i-au ridicat împăratului o statuie de bronz în mărime naturală. Împăratul Marcus Aurelius era reprezentat călare, în ipostază de imperator, cu salutul roman cu brațul drept întins. Statuia amplasată în fața porții pretoriene a fost distrusă în timpul năvălirilor barbare. Numele împăratului este atribuit școlii gimnaziale din Creaca.  

Programul din acest an a festivalului Porolissum-Fest a îmbinat excursiile tematice la locul în care s-a aflat impunătorul apeduct, cu simularea unui atac barbar pe timp de noapte, cu demonstrații și parade militare dar și cu concerte de muzică rock. Astfel festivalul a debutat sâmbătă 16 august cu o excursie organizată în proximitatea castrului mare de pe Dealul Pomăt, în zona în acre în antichitate se afla un apeduct roman care alimenta cu apă castrul. Farmecul acestor excursii derivă din faptul că specialiști ai Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău ghidează turiștii și le oferă explicații științifice însă formulate într-un limbaj accesibil. Așa cum am spus anul trecut când am participat la o astfel de excursie și am remarcat rolul educativ al acesteia, o adevărată lecție de istorie în aer liber. Apoi, cei participanți la excursie au participat la un concurs de cultură generală pe teme istorice.

După amiază au început să sosească în tabăra de la Porolissum formațiile de reenactment participante la festival. Deși nu au fost la fel de numeroase ca la edițiile anterioare, ediții finanțate prin proiecte AFCN, și în acest an tabăra s-a animat de daci, romani, barbari și zâne. Din păcate publicul aproape că a lipsit. Din nou nu se poate spune că nu a fost promovat evenimentul, însă nu știu ce se întâmplă că cei cărora le este adresat evenimentul lipsesc. Spre seară, când a avut loc un concert al trupei Krems din Zalău, în fața scenei să fi fost vreo 50-100 de persoane, printre care și membri formațiilor de reenactment. M-am bucurat de cover-uri după melodii celebre, melodii cu care am crescut, am urmărit un antrenament al romanilor ce alcătuiesc Legio XIII Gemina veniți de la Apulum, Alba Iulia. 

antrenamente de seară a legionarilor romani

Am avut parte de un apus superb de soare. Soarele s-a ascuns după un voal de nori, în zona Măgurii Șimleului, acolo unde în antichitate ar fi existat o puternică fortificație dacică, cea de la Dacidava. Mă întreb oare câți romani adevărați, din cei care campaseră în antichitate în castrul mare de pe Dealul Pomăt au admirat apusurile de soare peste cetatea dacilor liberi? Și câți daci din cetatea Dacidava au urmărit la rândul, răsăritul de soare peste castrul romanilor de pe Limesul Imperiului? 

Apus de soare văzut de pe terasa Porții Praetoria

Apus de soare văzut de la Porolissum

Momentul culminant al serii de sâmbătă a fost simularea unui atac nocturn asupra unei cetăți dacice. Arcașii din trupa Lupii Daciei ai Asociației Amicii Muzeului din Zalău, au tras cu arcul, săgeți aprinse înspre o palisadă de fân pe post de cetate. A fost un spectacol vizual minunat, în ciuda faptului că din motive de precauție, puține dintre săgeți și-au atins ținta. Până la urmă palisada a luat foc iar reenactorii și spectatorii s-au strâns ca într-un ritual în jurul focului. Printre flăcări și fum, se vedea silueta Porta Praetoria profilată pe albastrul întunecat al cerului. 

Simularea unui atac de noapte la Porolissum

A doua zi, evenimentele urmau să înceapă la ora 13. M-am grăbit să ajung la timp. Am fost plăcut surprins să constat că sus la castru erau deja o mulțime de autoturisme cu numere de Sălaj dar și din județele vecine: Maramureș, Bihor, Cluj. Am văzut și câteva mașini cu numere de București sau de Prahova. Păcat de drumul extrem de rău de la intersecția cu șoseaua Cluj-Jibou și până aici. Nu înțeleg de ce după atâția ani în care oficialii județului încearcă să atragă turiști spre evenimentele de la Porolissum, nu sunt în stare să reabiliteze acest drum. Cum să vină turiștii? Prima întrebare a oricui care vrea să vină este ”cum e drumul”? Ce să-i spui? Că e denivelat, plin de gropi pe ultima porțiune? Fără infrastructură, fără un minim de condiții decente, turiștii nu vor veni. 

La ora stabilită, a început cea de a IV-a ediție a Porolissum-Fest. Prezentările au fost făcute de domnul Adrian Lungu, cunoscut jurnalist și realizator de emisiuni TV. Au vorbit așa cum era și firesc, doamna Corina Bejinariu - managerul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău.  ”Încă din 2007 încercăm să organizăm anual evenimente care au ca scop atragerea publicului interesat și iubitor de istorie, de patrimoniu și cultivarea unui sentiment de respect față de ceea ce înseamnă vestigiile istorice și față de ceea ce înseamnă până la urmă acele elemente care ne definesc, care ne construiesc identitatea noastră.” - a spus doamna Corina Bejinariu. Referindu-se la elementele de noutate ale festivalului, a insistat pe ideea că un festival de reconstituire istorică are un altfel de impact dacă este organizat într-un sit arheologic. Sunt total de acord cu această idee, unde altundeva decât aici la Porolissum, lângă vestigiile vechi de 2000 de ani, este mai frumos și mai spectaculos un eveniment de acest gen? 

La eveniment a participat şi domnul Tiberiu Marc - președintele Consiliului Județean Sălaj. Domnia sa a urat bun venit celor prezenți și s-a referit la intențiile Consiliului Județean Sălaj. ”Vrem să facem în câțiva ani din Porolissum o atracție la fel de importantă ca și cele ce sunt în Europa astăzi, care pot fi modele pentru noi. Marile lucrări de infrastructură încep în acestă toamnă, și ele vor continua în așa fel încât să facă nu doar accesul mai ușor, ci să pună în valoare tot ceea ce istoria de-a lungul timpului a lăsat aici”. Intenții lăudabile, necesare a fi puse cât mai repede în practică. Asta pentru a nu pierde din nou startul, așa cum am făcut-o de atâtea ori. 

Managerul Muzeului și președintele Consiliului Județean Sălaj pe scena festivalului

Trebuie spus că pentru acestă ediție, a fost schimbată locația clasică. Dacă în anii anteriori festivalul s-a desfășurat în spațiul generos oferit de Amfiteatru, de data aceasta locul ales a pus în evidență simbolul Porolissum-ului și anume Porta Praetoria. Scena a fost amplasată lângă drumul ce duce în tabăra arheologică, fața în față cu poarta. Întreg spațiul dintre scenă și poartă, respectiv dintre drum și tabără a fost la dispoziția formațiilor. Au fost amenajate o ”cetate dacică” din lemn, două palisade din țăruși de lemn și fân dar și alte două mici cetăți pe crestele dealului ce duce în cel mai înalt punct din perimetrul complexului. Toate acestea pentru că în program au fost cuprinse trei momente importante, dincolo de demonstrațiile fiecărei formații, momente care reprezintă ”sarea și piperul” festivalului. Scenariul a fost bine gândit, până în cele mai mici amănunte și, în linii mari el a fost respectat. Așa cum spuneam, ediția din acest an a fost dedicată împăratului Caracalla și vizitei istorice pe care acesta a efectuat-o la Porolissum în anul 214. 

După alocuțiunile organizatorilor, din interiorul castrului au coborât înspre scenă, pe rând: împăratul Caracalla cu suita lui de nobili; gladiatorii Asociației Virtvs Antiqva din Cluj-Napoca; romanii ce alcătuiesc Legiunea XIII Gemina Apvlvm; Nimfele Daciei; romanii Asociației Amicii Muzeului din Zalău, ce formează Legio VII Gemina Felix (fosta Cohors III Campestris Civium Romanorum Milliaria) și Numerus Palyrenorum; Vox Dacorum Zalău; dacii din Omnis Barbaria Satu Mare; arcașii din formația Lupii Pustei Oradea; barbarii din formația Magna Sarmatia ce aparțin de Asociația Amicii Muzeului Zalău; dacii ce alcătuiesc Lupii de Fier ai Apoulonului; dacii din formația Lupii Daciei ce fac parte și ei din Asociația Amicii Muzeului Zalău. Pe rând, fiecare formație a l-a salutat pe împărat și a primit din partea organizatorilor diplomele de participare. Prezentarea formațiilor a fost făcută de domnul Dan Băcueț, specialist în cazul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău și președintele Asociației ”Amicii Muzeului”. 

Împăratul Caracalla și suita sa

Școala de gladiatori Lvdvs Memnii

Romanii din Legio XIII Gemina

Romanii din Legio VII Gemina Felix îl salută pe împăratul Caracalla

Lupii Pustei

Dacii din formația Lupii de Fier ai Apoulonului

Dacă la început n-au fost mulți spectatori, numărul acestora a început simțitor să crească, ajungând ca până la finalul zilei, conform datelor furnizate de organizatori în cadrul unei conferințe de presă, pe la Porolissum să fi trecut peste 1300 de persoane. Contabilizarea lor s-a făcut pe baza biletelor gratuite oferite la intrarea în complexul arheologic. Nu știu dacă au fost atâția spectatori, însă pot spune cu convingere că au fost mai mulți decât la edițiile anterioare. Pentru prima dată am văzut la Porolissum un grup compact de turiști olandezi. Nu știu dacă au ajuns întâmplător sau au venit special pentru acest eveniment, însă prezența lor e îmbucurătoare. Înseamnă că festivalul începe să fie cunoscut și dincolo de granițele țării. 

Am asistat apoi la demonstrații de luptă ale unora dintre formații. De exemplu, i-am văzut pe arcașii ce alcătuiesc formația de reconstituire istorică Lupii Pustei. Ca de fiecare dată au dat dovadă de profesionalism, și-au jucat numărul până în capăt, uimindu-i pe cei prezenți cu tehnicile lor de tras cu arcul, folosind o țintă din papură împletită. 

Romanii din cele trei formații: Legio XII Gemina, Legio VII Gemina Felix și Numerus Palyrenorum (ultimele două formații au staționat aici la Porolissum în cele două castre, cel de pe Dealul Pomăt și cel de pe Dealul Citera) au oferit un spectacol coerent prin care au demonstrat de ce romanii au ajuns să stăpânească aproape toată lumea. Deși nu cred să fie exersat mult împreună, voluntarii celor două legiuni, au reușit să se sincronizeze destul de bine. 

Au urmat apoi gladiatorii de la Virtvs Antiqva. I-am mai văzut și la ediția de anul trecut și mi-au plăcut. Prin ceea ce fac spun o poveste, fiecare are un nume și un rol. În fața publicului au oferit un spectacol adevărat, și-au spus frumoasa poveste până în capăt. Au interacționat cu publicul, exact cum făceau gladiatorii adevărați în arene. Ce mai, adevărați profesioniști.

Au fost puse în scenă și două bătălii. Prima dintre ele, cea dintre daci și sarmați s-a soldat cu incendierea unei palisade și cu victoria (evidentă) a dacilor. Unul dintre sarmați fiind luat prizonier, spectatorii au asistat la un ritual de sacrificare a ”barbarului”. În timp ce o parte dintre daci cântau și dansau de bucurie, cei doi călăreți s-au luat la harță cu doi pedestrași, într-o demonstrație de virtuozitate. Caii, dresați și manevrați de stăpânii lor au oferit un spectacol deosebit.

Ultima bătălie pusă în scenă, la care au participat toate formațiile de reconstituire istorică, a fost și cea mai amplă. S-a simulat un atac al dacilor, aliați de data aceasta cu sarmații asupra Limesului roman, urmat de un răspuns ferm al legiunilor. S-au folosit toate armele din dotare: salve de săgeți trase asupra cetății dacilor, încleștări dintre cele două tabere, atacul pe flancuri al dacilor, folosirea de către romani a berbecilor și a scărilor pentru asaltul cetății dacice, apărarea eroică a dacilor, incendierea cetății și în final capitularea dacilor. Împăratul Caracalla trece în revistă legiunile victorioase, iar regele dacilor i se predă împreună cu întreaga cetate.

În ultimii 3-4 ani am urmărit cu mare atenție festivalurile istorice. Atât Festivalul Roman Zalău-Porolissum cât și Porolissum-Fest. Desigur, fiecare dintre ele a oferit celor interesați spectacol și ”living history”. Dar, din punctul meu de vedere, ce am văzut duminică la Porolissum a fost cel mai complex și mai interesant festival. Chiar dacă încă se simte lipsa publicului, acestă ediție a festivalului a avut de toate: un timp minunat, un loc de desfășurare generos și bine ales atât pentru public cât și pentru reenactori, un scenariu bine pus la punct și mai ales spectacol, mult spectacol. Nu au fost timpi morți, totul a fost condensat, spectatorii au fost ținuți în priză pe toată durata festivalului. Și nu de puține ori, satisfacția lor s-a manifestat prin ropote de aplauze. Uneori am avut impresia că vizionez un film istoric, atât de bine și de cursiv s-a derulat totul. Oricine ce ar spune (și e păcat că un cotidian județean a început să împroaște cu noroi), a fost un festival reușit. Eu aș îndrăzni să spun mai mult: a fost cel mai reușit festival de până acum!

Și revin la obsesia mea din ultimii ani cea legată de cele două festivaluri ce se desfășoară la Zalău și la Porolissum. Fiecare are în spate o istorie, cel organizat de Primăria Municipiului Zalău a ajuns la a X-a ediția, celălalt, organizat de Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău cu sprijinul Consiliului Județean Sălaj a ajuns (sub noul nume) la a IV-a ediție. E greu să se renunțe la unul sau la altul, deși sunt voci care invocă acest lucru. Cred mai degrabă că cele două instituții organizatoare ar trebui să-și dea mâna, să conlucreze punând împreună resursele umane și materiale și să facă din cele două evenimente unul puternic, cu impact regional și național. 

Îndrăznesc chiar să sugerez cum s-ar putea organiza acest festival. Fără complexul arheologic, fără Porta Praetoria sau Amfiteatru, festivalul roman n-ar mai fi ”roman”. Nu pot să-mi imaginez un festival care în denumire să conțină numele ”Porolissum” și să nu se desfășoare la Porolissum. N-ar avea nicio logică, n-ar mai avea nicio rațiune de a exista. Nu trebuie neglijați nici spectatorii mai comozi sau cei cărora le este greu să se deplaseze la Porolissum. Pentru a-i împăca și unii și pe alții și pentru un plus de vizibilitate, văd ca acest festival să se desfășoare pe parcursul a două zile. În prima dintre ele să aibă loc o paradă și scurte demonstrații de luptă la Zalău. În cea de a doua zi, la Porolisum ar urma să se desfășoare festivalul propriu-zis. Cei care vor organiza festivalul în anii anteriori vor trebui să stabilească o dată fixă, care să nu se tot modifice de la un an la altul. Așa festivalul poate fi promovat cu mult timp înainte și cei de mai departe își pot planifica mai bine timpul. Cred că perioada optimă de desfășurare este fie toamna, după ce reîncepe școala, fie primăvara în acea săptămână cunoscută în școli ca fiind ”Săptămâna Școala Altfel”. Luna august este în general luna concediilor și elevii sunt în vacanță. Festivalul ar putea fi promovat în școli prin participarea membrilor Asociației ”Amicii Muzeului” (echipați în costume de daci, romani sau barbari) la orele de istorie sau la activitățile din ”Școala Altfel”. 

Sper că înțelepciunea și dorința de a promova turistic Zalăul și complexul arheologic Porolissum să primeze în fața orgoliilor. Sper ca festivalul, indiferent cum se va numi sau cine îl va organiza, să continue și în anii următori în ciuda atacurilor nedrepte la care sunt supuși organizatorii. Sper ca cei care iubesc istoria și agrează astfel de evenimente să ia poziție și să nu-i lase pe cei care doar critică fără să vină cu soluții, să distrugă ceea ce s-a construit cu mult efort. Eu am ales de care parte a baricadei mă situez! E timpul să alegeți și voi!