Fotoreportaj: Primul vin făcut de mine.

De-a lungul anilor în fiecare toamnă am ajutat la culesul viei fie la bunici la Băbeni, fie în Ortelec acolo unde tata are o superbă vie. N-am făcut niciodată un mare eveniment din asta, mi se părea normal să ajut, ba chiar așteptam cu nerăbdare momentul în care mergeam la cules. La fel s-a întâmplat și în acest an, dar nu despre asta vreau să povestesc. În acestă toamnă sunt pentru prima dată pus în situația de a avea propriul vin făcut în întregime de mine. Iată cum am ajuns în acestă postură:

Întâmplător, am ajuns să ”mă ocup” de via unui fost coleg, acum plecat peste Ocean. Nu mă laud că am lucrat via, ba se poate spune că n-am lucrat-o deloc. Motivele sunt multe și nici nu mai contează. Însă via știe că toamna pe vremea aceasta, oamenii care au îngrijit-o sau nu vin la cules, așa că a dat tot ce e mai bun din ea în boabele negre. Așa a procedat și via mea, în ciuda neglijenței și a nepăsării mele, parcă vrând să-mi facă în ciudă, a dat rod bogat.

Am cules ajutat de tatăl meu via de care povestesc, aflată undeva în Moigrad, localitate situată la aproximativ 10 km de Zalău și foarte aproape de Compelxul Arheologic Porolissum. Joi, 15 octombrie, după ore am mers în vie, iar sentimentul că voi culege strugurii din care pentru prima dată în viața mea îmi voi face propriul vin, este greu de descris în cuvinte. O după-amiază plăcută de toamnă, cu soare cald. Frunzele ruginii contrastează puternic cu boabele negre, învăluite în lumina plăcută a unei seri de toamnă. Am cules cam 250 kg de struguri, în cea mai mare proporție negri. Strugurii i-am transportat în saci de nailon în Ortelec la ”moșia” tatălui meu. Acolo, în lumina becului i-am dat prin zdrobitor. N-am reușit să facem mai mult, oricum ne-a prins întunericul.

Toată noaptea m-am gândit la gustul mustului, însă abia vineri pe la prânz, după ore am ajuns din nou la vie. De data aceasta am dat drumul la must. Nu cred că am văzut o culoare mai frumoasă, iar gustul este...hmm delicios! Va trebui să mă credeți pe cuvânt. A ieșit mult peste așteptări, vreo 6 găleți doar din scurgerea naturală. A urmat apoi, firesc, presa. Două prese de struguri, la care am strâns încet, încet timp de câteva ore. Mustul, din ce în ce mai negru a fost adăugat la celălalt în două baloane de sticlă. L-am și măsurat, are 200 grame de zahăr, din care va rezulta prin fermentație completă un vin cu aproximativ 15% alcool. Nu e rău deloc! Acum, la două zile de la cules, mustul începe să fiarbă. Vor urma alte proceduri, va trebui să învăț meserie de la tatăl meu. Iar de Sărbători, am să vă invit la un pahar de vin. Primul făcut de mine!