Wagner Péter: Călătorind prin Sălaj

Recent, am descoperit la Biblioteca Județeană ”Ioniță Scipione Bădescu” Sălaj, în noul spațiu în care s-a mutat secția de împrumut pentru adulți o carte care mi-a atras atenția prin titlul acesteia scris cu majuscule pe cotor: ”Szilágysági Útirajzok. Călătorind prin Sălaj. Traveling in Sălaj”. Sunt puține cărțile care au ca subiect turismul sălăjean, așa că n-am stat pe gânduri și am împrumutat cartea.

M-a surprins încă de la început volumul acestei lucrări și modul de prezentare al acesteia. Când am ajuns cu ea sub braț la doamna care îmi înregistra cartea, am descoperit, că de fapt nu e o carte ci mai degrabă un album conținând desene ale autorului realizate în Sălaj. Am decis totuși să împrumut ”cartea” și bine am făcut. Pentru că, odată ajuns acasă am descoperit pe lângă cele 85 de planșe cu desene ale locurilor vizitate în Sălaj și o cărticică cuprinzând note explicative pentru fiecare dintre planșe.

Lucrarea ”Szilágysági Útirajzok. Călătorind prin Sălaj. Traveling in Sălaj” avându-l ca autor pe arhitectul maghiar Wagner Péter și apărută în 2011 la Editura Kriterion din Cluj-Napoca este inedită prin conținut și prezentare. Este rodul muncii autorului, în urma unei călătorii efectuată în Sălaj între anii 2008-2011. Așa cum mărturisește Wagner Péter ”pe parcursul călătoriei au fost făcute desene - și nu fotografii - și anume 152 la număr, din care prezentăm o selecție, în cele 85 de pagini ale albumului. Cu acestă metodă mai lentă, dar mult mai plăcută și, mai ales, mult mai subiectivă, am intenționat să calc pe urmele predecesorilor mei din secolul al XIX-lea, ori de mai mult”. 

Stema comitatului Sălaj la 1876

Călătoria prin vechiul comitat Sălaj, format în 1876 din comitatele medievale Crasna și Solnocul de Mijloc la care s-a adăugat o parte a țării Chioarului și plasa Tășnad, a vizat 66 de localități. Wagner Péter: ”Cel mai important scop al ei este inventarierea și prezentarea patrimoniului arhitectural, a martorilor timpurilor de mult apuse, dar la fel de important este și datoria de a prezenta relația armonioasă a mediului creat de om și mediul natural. Relația dintre peisaj și așezare, dintre clădire și mediul său construit ori peisagistic, nu e numi o preocupare a arhitecturii și a arhitecților, ci e și o problemă fundamentală a dezvoltării sustenabile, problemă mult pomenită, ce nu se poate ocoli, mai simplu: a perpetuării noastre.”

De ce Sălaj? răspunsul îl dă însuși autorul: ”Acest ținut, un important punct și factor al trecutului - și da - al prezentului, este puțin cunoscut de publicul maghiar. Cu toții putem cita poezia lui Ady Endre despre ”Sălajul, bătrânul, plin de dealuri și văi”, poate știm și faptul că predicatul Bathoreștilor din Ecsed și Somlyó nu trimite la zona muntoasă de lângă Balaton (podgorie celebră), poate am auzit despre bătălia de la Guruslău - ce a decis destinul Ardealului pentru decenii, sau mai degrabă pentru veacuri, și totuși...Sălajul nu e Transilvania ”autentică”, deși în conștiința populară maghiară, e acceptată, în general, ideea că toate teritoriile reunite cu România, după primul război mondial, constituie Transilvania”. 

Îmi place lucrarea lui Wagner Péter din cel puțin două motive. Primul ar fi acela că sunt întotdeauna curios cum ne văd alții, cum descriu călătorii acest ținut fantastic care este Țara Silvaniei. Iar din acest punct de vedere, folosind limbajul mereu actual al artelor plastice, autorul reușește să creeze imaginea unui Sălaj al bisericilor (de lemn sau de zid), imagine ce nu este departe de realitate. Majoritatea planșelor cuprind desene ale bisericilor din localitățile vizitate (52 de planșe), aceste biserici sunt surprinse în cadrul lor natural, ceea ce dă un farmec aparte lucrării. Alte 16 planșe cuprind desene realizate în interiorul bisericilor, majoritatea reformate. În acest caz, accentul se pune pe detaliile de arhitectură: tavanul casetat specific acestor biserici, amvonul sau orga. Este firesc ca autorul să aibă o predilecție pentru elemente ale patrimoniului construit, meseria de arhitect trădându-l în acest caz. Așa că nu trebuie să ne mire nici faptul că 10 dintre planșe conțin desene ale unor case tradiționale (Meseșeni de Jos, Crasna, Zăuan, Camăr, Bogdand, Corund, Vârșolț, Sărmășag, Pir, Carastelec sau Recea. Mai există trei planșe care aparent fac notă discordantă, însă în realitate completează imaginea Sălajului: 1 planșă cu peisaje (Măgura Moigradului), una cu pietre funerare (Lelei și Doba Mică), alta cu detalii de arhitectură: portalurile bisericilor din Șimleu Silvaniei și Coșeiu. 

La prima vedere, ținând cont că autorul este de origine maghiară, ai crede că sunt vizate doar localitățile ungurești din Sălaj. Însă nu este așa. Albumul conține și desene ale bisericilor de lemn din satele românești Brebi, Domnin, Dobrin, Borza, Gălpâia, Creaca, Derșida, Sârbi, Porț, Moigrad, Horoatu Cehului, Bulgari etc. Asta dovedește că pentru Wagner Péter este mai importantă cunoașterea localităților, acesta nesfiindu-se să le descopere și pe cele românești.

Un alt motiv pentru care consider că această lucrare este una cu adevărat valoroasă, este ”caietul” ce însoțește albumul. Este editat trilingv (maghiară, română și engleză) și conține descrierea tuturor localităților vizitate. Însă, așa cum probabil autorul a mai făcut-o și cu alte ocazii, descrierea se face utilizând citate din scrieri mai vechi, din secolul XIX. Este din acest punct de vedere un document valoros, atât prin vasta bibliografie indicată cât mai ales prin faptul că acele citate sunt traduse și în limba română. Iată de exemplu un citat din Kőváry László din 1840, din cartea sa ”Tájképek utazási rajzokban” (”Peisaje în note de călătorie”: ”Înainte de-a pleca în grabă la drum, doresc să descriu imaginea generală a Sălajului. Punctul din care privim este culmea minunată a Meseșului, deasupra Zalăului, spre miazănoapte. Cerul e senin și curat ca în deșertul Africii, după ploaie. Peisajul e un teren de luptă, pe care căpițele de fân sunt corturile soldaților, lanurile de grâu - tot atâtea falăngi în deplasare, iar mai sus se leagănă frunzișurile pădurilor seculare.” 

Răsfoind ”caietul” am dat și de amănunte interesante, despre care nu știam. De exemplu sunt câteva versuri ale lui Ilosvai Selymes Péter - care se pare că este originar din Sălaj și care a fost primul rapsod popular care a pus legenda lui Toldi Miklós (alt sălăjean) în versuri la 1574. Acest text a stat la originea celebrei trilogii Toldi a renumitului poet Arany János. Pentru un iubitor al istoriei locale sălăjene, atât albumul cu desene cât și ”caietul” cu explicații vor fi cu siguranță o delectare. Poate cineva se va gândi să-l invite pe autor să expună la Zalău lucrările realizate în satele sălăjene.

Wagner Péter s-a născut la Budapesta în 1974 și este absolvent al Facultății de Arhitectură (1982). A obținut masteratul în 1986 și numeroase premii dintre care merită amintite premiul Ybl - 1988, medalia Europa Nostra pentru teatrul Arany János - 1998, premiul Pro Architectura - 1998. Este Doctor în Artele Liberale (DLA) din 1998 și predă la Universitatea tehnică din Budapesta (din 1976). Este autor a numeroase expoziții, unele ce au legătură cu spațiul transilvan: Lumea sașilor din Transilvania, Budapesta - 2002, Ghimeș - expoziție de grafică, Oradea și Cluj-Napoca - 2005, Siebenbürgen, Țara Sașilor, Sibiu și Cluj-Napoca - 2008-2009, Marea Moartă - Câmpia Transilvaniei, Budapesta și 6 orașe transilvane - 2010-2011.