CORBU: Sunet, Lumină și Cuvânt reunite într-o trilogie artistică

Vineri, 29 septembrie 2023, în cadrul evenimentului global Nocturna Bibliotecilor, Sergiu CORBU Boldor a prezentat, în premieră la Zalău, o trilogie artistică constând din spectacolul sonor ”Fereastra” dedicat lui Victor Brauner,  expoziția de fotografie analog ”Senzualitate Primitivă” și setul de foto-poeme ce face legătura cu fotografiile expuse. Rezumând, avem Sunet, Lumină și Cuvânt. 

Atunci când Sergiu CORBU Boldor mi-a propus să fiu, alături de fotograful Cristian Ovidiu Spînu și de Luiza Matilda Mitu, unul dintre invitați, am acceptat fără să stau pe gânduri. Nu aveam să realizez complexitatea evenimentului, căci a fost mai mult decât o expoziție de fotografie și mai mult decât un spectacol sonor. Și, oricât a încercat Sergiu Corbu Boldor să-mi explice actul său artistic - până la urmă și el recunoscând că arta nu se explică - a trebuit să văd cu ochii mei, să aud cu urechile mele și să citesc cu mintea deschisă pentru a înțelege. Am înțeles oare?

La început am dat de o mulțime de scaune, pe platoul din noua piațetă din centrul istoric al orașului. ”Va fi un concert în aer liber”, mi-am zis. Am căutat din ochi scena și nu am găsit-o. Apoi am văzut șevaletele cu fotografiile expuse. Am numărat: 1,2,3,...23. Am început să-mi frământ minte: ”de ce 23?”. Aveam ulterior să aflu, atunci când am văzut și pachetul de cărți însoțit de cărticica cu foto-poeme, că de fapt CORBU ne provoacă la un ”joc” ce are la bază cele 22 (+1) de carduri / cărți ale jocului de tarot. 

Fotografiile, toate alb-negru, realizate pe film, cu aparate analog, înconjoară într-un cerc, ca într-un ritual, scaunele pe care vor sta spectatorii. Cu ochi de matematician caut centrul cercului, Circumpunctul, unde, din punctul meu de vedere ar trebui să se afle Artistul. Nu-l găsesc, de fapt ”scena” care nu există e undeva pe circumferința Cercului. Sau dacă vreți, într-unul din focarele Elipsei. Da, Elipsa este forma geometrică perfectă, nu Cercul. Nu mă credeți? Iată un (posibil) argument: după ce Dumnezeu a făcut lumea cu tot ce există, ”a văzut tot ce făcuse și, iată, era foarte bine.” (Geneza 1:31). ”Foarte bine” la Dumnezeu este echivalentul ”perfecțiunii” în concepția omenească. Și atunci cum se face că planetele orbitează în jurul Soarelui pe orbite eliptice, având ”luminatorul cel mare” într-unul din focare? Înseamnă că Elipsa este forma geometrică perfectă, nu Cercul așa cum credem noi, oamenii. Încă ceva, Elipsa are două focare, iar Cercul un singur centru. Și, dacă Elipsa scaunelor înconjurată de fotografii îl are pe Artist într-unul din focare, oare ce se află în celălalt focar?

Lumină: Senzualitate Primitivă

Nu știu ce să spun despre cele 23 de fotografii. Sunt sincer, pur și simplu nu știu ce să spun. Nu sunt neapărat fotografii artistice în sensul clasic, deși la unele dintre ele se simte acest lucru. Nu sunt nici fotografii documentare, deși altele tind spre acest gen fotografic. Văzute fiecare individual ai impresia că de fapt sunt clișee dintr-o Viață, sau poate din mai multe vieți, cine știe? Un șir de cruci, cizme de cauciuc pe niște trepte, schelete de păsări etc. ”Banalități”  cum îmi place mie să le spun. Dar ce este Viața decât un cumul de banalități? Corelate însă cu cărțile din pachet (v-am spus doar că fiecărei fotografii expuse îi corespunde o carte din pachetul de cărți), care sunt numerotate cu cifre romane și cu denumirile ”ezoterice” din cărticica cu foto-poeme, realizezi că de fapt, Artistul a pornit de la cărțile de tarot și pentru fiecare denumire a găsit o anume fotografie. Numai așa se explică denumirile date: 0 - Nebunul, I - Magicianul, II - Marea Preoteasă, III - Împărăteasa, IV - Împăratul, V - Marele Preot, VI - Îndrăgostiții, VII - Caleașca dualității, VIII - Justiția, IX - Pustnicul, X - Roata destinului, XI - Forța, XII - Spânzuratul, XIII - Arcana fără nume, XIV - Temperanța, XV - diavolul (am scris intenționat cu ”d” mic), XVI - Turnul, XVII - Steaua, XVIII - Luna, XIX - Soarele, XX - Judecata și XXI - Lumea. Cei familiarizați cu tarotul vor fi uimiți să constate că denumirile se potrivesc aproape perfect. Cei mai puțin familiarizați, așa cum sunt eu, vor fi la fel de uimiți să afle asta. 

Dar stați puțin, dacă numerotarea începe de la 0 (cum se scrie zero cu cifre romane?) și merge până la XXI, înseamnă că avem 22 de cărți. Iar tablouri sunt 23. Diferența o reprezintă fotografia ”de copertă” ce apare pe afișul evenimentului, pe pachetul de cărți și pe coperta cărticelei cu foto-poeme. Nu știu cum se numește această fotografie, Artistul nu a vrut să ne spună, dar cu siguranță are un loc special în sufletul lui din moment ce i-a dat atâta importanță. Întâmplător sau nu, este fotografia ce-mi place cel mai mult din tot setul. Desigur, o părere subiectivă. Arta în general, dar și fotografia - considerată a fi cea de a 7-a artă - este eminamente subiectivă. Eu văd și înțeleg una, tu vezi și înțelegi alta, amândoi uitându-ne de fapt la același lucru, la aceeași imagine. Tare aș vrea să știu unde și în ce context a fost realizată...

Aș mai insista puțin asupra expoziției de fotografie, prima expoziție a lui CORBU. Prin această expoziție, Artistul dă dovadă de mult Curaj. Îți trebuie Curaj să expui fotografii analog într-o lume plină de pixeli manipulați, uneori grosolan. Așa numita ”artă fotografică digitală” este un Fake, un non-adevăr. Este de fapt non-fotografie. Da, știu că se practică, este chiar apreciată și premiată la marile concursuri de fotografie din lume, iar fotografii profesioniști nu trebuie să se simtă lezați de afirmațiile mele. 

Se știe prea bine că în primăvara acestui an, artistul fotograf Boris Eldgasen a câștiga o secțiune a prestigiosului concurs Sony World Photography Award cu o non-fotografie intitulată Pseudomnesia III / The Electrician. Și a avut curaj de a refuza premiul, afirmând că aceasta nu este o fotografie ci o ”non-fotografie”. E de discutat cât marketing este în această ”afacere” dar nu acesta este subiectul materialului de față. Să revenim așadar la expoziția lui CORBU. Da, este un act de Curaj să faci fotografie analog și să o expui, așa cu toate imperfecțiunile ei, în epoca digitală, în era AI. 

Sunet: spectacolul sonor ”Fereastra”

Sergiu CORBU Boldor este un muzician, un Artist ce lucrează cu Sunetul. Acum e drept, nu orice sunet e muzică și nu orice muzică este artă. Însă la CORBU, actul artistic este dovedit prin show-urile pe care le face. Spre rușinea mea, am ratat mai toate ocaziile în care îl puteam asculta live pe CORBU, din motive ce nici nu mai au importanță. Am ascultat doar albumul ”Cei care tac” când am acceptat provocarea de a scrie un eseu pe tema aceasta. Și am ascultat frânturi din ”Dezleganie”. Dar niciodată până acum nu am asistat la un performance de-al său. 

Toate au însă un început și nu cred că e deloc o întâmplare (de altfel nu cred în ”întâmplări”) faptul că primul spectacol cap-coadă la care am asistat a fost ”Fereastra (The window of the Soul)” - spectacol sonor dedicat lui Victor Brauner. Însăși ideea de a dedica câte un spectacol unui alt mare artist, dovedește fără drept de apel că Sergiu CORBU Boldor este un mare Artist. Nu e vorba doar de a dedica un spectacol cuiva, ci de a compune întreaga linie melodică cu gândul la Victor Brauner (1903-1966) - pictor, sculptor și poet suprarealist, din păcate prea puțin cunoscut și din fericire redescoperit în țara lui natală cu ocazia proiectului Timișoara - Capitală Culturală Europeană. Și acum îmi stăruie pe retină imaginile suprarealiste ale picturilor și desenelor sale, văzute la Timișoara. CORBU nu este la prima ispravă de acest fel, spectacolul sonor ”Dezleganie (Ritualul)” i-a fost dedicat lui Constantin Brâncuși. 

Titlul spectacolului sonor, ”Fereastra” este foarte incitant. Simbolic vorbind, fereastra, la fel ca și poarta / portalul (ușa dacă vreți) sunt trepte separatoare între lumi, între dimensiuni. Cu diferența că Portalul permite trecerea (celor inițiați, desigur) dintr-o parte în alta, dintr-o lume în altă lume; pe când Fereastra permite doar să Vezi, să arunci o privire. Vulgarizând subiectul, prin ușă poți trece fizic, în schimb printr-o fereastră, printr-un geam, poți vedea, adică poți trece doar cu gândul. La scară micro casele noastre au porți și ferestre prin care intrăm sau privim. La scară macro este posibil, în sens metafizic, ca Universul (casa noastră de altfel) să aibă Portaluri și Ferestre prin care să trecem sau să privim. Sau poate că Fereastra este doar pentru a facilita Lumina să pătrundă, să ne învăluie. 

Bun, știm ce este o fereastră și ce funcțiuni are, fie că e larg deschisă, fie doar întredeschisă sau de-a dreptul închisă. Însă Fereastra Sufletului știm ce este? Știm ce funcțiuni are? Mi-e teamă că răspunsul este negativ. 

Din câte mi-am dat seama, ascultând spectacolul sonor (ascultând Sunetul), Fereastra pe care CORBU a lăsat-o (intenționat) larg deschisă, permite Luminii să (ne) pătrundă. Să ne învăluie, să ne schimbe. Desigur, dacă-i permitem acest lucru. Cred că Sunetul (muzicii sale) și Lumina (fotografiilor sale) sunt de fapt Ferestrele Sufletului său.

De la primele acorduri îți poți da seama că spectacolul sonor ”Fereastra” (la fel ca ”Dezleganie”) este un spectacol conceptual. Un spectacol complex ce trimite spre Pink Floyd sau Roger Waters. Cine a ascultat vreodată, fie și din curiozitate, Ummagumma, The Final Cut sau mai cunoscutul The Wall, știe la ce mă refer. Am simțit, ascultând Fereastra, ceva din This a Not a Drill a lui Roger Waters. De altfel, în preambulul spectacolului de la Zalău, dar și după ce acesta s-a terminat, în difuzoare au răsunat piesele din 2023 ale lui Roger Waters. Nu m-a surprins să citesc într-o postare pe blogul proiectului CORBU, că Sergiu CORBU Boldor recunoaște influența pe care muzica lui Roger Waters a avut-o asupra sa.

Mi-a plăcut spectacolul! Din punctul meu de vedere (subiectiv, cum altfel) cele mai bune fragmente sunt cele în care CORBU performează la caval sau vioară. Nu m-a prins însă și legătura cu simbolistica cărților de tarot, evidentă în ”versurile” rostite. 

Cuvânt: foto-poemele din pachetul de cărți

V-am spus la început că Sergiu CORBU Boldor se joacă cu noi, spectatorii? Ei bine, încă de la început a anunțat că la finalul spectacolului, vom putea afla ce semnifică numărul pe care și l-a ales fiecare, de la 0 la XXI. Eu m-am gândit, instinctiv la VII (șapte). Are ceva magic acest număr. Poate faptul că Dumnezeu a făcut lumea în 7 zile; 6 veți spune cei mai mulți iar în a 7-a zi s-a odihnit. Nu vă contrazic, deși cred că și acea zi de Sabat e extrem de importantă. Sau, dacă vreți, e cea mai importantă. Apoi avem 7 arte liberale (Gramatica, Dialectica, Retorica - care alcătuiesc trivium-ul, apoi Aritmetica, Muzica, Geometria și Astronomia - care alcătuiesc quadrivium-ul). Scara din Melancolia I a lui Dürer are 7 trepte; săptămâna are 7 zile. Unde mai pui că 7 e număr prim sau că la Oarța de Jos există ”Al 7-lea hambar”. Până la urmă, nici nu contează motivul pentru care am ales, în gând, numărul 7.

Vrăjit de spectacolul sonor am uitat că la final, Luiza Matilda Mitu urma să citească din cărticică poemele din dreptul numărului ales. Curios, m-am înghesuit și eu printre cei care au avut tăria să rămână până la final și am aflat ce scrie pe cartea cu numărul VII, intitulată ”Caleașca dualității”: ”Uneori, lumea asta arată atât de bine de parcă Marele Ziditor a dat cu un strat de vopsea peste”. Chiar îmi place asta! Poate că eu aș fi înlocuit ”Marele Ziditor” cu Dumnezeu, dar mă rog, așa a vrut să scrie autorul și știe el de ce. 

Mi-a plăcut că lumea a intrat în joc, că mulți au vrut să afle ”ce le este scris în cărți”. Abia acum m-am prins și eu că de fapt, imaginile, fotografiile se află reproduse pe acele cărți. Și mai curios de data aceasta, m-am dus să văd pe șevalet fotografia respectivă. Chiar îmi place! O jumătate de Dacia 1300 lângă un perete și lângă niște scări. Nu, nu sunt 7 trepte, le-am numărat...

Bereșit / La început

După ce am lăsat să mi se aștearnă gândurile, răvășite de Sunet, Lumină și Cuvânt, am realizat că nimic nu e întâmplător în această trilogie artistică. Să le luăm pe rând: fotografia este în ultimă instanță Lumină, de altfel etimologia e clară - ”phos” = ”lumină” iar ”graphis” = ”a scrie”. Așadar, fotografia înseamnă literalmente ”a scrie cu lumină”. 

În prima carte a Bibliei (sau a Torei dacă vreți), lumea aceasta a fost creată prin Cuvânt, din Lumină. ”La început, când a creat Dumnezeu cerurile și pământul, iar pământul era haos și pustiu și întuneric era peste fața adâncului și duhul lui Dumnezeu plutea peste fața apelor, Dumnezeu a spus: ”Să fie lumină!” (transcriere din Tora și Haftarot, 2022). ”La Început”  în ebraică se scrie ”Bereșit”. Avem așadar Lumina, prima ”entitate” creată de Dumnezeu doar prin puterea Cuvântului. ”Să fie Lumină!” sau dacă vreți ”Fiat Lux” în limba latină.

Apoi în primele cărți ale Noului Testament, în Evanghelia după Ioan - cea mai mistică dintre Evenghelii (pe care-mi place să o numesc Evanghelia lui ”Eu sunt”) - scrie: ”La început era Cuvântul și Cuvântul era Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul” (Ioan: 1:1, transcriere din Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române). Din nou se folosește sintagma ”La început” / ”Bereșit”. Nu e nevoie de multe explicații, textul este fără echivoc: Dumnezeu este Cuvântul. Corelând cele două texte citate, se poate concluziona: la început, Dumnezeu / Cuvântul a făcut Lumina! 

Și Sunetul? Căci așa cum am vrut să demonstrez, trilogia artistică a lui Corbu s-a bazat pe Sunet, Lumină și Cuvânt. Sunetul, ca efect al vorbirii, al zicerii, apare și el ”la început”. ”Dumnezeu a spus: Să fie lumină”. Nu există vorbire fără sunet, mă întreb oare cum au sunat cuvintele rostite de Dumnezeu care au rupt tăcerea eternă de la început? 

Iată, așadar, Sunet, Lumină și Cuvânt. Q.E.D - Quod Erat Demonstrandum  - Ceea ce era de demonstrat, cum spun matematicienii. Sigur, tot ce am scris mai sus reprezintă rezultatul filtrării prin sufletul meu a celor trei elemente - Sunet, Lumină și Cuvânt. De vină este ”Fereastra” pe care CORBU a întredeschis-o...

Premieră la Zalău

Spectacolul la care am asistat, și din respect față de Artist am rămas până la final, deși se făcuse foarte frig, a fost unul complex. Din nou remarc Curajul de a ieși în stradă cu acest spectacol manifest. Se știe doar, spectacolele conceptuale au nevoie de a fi ascultate în liniște. Ori, la Zalău - un târg de provincie (și din acest punct de vedere) numai liniște nu a fost. Ba se foia câte unul, ba se auzeau mașinile de pe stradă, ba cei de la Coral - firma de dezinsecție taman acum și-au găsit să treacă lăsând în urmă o coloană de fum. Unde mai pui că spre final, mai mult de jumătate din scaune au rămas goale...

A mai fost ceva ce trebuie spus. Spectacolul sonor ”Fereastra” se bazează (ca și în cazul spectacolelor lui Roger Waters) de proiecții de imagini. Din păcate, încercarea de a proiecta pe fațada Clădirii Transilvania nu a dat roade, în sensul că luminile ambientale ale clădirii estompau mesajul vizual. Abia am distins, în acordurile psihedelice ale sintetizatorului, sau în acordurile superbe ale viorii, pulsațiile meduzei proiectată pe perete. 

Oricum, această trilogie artistică, bazată pe Sunet, Lumină și Cuvânt, a fost un experiment reușit. Pentru asta merită apreciat și felicitat Artistul Sergiu CORBU Boldor, un adevărat one man show. Și, cum întotdeauna în spatele unui Artist de succes stă un Înger (nu mi-e clar pe care dintre umeri), merită apreciată susținerea Luizei Matilda Mitu - Îngerul păzitor al proiectului CORBU.