Știam de intențiile familiei Bodea de a extinde muzeul de artă populară ”Ligia Alexandra Bodea”. În acest an, odată cu vizitele mele în teren pentru documentarea fotografică a caselor vechi de pe Valea Barcăului, domnul Bodea m-a dus în grădină să-mi arate noua achiziție: o casă slovăcească, cumpărată și relocată din localitatea Făgetu. M-am bucurat să văd atunci scheletul din bârne a casei şi câţiva snopi de trestie alături. Nu credeam că va trece atât de puțin timp până ce această casă va fi inaugurată. Asta dovedeşte încă o dată, pasiunea familiei Bodea pentru frumos, pentru autenticul tradiţional şi hotărârea de a avea în judeţul Sălaj un veritabil muzeu etnografic în aer liber.
Ligia alături de familia ei, și-a dorit de mult o casă de slovaci ca parte a muzeului ei. Numai într-o astfel de casă tradițională, autentică, obiectele de inventar sau costumele populare din Făgetu își vor găsi locul cuvenit, iar prin achiziția acesteia, Muzeul de Artă Populară ”Ligia Alexandra Bodea” capătă valențe multiculturale și multietnice.
Povestea acestei case este una extrem de interesantă. Avem plăcerea de a o vă împărtăși, prin amabilitatea Ligiei Bodea care ne-a furnizat informațiile următoare:
”În timpul Imperiului Habsburgic și apoi Austro-Ungariei, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în partea de Nord-Vest a Ardealului mai ales, dar și în ținuturile Bucovinei, au venit grupuri de slovaci de pe teritoriul actual al Slovaciei, de pe partea de Nord-Vest din ținutul „Orava”. Unii au venit ca mici meseriași alții ca și tăietori de lemne. O astfel de casă cu dichis și rânduială s-a găsit în localitatea Făgetu, care prima dată a fost construită între anii 1860-1865 de către strămoșii lui Manyur Pavel, în localitatea Halmăjd când avea o singură cameră, împreună cu prispa. Fiind tăietori de lemne au migrat strămutându-și casa în localitatea Plopiș, cătunul Hurez. În Primul Război Mondial, Manyur Pavel a luptat ca soldat sanitar în armata Austro-Ungară. A fost luat prizonier, întorcându-se din prizonierat, din Rusia Țaristă abia după 6 ani, în 1927. După întoarcerea sa, neavând copii, a adoptat o fetiță Mondek Ana, născută în anul 1931, care ulterior a devenit soția lui Pișek Ioan, fostul proprietar de la care am cumpărat imobilul și de la care am aflat istoricul acestei case, el fiind născut în anul 1932. Principala ocupație a locuitorilor din Munții Plopișului era tăierea și prelucrarea lemnului fiind colonizați pentru această ocupație. În acest fel a luat naștere satul Făgetu, aflat la 8 km de localitatea Plopiș, precum și cele două cătune locuite de slovaci Dumbrava și Frunți care aparțin de Plopiș. Lemnul fiind mai rar, această familie a migrat spre munte stabilindu-se în localitatea Făgetu, strămutându-și și casa odată cu ei, aceasta întâmplându-se în anul 1927. Casa avea o singură cameră, odată cu mutarea ei în Făgetu, i s-a mai adăugat o cameră de către Manyur Pavel. În anul 1955 fata adoptată de el s-a căsătorit cu Pișek Ioan, unde au trăit împreună până în anul 2013, când aceasta a decedat, el mutându-se într-o casa nouă împreună cu băiatul său. Și acesta a avut o poveste mai interesantă: a făcut armata în București la Garda Națională. Știind cânta din frunză și având și voce, el povestește că a înregistrat mai multe melodii alături de Maria Lătărețu în Ghencea, unde era unitatea militară, melodii care au fost trimise în fostele țări socialiste, în special în Rusia. În anul 2013 găsind înțelegere la proprietari am achiziționat această casă, care se afla într-o stare avansată de degradare. Am angajat o echipă de meșteri din localitatea Boghiș condusă de Szilagyi Csaba și Lukacs Jozef care au demontat casa și au remontat-o în localitatea Iaz, în cadrul Muzeului de Artă populară Ligia Alexandra Bodea. S-a finalizat realizarea acoperisului cu stuf de catre mesterul Grigore Șom din Gherla. Pereții din bârne de lemn au fost lipiți cu lut în amestec cu apă și paie. Am amenajat casa cu obiectele care se găseu în ea, dar și cu altele de la locuitorii din Făgetu, majoritatea obiectelor punănd în evidență viața cotidiană tradițională, prin unelte de muncă, obiecte de uz gospodăresc dar și costume populare și țesături.”
 |
| Pisek Ioan, fostul proprietar al casei |
Tot Ligia Bodea ne-a furnizat și pozele care ilustrează acest material, poze realizate de-a lungul ultimilor doi ani și care arată etapele relocării acestei case.
- Demontarea casei - iunie 2014
 |
| Casa Cântăreţului înainte de demontare |
 |
| Lucrările de demontare ale casei |
 |
| După îndepărtarea pământului de pe pereţi, echipa de meşteri dă de bârne vechi de 150 de ani |
- Relocarea casei la Iaz - ianuarie 2015
 |
| Fundaţia casei în noua locaţie |
 |
| Echipa de meşteri reconstruiesc casa |
 |
| Structura de lemn a acoperişului este înlocuită total |
- Acoperirea casei cu stuf - iulie 2015
 |
| Stuful este pregătit pentru a fi pus pe acoperiş |
- Lipirea pereților - septembrie 2015
 |
| Pe structura de bârne a pereţilor este bătut lut după metode tradiţionale |
- Amenajarea interioară a casei - octombrie 2015
 |
| Interior tipic slovăcesc din zona Făgetu |
 |
| Obiecte de uz gospodăresc |
 |
| Casa Cântăreţului, gata de inaugurare |
Vezi și: etapele relocării Casei Birăiții
UPDATE: 30.10.2015 - pe site-ul Magazin Sălăjean a fost postat înregistrarea emisiunii ”Transilvania culturală” moderată de jurnalistul Daniel Săuca, având-o ca invitată pe Ligia Alexandra Bodea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu