marți, 23 decembrie 2014

Muzeul din casa bunicii

Țara Silvaniei așa cum mai este denumit ținutul aflat în mare parte pe teritoriul actualului județ Sălaj, abundă de locuri mirifice care îmbină cadrul natural cu elementele etnografice specifice și care cu puțină promovare ar putea deveni obiective turistice de top. Unul dintre acestea este Muzeul etnografic ”Ligia Alexandra Bodea” din localitatea Iaz, comuna Plopiș. Localitatea Iaz, atestată pentru prima dată în anul 1342, se află pe Valea Barcăului în zona etnografică cu același nume, într-un cadru natural de excepție. Orizontul este dominat de Munții Plopișului aflați la extremitatea vestică a județului Sălaj. Dacă în alte locuri, sub valul modernismului, aproape că s-au șters urmele unei culturi populare autentice, aici la Iaz autenticul țărănesc s-a conservat într-o mai mare măsură. Poate și datorită izolării dar cu siguranță și oamenilor locului care au conștientizat pericolul dispariției culturii populare și au acționat în consecință.



Este și cazul tinerei Ligia Alexandra Bodea, care urmându-și un vis din copilărie, a reușit cu perseverență să readucă la viață case vechi care altfel ar fi fost demolate. Ligia este o tânără ca oricare alta, cu vise și ambiții, care știe că pentru a reuși în viață ai nevoie de o meserie. Tocmai de aceea, după terminarea liceului nu a ezitat să se înscrie la Facultatea de Educație Fizică și Sport, specializarea Kinetoterapie și motricitate specială.

În același timp, și aici se deosebește de alți tineri din generația ei, Ligia nu a uitat că a avut șansa de a copilări alături de bunica ei într-o casă tradițională, din bârne de lemn căptușită cu lut. O casă veche tradițională cum încă, din fericire, se mai găsesc pe Valea Barcăului (despre acestea am scris aici și aici). Nimic anormal veți spune, sunt mulți alți tineri care au avut sau poate că încă mai au bunici care locuiesc în astfel de case. Numai că spre diferență de aceștia, Ligia a reușit cu ajutorul necondiționat al părinților ei, să salveze casa bunicii de la demolare și să o transforme în muzeu.

Se întâmpla în 2004, la un an de la moartea bunicii. La doar 14 ani, Ligia a fost considerată ca fiind la acea vreme cea mai tânără colecționară de artă populară din țară. Nu s-a mărginit doar la a păstra lucrurile aflate în casa bunicii, care nu au fost puține, ci a colindat Iazul și satele din jur în căutarea obiectelor vechi, a costumelor populare, a uneltelor agricole, pe care țăranii nu le mai foloseau. Nu de puține ori a fost nevoită să presteze diferite sarcini casnice pentru a intra în posesia obiectelor mult dorite. Încet, încet, sprijinită financiar și de părinți, numărul obiectelor din casa bunicii a început să crească, colecția sa etnografică să se îmbogățească. În prezent, se poate spune fără riscul de a greși că în muzeul Ligiei Bodea se află cea mai mare colecție etnografică din județul Sălaj.


obiecte vechi colecționate de Ligia
Ca să ajungi la Muzeul etnografic ”Ligia Alexandra Bodea” din Iaz, trebuie să urmezi drumul național 1H ce leagă Herecleanul de Aleșd, până în Nușfalău, de unde pe un drum județean  (191D) ajungi în localitatea Boghiș. Din centrul satului, după ce treci de impunătoarea biserică reformată, un drum asfaltat duce spre Iaz. Există începând din Boghiș indicatoare care duc spre Muzeul Ligiei. Pentru cei care vin dinspre Aleșd sau Marghita, se poate ajunge la Iaz iar casa familiei Bodea se găsește ușor. Un indicator chiar lângă podul peste Barcău îți arată să faci la stânga urmând cursul văii. La mai puțin de 100 de metri, o casă cu tricolor la poartă are montată pe fațada dinspre drum placa pe care scrie ”Muzeul etnografic Ligia Alexandra Bodea”. 

Am descoperit acest minunat muzeu în primăvara anului 2012, atunci când conduceam un grup de elevi în prima excursie itinerantă prin județ de după Revoluție. Excursia ”Descoperim Sălajul de nota 10” era parte a unui amplu proiect educațional - ”Descoperim Sălajul și Patrimoniul Mondial UNESCO”. De atunci, m-am îndrăgostit practic de acest muzeu, dar și de tot ce înseamnă etnografie, artă populară țărănească, ca să nu mai vorbim de fotografia etnografică. Practic, întâlnirea cu Muzeul Ligiei Bodea mi-a schimbat modul de raportare la autenticul țărănesc.  



o colecție impresionantă de farfurii de ceramică 

Casa veche, casa în care a locuit bunicii Ligiei și care adăpostește impresionanta colecție etnografică, este construită pe la 1880 din bârne de lemn, după modelul majorității caselor vechi din zonă. Casa are un târnaț ce se întinde pe toată lungimea acesteia, înţesat şi acesta cu obiecte de uz gospodăresc. Este compusă din două încăperi separate cu intrare din țărnaț. Așa cum am spus deja, cele două încăperi sunt aproape ticsite cu tot ce a reușit Ligia să adune. Sunt doar o parte dintre obiecte, pentru că multe costume populare sau materiale textile se află în lăzile de zestre sau în ladoi (lavița de lemn cu spătar care are în partea de jos sub șezut, un fel de dulap).


Casa bunicii este plină de obiecte colecționate de Ligia


Cele două încăperi sunt zugrăvite tradițional în mieriu (albastru intens) culoare ce contrastează puternic cu obiectele colecționate, cu icoanele de pe pereți sau cu costumele colorate agățate care pe unde. În camera de locuit, au fost păstrate elementele de mobilier de pe vremea bunicii: patul, masa cu scaune, lădoiul, chiar și locul icoanei a fost păstrat. Aici Ligia a montat războiul de țesut, farfuriile le-a agățat pe grinzi, a expus icoane și elemente de ceramică. Rafturile încastrate în perete sunt pline de tot felul de obiecte, cele mai voluminoase sunt într-un colț pe jos.





În cealaltă încăpere, camera de mândreț, alte lăzi de zestre pline ochi cu zeci de costume: spăcele, poale , zadii, laibăre, sumane. Pe rudă și pe pat sunt înșirate alte zeci de costume bărbătești sau femeiești. Sunt sute, poate mii de obiecte de uz gospodăresc, sute de costume populare din diverse zone etnografice, zeci de icoane  pe sticlă, o colecție impresionantă de blide de lut (farfurii). Oricine trece pragul casei muzeu va fi surprins de cât de multe obiecte are Ligia în colecție. Poate sunt prea multe pentru cele două încăperi ale vechi case de pe vremea bunicii.






Și nu se termină totul aici. În grădina din spatele curții, dincolo de dependințele necesare oricărei gospodării ce se respectă, vizitatorul poate găsi un iaz pentru pești, un foișor ce expune diverse mașinării: mașină de treierat manuală, plug, teasc pentru struguri, râșniță, forjă. Alături o stupină veche de 150 de ani.




Ceva mai încolo, cărarea duce spre o altă casă țărănească. Aceasta a fost relocată din localitatea Plopiș. Este Casa Birăiții (în zonă, primarul se numea birău – termen preluat din ungurescul biró = primar, căpetenie) și datează de pe la 1900. Casa a aparținut lui Dumitru Lupou a Vilii, fost primar al comunei Plopiș între anii 1910-1935. Casa a fost cumpărată de familia Bodea în 2012 și adusă bucată cu bucată în Iaz unde a fost remontată. O contribuție importantă a avut și Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, care prin intermediul proiectului ”Acasă, ca demult” finanțat prin AFCN (Administrația Fondului Cultural Național), a conservat patru case țărănești tradiționale cu o vechime mai mare de 100 de ani.


Casa Birăiții - poate fi un început de muzeu etnografic în aer liber la Iaz


Casa Birăiții este mobilată și decorată tradițional. Nu este un muzeu, ci este o casă vie, perfect locuibilă. Poate fi atracția principală a celor care vor să experimenteze cum e să locuiești într-o casă veche, să dormi pe un pat cu saltea de paie sau să mănânci din vase de lut cu linguri de lemn. Și pentru ca experiența să fie una autentică, turiștii pot îmbrăca un costum popular din bogata colecție a Ligiei. Nu au fost puțini cei care au lăsat luxul de la oraș pentru a experimenta viața la țară, aici în Iaz. Așa s-a întâmplat în ianuarie 2014, când un grup de informaticieni din Cluj au venit la Iaz unde au îmbrăcat costumele populare (articol în presa locală). Așa se va întâmpla și de Crăciun, alți clujeni vor veni la Iaz.


Una din camerele din Casa Birăiții ce apare frecvent în multe documentare filmate aici


Muzeul de artă populară ”Ligia Alexandra Bodea” este promovat și de Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj ca de altfel multe din activitățile desfășurate aici. Recent, a fost editat un nou pliant de promovare a muzeului, pliant care conține și fotografii realizate de mine la Iaz. 

Pasiunea Ligiei nu se oprește aici. A învățat de mică să picteze icoane pe sticlă. O face foarte bine, dacă e să judeci fie și numai după frumusețea cromatică a celor peste 50 de icoane aflate în camera ei. Ligia a vrut să dea și altora din preaplinul ei, așa că a inițiat în 2009 tabăra de pictură ”Icoana din sufletul meu- Traditie si originalitate”. De cinci ani, în fiecare vară, casa familiei Bodea se umple de râsetele și inocența copiilor din satele învecinate sau veniți mai de departe, de la Zalău ori de la Șimleu Silvaniei, în tabăra de pictură de la Iaz. Am vizitat și eu în acestă vară tabăra ajunsă la a V-a ediție. În această vară i-am văzut pe copii pictând icoane pe sticlă sub îndrumarea Ligiei și a doamnei profesoare Vidican Floare venită tocmai de la Oradea. Impresionat de cele văzute, am scris un articol aici.


  

Icoanele pictate de Ligia și o parte din diplomele câștigate
Ligia a devenit, grație muzeului și taberei de pictură, destul de cunoscută atât în județ dar și în țară. Au fost scrise nenumărate articole în ziarele județene sau naționale, apare în multe ghiduri ale județului Sălaj. A participat la diverse târguri de profil, a reprezentat județul cu cinste peste tot unde a fost chemată. Poate cea mai importantă prezență a fost în aprilie 2014, când a expus icoane pe sticlă și artă populară tradițională în holurile Parlamentului României. Apoi, trebuie amintită colaborarea cu fotograful profesionist Răzvan Voiculescu pentru realizarea albumului ROST. Sunt câteva pagini dedicate Ligiei și muzeului de la Iaz. Recent, a apărut și în câteva documentare ale postului de televiziune Kanal D (Țara-n bucate din inima Sălajului). Prin intermediul micului ecran, casa muzeu și casa Birăiții dar și cultura, portul și gastronomia specifică locului au ajuns să fie cunoscute în întreaga țară. 


o pagină din albumul ROST
Planurile Ligiei nu se opresc aici. Ea visează la un adevărat muzeu etnografic în aer liber. În atenția ei sunt și alte case tradiționale de pe Valea Barcăului și nu numai. Doar pe teritoriul satului Iaz se află câteva zeci de case vechi, unele părăsite sau aflate în colaps, care salvate ar putea perpetua peste timp zestrea culturală a unui ținut fabulos. În demersul ei, Ligia ar trebui sprijinită, încurajată. O pot face atât oficialitățile locale sau județene, cât mai ales instituțiile culturale ale județului. O poate face oricine este dispus să dea o mână de ajutor la salvarea patrimoniului cultural sălăjean.

Întrucât ceea ce a reușit Ligia Alexandra Bodea să facă la Iaz nu este ceva obișnuit, am vrut să aflăm mai multe direct de la ea. A acceptat să răspundă la câteva întrebări pe care le reproducem în cele ce urmează.

Foto-Travel: De când ai această pasiune de a colecţiona elemente de artă populară?
Ligia Alexandra Bodea: Pasiunea a venit din dragoste pentru bunica în 2003, după ce a trecut într-o altă lume. În memoria ei, m-am hotărât să colecționez obiecte etnografice iar casa dânsei să devină muzeu. Un loc de pelerinaj pentru copiii care au avut bunici, pentru toți cei care vor să vadă cum au trăit bunicii noștri.

Foto-Travel: Câți ani aveai când ai transformat casa bunicii în muzeu?
Ligia Alexandra Bodea: Aveam 12 ani. Bunica a murit în 2003 iar un an mai târziu, în 2004 am început să colecționez.

Foto-Travel: Cât de veche e casa bunicii?
Ligia Alexandra Bodea: Casa e construită în 1880, din bârne de lemn. M-am împotrivit demolării, gândindu-mă că în acest fel îi voi păstra amintirea vie bunicii mele. Am amintiri, povești frumoase legate de bunica, am locuit cu dânsa în aceasta casă.


Ligia printre obiectele colecţionate
Foto-Travel: De la bunica ta au rămas obiecte care azi se află în muzeu?
Ligia Alexandra Bodea: Da. Au rămas costume populare, lădoi, pat perne, icoane. Obiecte care alcătuiau o gospodarie țărănească.

Foto-Travel: Pe părinți cum i-ai convins de pasiunea ta?
Ligia Alexandra Bodea: La început nu știau. Când mergeau la servici, eu mergeam prin sat pe la oameni și le spuneam: ”eu vreau să colecționez obiecte vechi”. Unii îmi spuneau – ”ce vrei tu cu ele? nu ai ce face”. Mulți erau de acord să-mi dea obiectele pe care nu le mai foloseau însă îmi cereau ceva în schimb, îmi cereau să fac ceva. Spălam haine, făceam diferite munci doar ca să primesc obiectele. Părinții mei au crezut că au de a face cu o pasiune trecătoare, de moment. Însă văzându-mi insistența în a căuta și aduna obiecte vechi, au hotărât să mă sprijine. De atunci, de multe ori împreună cu tatăl meu mergeam prin sat la colecționat, la cumpărat. Marea majoritate a obiectelor sunt cumpărate.

Foto-Travel: De când putem vorbi de existența unui muzeu?
Ligia Alexandra Bodea: Cu aproximație  din 2007 se poate spune că vechea casă a bunicilor a devenit muzeu.

Foto-Travel: Erai considerată cea mai tânără colecționară de artă populară, privată din România.
Ligia Alexandra Bodea: Așa este...


Ligia Alexandra Bodea: pasiunea pentru frumos
Foto-Travel:  Cum a evoluat în timp această pasiune?
Ligia Alexandra Bodea: Când îți intră microbul în sânge, nu te poți opri. Cu cât colecționam mai mult, îmi doream și mai mult. În 2012 mi-a venit ideea, trecând prin localitatea Plopiș și văzând o casă cu o arhitectură mai deosebită, să relocăm acea casa la noi. Să fie ca și un sat cu mai multe case în care să se poată locui.

Foto-Travel: Vorbim de Casa Birăiții?
Ligia Alexandra Bodea: De Casa Birăii. Am cumpărat-o. O echipă de meșteri au demontat casa, au numerotat bârnă cu bârnă și au remontat-o la noi în curte.

Foto-Travel: Din câte știu eu, s-a implicat și Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj.
Ligia Alexandra Bodea: Da. S-a câștigat un proiect prin AFCN (Administrația Fondului Cultural Național) numit ”Acasă ca demult” prin care au fost conservate mai multe case în județul Sălaj. Am fost sprijiniți prin materiale de tratare a lemnului. În cazul nostru, casa Birăiții este singura relocată, celelalte sunt pe amplasamentul lor original.


în casa Birăiţii
Foto-Travel: Cu timpul ai devenit cunoscută. Așa cum spuneam, în presă se vorbea de cea mai tânără colecționară de artă populară. Cum te-ai împăcat cu acest statut?
Ligia Alexandra Bodea: Niciodată nu mi-am asumat acest statut. Nu am făcut ceva pentru a fi cunoscută. Am făcut ceea ce am simțit, simțeam dragoste pentru tradiție, pentru bunici, pentru străbunici, pentru tot ceea ce ne-au lăsat ei.

Foto-Travel: Aveați un muzeu. Cum a auzit lumea de voi?
Ligia Alexandra Bodea: Prima dată a apărut un articol în ziarul Graiul Sălajului, cred că eram în clasa a VIII-a ”proprietar de muzeu la 14 ani”. În 2009 a fost prezentă echipa de la Pro Tv – ”te vezi la știrile ProTV cu Cristian Tabără” și atunci s-a lansat afirmația că sunt cel mai tânăr colecționar din România, poate chiar din lume. Au urmat apoi diverse emisiuni la TVR3, TVR1, Kanal D, diferite emisiuni radiofonice (România Actualități, România Cultural, Antena Satelor Radio Maria).


Ligia alături de diplomele care-i recunosc meritele
Foto-Travel: Au început să vină turiști, ca la orice muzeu de altfel...
Ligia Alexandra Bodea: Nu avem taxă de intrare. Vin grupuri organizate mai mult, neavând niciun program. În timpul săptămânii eu sunt la Cluj, însă la sfârșit de săptămână sunt de regulă acasă. Muzeul va fi înscris și într-un circuit turistic.

Foto-Travel: Cum ai reacționat când au venit primii turiști. Ai realizat că vine lumea la voi în curte nu așa cum merg vecinii în vizită unii la alții, ci vin pentru casa muzeu?
Ligia Alexandra Bodea: Niciodată nu m-am gândit la asta, nu am timp să mă gândesc...Primii turiști au fost din Austria, Serbia, Ungaria și Moldova. A fost un grup organizat care erau în Sălaj la un simpozion. Târziu am realizat că aceștia au fost primii turiști.


pe prispa casei Birăiții
Foto-Travel: Reacțiile lor...
Ligia Alexandra Bodea: Turiștii străini apreciază foarte mult aceste valori, mai ales că ei le-au avut și le-au pierdut de mult. Le este dor să retrăiască vremuri de mult apuse. Românii abia acum încep să realizeze ce zestre au și să-și dea interesul.

Foto-Travel: Am observat că ați colecționat tot ce are legătură cu satul vechi, tradițional. Exponatele din muzeu nu sunt aranjate tematic...
Ligia Alexandra Bodea: Spațiul nu ne permite să le aranjăm tematic. De exemplu avem multe țesături, costume populare – avem 550 de piese inventariate de domnul Augustin Goia, etnograf la Muzeul Transilvaniei. Nu sunt expuse toate. Avem apoi multă ceramică de Hollohaza, de Turda, ceramică de Zalău. Sunt sute de farfurii.


Ligia la războiul de țesut
Foto-Travel: Ce spun specialiștii, care sunt cele mai valoroase exponate?
Ligia Alexandra Bodea: Ceramica de Zalău, costumele populare și sumanele dar și mobilierul sau lăzile de zestre. Acestea din urmă sunt confecționate la Preoteasa.

Foto-Travel: Cum colaborezi cu alți colecționari de artă populară din țară?
Ligia Alexandra Bodea: Sunt membru fondator al Rețelei Colecțiilor și Muzeelor Etnografice Sătești Particulare din România (RECOMPESAR), înființată în 2011 și care-l are ca președinte pe domnul Eugen Vaida - și el un colecționar împătimit. Prin intermediul acestei asociații s-au derulat și diverse programe. De exemplu, a fost unul care a constat în recondiționarea obiectelor din colecțiile membrilor. Eu am trimis un suman vechi la recondiționat, a fost recondiționat de studenți ai Universității din Sibiu.

Foto-Travel: Trăim o redescoperire a valorilor tradiționale românești? Ai observat o schimbare a percepției românilor vis-a-vis de autenticul țărănesc?
Ligia Alexandra Bodea: Da și nu. Încet, încet lumea își dă seama că nu mai trebuie să ne punem hainele vechi pe foc și să dărâmăm casele. Încearcă ca ceea ce mai găsesc să păstreze, să le valorifice.


în casa Birăiții
Foto-Travel: Văd multe diplome și premii câștigate de tine de-a lungul timpului. Spune-ne ceva despre ele.
Ligia Alexandra Bodea: În 2011 am fost invitată la Muzeul Țăranului Român, unde am participat la o școală de vară. Timp de 10 zile ne-au fost predate cursuri legate de cum să întreținem o colectie etnografică, cum să tratăm obiectele împotriva cariilor, a moliilor. Am fost 5 colecționari tineri din țară. În 2012 și 2013 am primit Diploma de Excelență în Cultură cu ocazia Galei Culturii Sălăjene; tot în 2013 am primit o diplomă pentru activitatea depusă în relocarea casei Birăiții; din 2007 la fiecare ediție particip la manifestarea ”Satul Sălăjean” și am fost distinsă de fiecare dată.

Foto-Travel: O altă pasiune de-a ta este pictura pe sticlă. Cum ai început să pictezi icoane?
Ligia Alexandra Bodea: Printre obiectele colecționate se află și icoane, avem câteva sute de icoane. Multe dintre ele erau deteriorate. Am fost fascinată dintotdeauna de pictura pe sticlă, mi se părea mai greu accesibilă. Mi-am zis că trebuie să încerc să pictez pe sticlă. Eram în clasa a VIII-a când la ora de desen profesoara ne-a întrebat ”nu vreți să pictați pe sticlă?”. Eu am fost prima care am ridicat mâna. Am pictat o iconiță cum am știut eu, am venit acasă și părinții au fost foarte încântați. Experiența s-a repetat la liceu, tot așa la o oră de desen. Atunci am decis să deprind tainele acestei tehnici: pictura pe sticlă. În vara anului 2009, am cunoscut-o pe doamna profesoară Tripe Vidican Floare de la Oradea și am început să frecventez cursul de pictură al dânsei.


Alături de copii aflați în tabăra de pictură
Ligia îi ajută pe copii în pictarea icoanelor
Foto-Travel: Ce trebuie să ai ca să pictezi pe sticlă? Icoane mai ales...
Ligia Alexandra Bodea: Îți trebuie în primul rând o liniște și o pace sufletească. Nu poți picta oricând, trebuie să ai o anumită stare.

Foto-Travel: Cât este știință și cât este har?
Ligia Alexandra Bodea: Depinde. Îți trebuie să ai răbdare, precizie și cu ajutorul lui Dumnezeu se poate. Pictura pe sticlă este Evanghelia în imagini.

Foto-Travel: Sunt și canoane ce trebuie respectate?
Ligia Alexandra Bodea: Sunt canoane. Domnul Isus întotdeauna binecuvântă cu mâna dreaptă; haina e întotdeauna la Domnul Isus roșu pe interior și albastră pe exterior, la Maica Sfântă e invers. După aceea, pot fi reprezentate portrete, scene: Nașterea, intrarea Domnului în Ierusalim, Cina cea de taină, Drumul Crucii...

Foto-Travel: Care ar fi pe scurt etapele realizării unei icoane?
Ligia Alexandra Bodea:  Se pregătește sticla, se curăță apoi se pictează cu izvod – un fel de șablon desenat pe hârtie de calc. Se lucrează cu penițe și cu tuș. Se termină de finalizat desenul în tuș după care se aplică un fixativ special pentru a nu se deteriora tușul când se aplică culoarea. Se pun luminile – care sunt niște linii albe. Tot timpul la pictura pe sticlă trebuie să gândești invers, se pictează invers, pe spate. După ”lumini” se fac elementele mai mici, după care se trece treptat, treptat la culoare. Icoana se lasă la uscat, se tratează cu substanțe speciale și în final se aplică foița de aur. Întregul procedeu poate dura și o lună pentru o icoană mai complexa.
Alături de icoanele pictate de ea
Foto-Travel: Toate aceste icoane sunt pictate de tine?
Ligia Alexandra Bodea: Da, acesta e un prăznicar – un set de 12 icoane cu praznicele mari de peste an. Designul exterior este la fel, se schimbă doar scena. E ca un iconostas.
Foto-Travel: Mai știi care e prima icoană pe care ai pictat-o?
Ligia Alexandra Bodea:  Cina cea de taină, în vara anului 2009.
Foto-Travel: Cum ai ajuns să organizezi la Iaz o tabără de pictură de icoane pe sticlă?
Ligia Alexandra Bodea:  Când am început să pictez, mi-am zis că trebuie să transmit și copiilor acest meșteșug, să fie peste ani și ani o tradiție la Iaz. Așa s-a născut ideea, în acest an suntem cu ajutorul lui Dumnezeu la a V-a ediție.

Foto-Travel: Cum ai ajuns să expui la Palatul Parlamentului?
Ligia Alexandra Bodea:  Întâmplător a venit în vizită o doamnă deputat de Oradea, de profesie medic și cadru didactic la Universitatea din Oradea. A auzit de muzeu și a venit în vizită ca orice turist. Văzând ce pictez, m-a întrebat direct: ”nu vrei să vii să expui la București, la Palatul Parlamentului?” Pe doamna deputat o cheamă Sonia Drăghici. Evident că am acceptat, astfel că de Paște am avut o expoziție de icoane pe sticlă și obiecte populare la Palatul Parlamentului. Expoziția s-a numit ”Icoana din inima mea” și s-a desfășurat între 14-27 aprilie 2014.
Foto-Travel: Cum a fost perceput evenimentul?
Ligia Alexandra Bodea: La vernisaj au fost mulți miniștri, deputați, parlamentari. A fost și directorul Muzeului Țăranului Român. O experiență frumoasă de care nu ai ocazia în fiecare zi. Expoziția a fost vizitată de numeroase grupuri de turiști. Trebuie spus că am fost sprijinită  de Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj. Parlamentarii sălăjeni au fost plăcut impresionați, s-au bucurat să le arate bucureștenilor obiecte din zona lor.




Foto-Travel: Să revenim la tabăra de pictură. Cum a luat naștere această tabără?
Ligia Alexandra Bodea: Prima ediție a fost cu 10 copii din comuna Plopiș. Atunci nu au fost cazați la noi, mergeau seara acasă. Începând cu cea de a doua ediție le-am oferit locuri de cazare. Zilnic au program de pictură, dar organizăm și excursii la Făgetu, la Mlaștina de la Iaz, la alte obiective din zonă. Duminica sau în sărbători mergem la mănăstire, la slujbă.
Foto-Travel: Cum îi selectați pe copii?
Ligia Alexandra Bodea: Îi vizăm pe cei care au talent, sunt unii care vin de patru ani. De cum se finalizează tabăra, cer să fie re-înscriși pentru ediția următoare.
Foto-Travel: Am observat că sunt și elevi de religie reformată, maghiari. Este o tabără interculturală, interetnică?
Ligia Alexandra Bodea: Se poate spune și așa. Nu ținem cont de etnie sau religie ci doar de dorința lor de a picta.  
Foto-Travel: Ai un mesaj pentru cititorii blogului?
Ligia Alexandra Bodea:  Iubiți și apreciați tradițiile bunicilor noștri, doar în acest fel ele vor dăinui în timp!

2 comentarii:

  1. Reusit demersul fotografic, l-am admirat si pe FB.

    Craciun fericit, Mirel!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! Într-adevăr, la Iaz ai ce să otografiezi. Dacă ajungeți prin Sălaj să nu-l ocoliți!

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...