Palmanova: Orașul ideal al Renașterii

Vara trecută am vizitat unul dintre cele mai interesante orașe din lume. Spun interesant pentru că are o arhitectură perfectă din punct de vedere geometric, foarte apropiat de conceptul ”orașului ideal” al Renașterii. L-am găsit întâmplător, în timp ce studiam hărțile Google pentru a stabili traseul spre Toscana. Ceva, aproape de granița cu Slovenia mi-a atras atenția. O localitate, un orășel din Italia ce arăta ca o stea. De fapt, orașul Palmanova, văzut de sus așa și arată, ca o stea cu nouă colțuri. Chiar dacă din punct de vedere turistic, orașul este situat în umbra marilor destinații turistice ale Italiei, a te abate din drum fie și doar pentru a-l vizita, merită pe deplin.

Palmanova se găsește în Provincia Udine, la doar 28 de kilometri sud de orașul Udine și la doar 35 de kilometri de punctul de trecere a frontierei cu Slovenia de la Gorizia (Nova Gorica). Este destul de bine localizat, aproape de nodul rutier în care se intersectează autostrăzile A4 (drumul european E 70 ce leagă La Coruna din Spania de Poti din Georgia) și A23 (drumul european E 55 ce leagă Helsinborg din Suedia cu Kalamata din Grecia). 

Cum se vede Palmanova pe hărțile Google

Ceea ce uimește la acest oraș, este planul său geometric, cu străzi radiale ce converg în centrul orașului (la propriu), care este o mare piață sub forma unui hexagon (poligon regulat cu șase laturi) numită simplu Marea Piață (Piazza Grande). Există trei străzi principale aflate în unghi de 120 de grade una față de altă, care permit accesul în oraș prin intermediul celor trei porți monumentale: Porta Udine, Porta Cividale și Porta Aquileia.

Orașul are o istorie interesantă. A fost construit de la zero în 1593, când Republica Veneția decide să-și protejeze frontierele estice împotriva turcilor. Așa cum scrie arh. Valentin Capotescu în excepționale lucrare, ”Orașul Ideal. Influența arhitecturii militare asupra urbanismului”, apărută la editura Brumar din Timișoara:  ”Palmanova avea să fie cea mai mare, cea mai frumoasă și cea mai puternică fortificație din lume, la vremea respectivă”. Și acum la peste 400 de ani de la înființare, chiar dacă și-a pierdut rolul militar, Palmanova continuă să încânte.

Coperta cărții ”Orașul Ideal”

Contextul istoric

A fost un moment la sfârșitul Evului Mediu și începutul Renașterii, când artileria avea să pătrundă în arsenalul oricărei armate. În 1494, campania lui Carol al VIII-lea în Italia care avea în plan să cucerească Napoli, a dovedit clar că artileria franceză este capabilă să distrugă până și cele mai puternice ziduri în doar câteva ore. Acest moment a însemnat debutul schimbării radicale în domeniul construcțiilor fortificațiilor. Acestea trebuiau gândite pe de o parte, astfel încât să reziste la asaltul artileriei, iar pe de altă parte să permită artileriei proprii să riposteze. Primul inginer militar care publică o lucrare în acest sens este Francesco di Giorgio. Ulterior au fost imaginate tot felul de soluții, inclusiv maeștrii Renașterii Michelangelo și Leonardo da Vinci aducându-și contribuții însemnate. S-au dezvoltat inele defensive bastionare cunoscute sub numele ”metoda italiană”, din nevoia evidentă a apărătorilor unei fortificații de a răspunde cu foc și de a flanca eficient breșele din dispozitiv. Astfel, un prim efect al acestei regândiri a arhitecturii militare a unui oraș, constă în înlocuirea turnurilor cu bastioane. Dacă înainte de apariția artileriei, turnurile înalte erau greu de escaladat, acum acestea au devenit vulnerabile. Bastionul avea avantajul masivității sale, zidurile groase erau căptușite în interior cu pământ, iar pe platformă putea fi instalată artileria proprie. Și bastioanele au suferit în timp modificări, s-a trecut de la forma circulară la cea în formă de triunghi sau poligon.

Philippeville, Mariembourg, Chimay și Walcourt - hărți de epocă

Trecerea de la turn la bastion a atras după sine regândirea aspectului unui oraș. Erau nevoie de străzi drepte care să lege bastioanele și care să permită mutarea rapidă a artileriei dintr-o parte în alta. Prima idee îi aparține lui Antonio Filarete în 1465. Francesco di Giorgio proiectează primul oraș radial funcțional abia 20 de ani mai târziu. În 1554, arhiducele olandez Sebastian von Noyen construiește Philippeville pentru Philip al II-lea al Spaniei.

Orașul ideal al Renașterii

Republica Veneția era interesată în contextul războaielor cu turcii, să-și protejeze frontierele estice. Așa se ajunge la decizia de a construi un oraș nou, un oraș bastionar în spiritul vremii. Planurile inițiale prevăd un oraș ideal cu 12 bastioane, însă senatul venețian decide reducerea acestora la 9 din motive financiare. Cele 9 străzi principale ale orașului pornesc din cele 9 colțuri ale pieței centrale care are 9 laturi, ducând spre cele 9 bastioane. 

Harta orașului Palma (Palmanova). Sursa foto: www.raremaps.com

Piața centrală se schimbă și devine hexagonală, intrarea în piață se face pe laturile ei, numărul străzilor principale reducându-se la 6. Dintre acestea, 3 sunt orientate spre bastioane, iar celelalte 3 se îndreaptă spre porțile orașului. Aceste transformări prin care 6 din cele 9 bastioane ale fortificației rămân izolate, reprezintă compromisuri făcute în folosul civililor, (pe care niciun arhitect militar nu le-ar fi acceptat) demonstrează pierderea interesului pentru orașele radiale.

În secolul al XIX-lea, când Napoleon decide să facă din Palmanova punctul cheie de pornire al campaniilor sale, se refac și se modernizează fortificațiile deja existente și se adaugă o centură de fortificații exterioare

Planul orașului ideal Palmanova. Sursa foto: www.greg.org

Cazul orașului Palmanova nu este unui izolat. De-a lungul anilor, diverși arhitecți sau pur și simplu artiști preocupați de problema ”orașelor ideale” au conceput tot felul de modele, care mai de care mai fanteziste. Unele au ajuns să fie pus în practică în construcția sau transformarea unor orașe europene. Celebre sunt Neuf-Brisach în Alsacia (Franța) - opera de căpătâi a arhitectului Vauban (Sébastien Le Preste, Marchiz de Vauban (1633-1707)) sau Naarden în Olanda. Și în Transilvania sunt orașe care mai păstrează aspectul fortărețelor medievale construite în acest stil. Cea mai bine conservată este Cetatea Alba Carolina din Alba-Iulia, dar și la Timișoara s-a descoperit existența unei cetăți bastionare construită după modelul orașelor ideale. În prezent există o preocupare la nivel european de punere în valoare a acestor fortificații. În cadrul programului ECCOFORT European - Cooperation Centre of Fortified Heritage, s-a dezvoltat subprogramul Fortified Ideal Cities din care face parte și Alba-Iulia.

Naarden - vedere aeriană. Sursa foto: www.addiator.blogspot.com

Orașul Neuf-Brisach văzut de sus. Sursa foto: wikimapia.org

Cetatea Alba Carolina văzută de sus. Sursa foto: www.roportal.ro

Palmanova astăzi

În zilele noastre, Palmanova încearcă să profite din punct de vedere turistic de forma sa unică. Chiar dacă se află oarecum în umbra unor destinații turistice clasice ale Italiei cum ar fi Veneția sau zona lacului Garda, ca să le amintim doar pe cele din imediata vecinătate, Palmanova poate profita de poziționarea sa excelentă, pe principala rută traversează nordul Italiei de la est la vest. Orașul este mai puțin titrat, trebuie să îți propui să-l vizitezi, altfel nu vei coborî de pe autostradă. dar dacă te vei abate din drum, fie și preț de câteva ore, vei avea ce să vezi.

Toate souvenir-urile folosesc harta orașului

Când te apropii de oraș, vei da de niște șanțuri imense, ce urmăresc conturul bastionar al fortificației, construite în jurul orașului. Dacă în perioada Renașterii erau umplute cu apă, azi sunt pajiști pe care poți să te plimbi în voie. Există chiar trasee marcate pe  care le poți parcurge fie pe jos, fie cu bicicleta. Șoseaua impecabilă, ca de altfel toate drumurile din Italia indiferent de importanța lor, duce spre una din cele trei porți ale orașului: Poarta Aquileia, Poarta Cividale sau Poarta Udine. Depinde din ce direcție vii sau pe care stradă te duce GPS-ul. Eu am ajuns, dus de GPS la Poarta Cividale. 

Șanțuri, parte a sistemului defensiv al orașului

Panou de informare turistică: descriere traseelor în jurul orașului

Privită din exterior, Poarta Cividale pare masivă, impunătoare. Intrarea îngustă, ca într-un tunel, este flancată de câte două rânduri de semi-coloane. Nimic nu prevestește că poarta este de fapt o fortăreață în sine, având o curte interioară de formă patrulateră. O a doua poartă, la fel de strâmtă ca și prima, asigură accesul în oraș. Accesul este semaforizat, mașinile care intră sau ies din oraș fiind nevoite să aștepte cuminți culoarea verde ca să poată trece. Poarta Cividale datează din 1605, la fel ca și Poarta Udine. Cea de a treia poartă, Poarta Aquileia a fost construită cu câțiva ani mai devreme, în 1598. 

Poarta Cividale

curtea interioară a Porții Cividale

După ce ai trecut de poartă, intri într-un oraș ce la prima vedere pare a fi unul obișnuit. Doar că aproape toate clădirile au doar trei niveluri. Când te afli între clădiri, pe străzile drepte, nu-ți dai seama că unele converg spre piața centrală, iar altele sunt circulare. Imediat după Poarta Cividale, pe dreapta este o parcare gratuită unde poți lăsa în siguranță mașina. Orașul e mic, de la poartă până în piață sunt doar 500 de metri. Străzile au farmec, sunt curate, parterul majorității clădirilor sunt ocupate de spații comerciale. Apartamentele situate la nivelurile unu și doi au obloane de lemn la ferestre, ceea ce le dă un aer aparte. Am ajuns în centrul orașului pe una din străzile principale (numite ”borgo”) - Borgo Cividale. Există Borgo Cividale, Borgo Udine și Borgo Aquileia, preluând numele porților. Celelalte trei străzi radiale care ajung în Piazza Grande, străzi oarecum secundare, se numesc ”contrada”. Există Contrada Donato, Contrada Savorgnan și Contrada Contarini. Mai există o cale de acces, pe lângă catedrală, numită Cortile Auditorium.

oameni în costume de epocă pe străzile orașului

O stradă din Palmanova

Curând, fără să-ți dai seama ajungi în piață - Piazza Grande. Vei fi impresionat de mărimea și maiestuozitatea acesteia. Piața de formă hexagonală, este de fapt un imens sens giratoriu. Trebuia gândită o soluție, orașul modern de astăzi nu poate fi imaginat fără mașini. Urmează apoi un canal ce urmărește conturul hexagonal al pieței, traversat de șase podețe care duc pe platoul central. Aici nu vezi nicio construcție, e loc de promenadă, e locul unde se desfășoară evenimentele importante ale orașului cum ar fi concertele sau Festivalul Costumelor Istorice (în a doua duminică din luna iulie). Fiecare din cele șase străzi radiale ce ajung în piață sunt flancate de câte două statui ce reprezintă personaje istorice ori mitologice.

Șanțul ce urmează planul hexagonal al Pieței

Terase în piață ale cafenelelor și barurilor

Piazza Grande, vedere spre Loggia Grand Guard

Piazza Grande, vedere spre Duomo Dogale

Ce să vezi în Palmanova?

În Piazza Grande, cea mai impozantă construcție este cea a catedralei. Duomo Dogale di Palmanova este o construcție grandioasă, de tip hală ca majoritatea catedralelor italiene. Fațada este din piatră de Istria (piatră albă de Orsera și piatră gri de Aurisina). Este împărțită pe verticală în două registre, cel de jos fiind dominat de trei portaluri. Portalul principal, cel din mijloc are un fronton semi-circular sprijinit pe două coloane în timp ce portalurile laterale au frontoane triunghiulare. Registrul de sus conține trei nișe ce adăpostesc trei statuete. Isus Mântuitorul (Cristo Redentore) este în centru, flancat de Sf.Marcu (San Marco) și Sf.Giustina (Santa Giustina). Statuile datează din 1683 - ce a Mântuitorului, respectiv 1693 - celelalte. Mai există în frontonul superior al fațadei o statuetă reprezentând un leu de bronz, realizat în 1894 de Ferdinando Busetti. În partea stângă a fațadei se află lipit de aceasta un turn campanilă având un orologiu. pe una din lateralele catedralei există și un cadran solar.

Fațada catedralei din Palmanova

cadran solar

Doumo Dogale domină Piazza Grande

Interiorul catedralei este elegant, decorat în stil baroc. Surprinde tavanul realizat din bârne de stejar decorate. În față există trei capele, cea din stânga Capella del Carmine conține picturi valoroase din secolul XVI. În centru se află altarul principal în stil neoclasic. Cupola semicirculară conține o superbă pictură începută de Pompeo Randi de Forli și terminată de Leonardo Rigo în 1881. În dreapta se află Cappella del Santo Rosario, ce conține de asemenea picturi valoroase din secolele XVI. 

Interiorul catedralei

Duomo Dogale - vedere spre altar

Pe partea laterală stângă a catedralei se află orga executată de Girolamo Dolfin în 1648. Este încadrată de două altare deasupra cărora se află ferestre semicirculare cu vitralii. pe peretele din dreapta, aproape de capela Sfântului Rozar se află un superb amvon în stil roccoco. 

Orga pe peretele din stânga

Revenind în Piazza Grande, sunt câteva clădiri importante. Una dintre acestea ce se remarcă prin șirul de arce, este Loggia Grand Guard ce adăpostea gardienii care apărau piața. În 1820 au fost adăugat un etaj superior, iar acum aici este un muzeu memorial dedicat războaielor purtate de oraș. Sunt expuse câteva pietre comemorative dar și superbe porți din fier forjat care odată erau porțile de intrare în oraș.

Piaza Grande văzută din Loggia

Chiar lângă Loggia se află o altă clădire importantă. Este vorba despre Palatul Provveditore Generale, construit în 1598 ca sediu al reprezentantului nobil al Republicii Veneția - cea mai înaltă autoritate civilă și militară a orașului. Azi aici se află sediul primăriei. Colț cu una dintre principalele căi de acces în piață, Borgo Aquileia, se află o clădire numită Santo Monte de Pieta, denumire ce provine de la statueta amplasată pe colțul clădirii, ce datează de la 1600. În această clădire a funcționat un institut fondat în 1666 care a ajutat locuitorii săraci ai orașului. 

Două din statuetele din piață

Importantă este și clădirea Muzeului Militar de Istorie, ce are o fațadă în Piazza Grande și alta de-a lungul străzii Contrada Contarini. Clădirea a fost sediul autorității militare și depozitul de arme în timpul Republicii Veneția. La etajele superioare ale Porții Cividale funcționează o secție a muzeului

În oraș au mai funcționat două biserici datând din 1600. Una a a fost construită de călugării minoriți capucini dar a fost desacralizată de francezi și transformată în depozit. Nu a mai fost niciodată restaurată pentru a fi utilizată în scop religios. Cealaltă, a franciscanilor, a fost de asemenea utilizată de francezii lui Napoleon în scop militar dar din 1900 a fost rededicată serviciului religios. 

Fără să fie neapărat un oraș turistic, Palmanova merită vizitat, fiind unic în felul său. Pentru vizitarea acestuia, incluzând chiar și intrarea la muzeu, nu este nevoie de mai mult de o jumătate de zi. Față de marile orașe turistice ale Italiei, Palmanova poate fi considerat un orășel liniștit cu o atmosferă primitoare. A lua masa într-unul din restaurante sau a lenevi pe terasa unei cafenele din Piazza Grande, poate fi o experiență cel puțin interesantă. Așadar, când intrați în Italia venind dinspre Slovenia, nu evitați unul dintre cele mai interesante orașe ale bătrânului continent: Palmanova.