Ultima săptămâna a Festivalului de Teatru ”Curtea Artiștilor” aduce în atenția publicului iubitor de evenimente culturale de calitate, o expoziție a artistului vizual Flavius Lucăcel - ”Windows 1885”. Expoziția va fi vernisată miercuri, 7 septembrie 2022, începând cu ora 18:30, la Curtea Artiștilor Zalău.
Îl urmăresc de ceva vreme pe Flavius Lucăcel, îmi place mult modul în care ”se joacă” cu ferestrele. Este evident, artistul folosește fereastra (mai bine spus rama acesteia) ca un mijloc de exprimare metaforică. O fereastră nu face altceva decât ne deschide câmpul vizual pe de o parte și lasă să intre lumina, pe de altă parte. Fereastra este ochiul casei, este locul intrărilor (și ieșirilor). Și ușa are oarecum același rol, de intrare - ieșire, însă ușa e folosită de oameni în timp ce ferestrele sunt folosite de Duhuri (chiar și de cele rele). Poate de aceea oamenii pun în ferestre diferite obiecte cu rol apotropaic.
Și ceea ce este și mai interesant, este faptul că folosește ferestre care au aparținut unor case, ferestre care altfel ar fi ajuns în cel mai fericit caz ca lemn de foc. Modul în care artistul încearcă să recupereze ferestrele și să le redea funcționalitatea este fascinant. Într-o ramă de fereastră, Flavius Lucăcel vede munca înmagazinată, produsul meșteșugului bărbatului.
Apoi, ramele recuperate sunt ”ornate” cu pânză, recuperată din deșeuri. Iar pânza, este produsul muncii femeii. Este evident pentru oricine că sub tăvălugul globalizării, meșteșugul confecționării pânzei, folosită ulterior pentru confecționarea hainelor sau a diferitelor obiecte cu rol decorativ, de exemplu ștergare, este pe cale de dispariție. Aproape nimeni nu mai țese la război. De aceea, prin produsul artistic, Flavius Lucăcel încearcă să militeze pentru păstrarea obiectelor care sunt unice și irepetabile. El vede femeia ca un ”maestru” al meșteșugului, căci ceea ce face ea prin perseverență, din fragedă pruncie până la bătrânețe când ochii nu o mai ajută, este aidoma cu ceea ce face Penelopa atunci când țese lințoiul lui Laerte.
În titlul expoziției ce va fi vernisată la ”Curtea Artiștilor”, intrigă de la început alăturarea anului 1885. Prima idee ce mia trecut prin minte e că acest titlu se vrea a fi o replică la celebrul sistem de operare. Cine-și mai aduce aminte de Windows 95, cu al său iconic ecran de întâmpinare? Jucându-se într-un mod inteligent cu cele două cuvinte ”fereastră” și ”1885”, așa cum numai marii creatori sunt în stare, a rezultat titlul ”Windows 1885”. Îmi pare că artistul Flavius Lucăcel vrea să ne demonstreze că demersul său artistic, poate fi la fel de longeviv (și aproape la fel de indispensabil) precum sistemul de operare amintit...
L-am întrebat pe artist ce semnificație are titlul în contextul expoziției. Flavius Lucăcel: ”Ramele datează de la 1885, au fost recuperate de la o fereastră. Au fost confecționate în acel an la Budapesta. Expoziția acesta este un manifest despre scufundarea satului, despre pierderea apelor. Este metafora Atlantidei.”
Flavius Lucăcel (pseudonimul lui Gheorghe Traian Lucăcel) s-a născut pe 26 august 1968 la Aluniș, județul Sălaj. Dramaturg. Artist vizual. A publicat 13 volume de teatru, a fost nominalizat pentru Premiul UNITER pentru cea mai bună piesă a anului 2015 (Singurătatea pietrelor), a obținut premii, printre care Premiul Piesa anului conferit de Clubul Dramaturgilor din București, Premiul ”Radu Stanca” respectiv Premiul ”Negoiță Irimie” al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România. A prezentat o serie de spectacole - lectură și a realizat numeroase proiecte expoziționale. De curând a expus la Institutul Cultural Român din Madrid, expoziția intitulându-se ”Edenul din Silvania”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu