Istoria fotografiei sălăjene: 8 fotografii realizate la Zalău acum 120 de ani

Exact acum 120 de ani, se dezvelea cu fast la Zalău (pe atunci Zilah), grupul statuar Wesselényi, opera sculptorului Fadrus János (1858-1903). Evenimentul a fost mediatizat în presa locală (ziarul Szilágy) dar și în presa centrală (ziarul Vasárnapi Újság). Deși nu trecuse un secol de când a fost realizată prima fotografie din istorie, în 1826, un eveniment de asemenea anvergură nu avea cum să nu fie imortalizat. Astfel, în edițiile din 21 și 28 septembrie 1902 a ziarului Vasárnapi Újság dar și în ediția din din 5 octombrie 1902 a ziarului Silágy, aveau să apară primele fotografii realizate la Zalău. 

Prima imagine a statuii lui Wesselényi, înainte de inaugurarea monumentului, apare pe o carte poștală aflată în circulație în iunie 1902, cu două luni înainte de eveniment. Nu este propriu zis o fotografie, ci o litografie ce reproduce cu destulă acuratețe macheta statuii. La o privire mai atentă, se poate vedea diferența la figura baronului. În desenul de pe cartea poștală, părul baronului nu apare ondulat ca în statuia lui Fadrusz.

carte poștală circulată din 1902, reprezentând monumentul Wesselényi
colecția personală Daniel Mureșan

În ziarul local Szilágy, primele imagini de la inaugurare aveau să apară abia în ediția din 5 octombrie 1903. Trecuseră aproape 3 săptămâni de la eveniment, iar ziarul mai apăruse în trei ediții: una în chiar ziua inaugurării statuii - 18 septembrie 1902, iar celelalte în 21 și 28 septembrie 1902. În toate edițiile, paginile ziarului sunt pline de reportaje de la fața locului, însă nu apare nicio fotografie.

Ediția din 5 octombrie 1902, se deschide pe prima pagină cu articolul de fond ”A szent alapköver” (”Temelia sfântă”) și cu o imagine de la inaugurarea monumentului Wesselényi. Fotografia pare a fi realizată de la geamul (sau balconul) clădirii Vigadó, clădire impunătoare construită între 1895-1899, ce se întinde pe toată latura de sud-est a pieței. Imaginea surprinde mulțimea de oameni din piață adunați în jurul statuii. În mulțime se văd și câteva steaguri, iar în partea stângă pare a fi amenajată loja oficială, la umbra unei tribune. În plan îndepărtat se vede clar clădirea Újvárosi ce datează de dinainte de 1881, ce astăzi adăpostește sediul unor instituții cum ar fi Biblioteca Județeană ”Ioniță Scipione Bădescu” și Direcția Județeană pentru Cultură. La geamuri, dar și sus pe acoperiș sunt mulțimi de curioși, iar un drapel mare este arborat pe clădire. 

ediția din 5 octombrie 1902 a ziarului local Szilágy

Fotografia de pe prima pagină a ziarului

Articolul de fond continuă și în pagina a doua, în care apare o altă fotografie, iconică, a grupul statuar Wesselényi. La picioarele baronului și ale țăranului, se văd mulțimea de jerbe de flori depuse de oficiali, dar și un detaliu al gardului de fier forjat, realizat în stil Art Nouveau, care înconjura monumentul. 

Fotografia de pe pagina a 2-a a zirului Szilágy din 5 octombrie 1902

În a doua parte a paginii a doua a ziarului, articolul ”A magyar rovas - irás” este semnat de chiar autorul statuilor de la Zalău, Fadrusz János, și este datat 26 septembrie 1902 la Cluj. Trebuie precizat faptul că sculptorul făcuse o obsesie din această scriere, presupusă a fi scrierea maghiară veche, scrierea runică. Atât de mult era pasionat Fadrusz de această scriere, încât în chiar ziua inaugurării de la Zalău, semnează tot în ziarul Szilágy (18 septembrie 1902) un amplu articol în care prezintă corespondența fonetică dintre rune și alfabetul latin. Ba mai mult, monumentul Tuhutum, sau monumentul Mileniului - dedicat căpeteniei maghiare Tuhutum (scris și Tühütüm), cel care a descălecat în zona cunoscută azi ca Țara Silvaniei învingându-l pe ducele Gelu, are forma unui obelisc pe laturile căruia Fadrusz a scris cu caractere runice imnuri închinate căpeteniei. Szikszai Lajos (1825-1897), cel care a condus Comitetul de inițiativă pentru ridicarea monumentului și care l-a găsit pe sculptor după ce proiectele altor patru sculptori maghiari fuseseră respinse, numea monumentul Tuhutum Altar păgân. Un an mai târziu, în 1903, o delegație a orașului Zalău îi înmânează la Budapesta diploma de cetățean de onoare al orașului, diplomă scrisă tot cu caractere runice. 

Dar să revenim la fotografii. Acest articol este ilustrat cu o fotografie a monumentului Tuhutum, ce avea să aibă o soartă similară cu o altă operă monumentală a lui Fadrusz - statuia ecvestră a Mariei Tereza din Bratislava, ambele fiind distruse de naționaliști (români și slovaci). Este prima fotografie cunoscută a monumentului ridicat în parcul Szikszai din Zalău. În plan îndepărtat se văd clădiri ce astăzi nu mai există...

Primul articol, ce debuta pe prima pagină a ziarului, continuat și pe prima jumătate a paginii a doua, se continuă și în prima jumătate a paginii a 3-a. Este interesantă această împărțire a articolelor, ce facilita lectura. Cititorul nu trebuia să întoarcă paginile ziarului, lectura decurgea cursiv, de la stânga la dreapta, trecând de pe o pagină pe alta. Aici, în pagina a 3-a se găsesc alte două fotografii în care apare grupul statuar Wesselényi. Prima fotografie, din partea de sus a paginii, surprinde statuia înainte de inaugurare, imaginea fiind realizată înspre strada Király utc. (strada Regelui), fostă Tyúkól utc. (strada cotețului de găini). Munții Meses se văd în plan îndepărtat. 

Ultima fotografie, este realizată în momentul inaugurării, fotograful fiind poziționat în fața clădirii Vigadó (azi Clădirea Transilvania). Este surprins în cadru jumătatea de vest a clădirii, cea dinspre Prefectura Comitatului (azi Primăria Municipiului Zalău). 

Despre fotograf nu se știe nimic. Cel puțin, în paginile ziarului Szilágy  nu apare numele lui. Dincolo de valoarea documentară (sunt fotografii de acum 120 de ani), impresionează calitatea acestora, chiar dacă au fost imprimate pe hârtie de ziar. Asta spune multe atât despre tehnica fotografică folosită, cât și despre calitatea tiparului ziarului, realiza în tipografia Seres Samu din Zalău.

Aceste cinci fotografii, care apar monumentele lui Fadrusz János de la Zalău, sunt reproduse, într-o formă puți colorizată (având o nuanță de albastru), în cartea apărută în anul 1903: ”EMLÉKKÖNYV A NAGY WESSELÉNYI MIKLÓS BARÓ YILAHI SOBRÁNOK LELEPLEZÉSI ÜNNEPSÉGÉRŐL”  (”Albumul memorial dedicat festivităților de dezvelire în Zalău a statuii baronului Wesselényi Miklós”) scrisă de Kapus Sámuel. 

Alături de alte fotografii, printre care apar Wesselénnyi Miklós (de Hodod) - prefectul comitatului Sălaj din acea vreme, dr. Beöthy Zsolt - membru al Academiei Maghiare de Științe prezent la eveniment, Fadrusz János - sculptorul monumentelor de la Zalău și Szikszai Lajos - președintele Comitetului de inițiativă Wesselényi, lucrarea reproduce cele 5 fotografii apărute în ziar, cu un an mai devreme.

Aceste 5 fotografii nu sunt singurele realizate cu ocazia festivității de dezvelire a monumentelor de la Zalpu din 18 septembrie 1902. Săptămânalul Vasárnapi Újság - un fel de săptămânal ilustrat - ce apărea la Budapesta, publică în două numere consecutive, imagini de la Zalău, la doar câteva zile de la eveniment. 

Astfel, în numărul din 21 septembrie 1902, publică în paginile 13-16, sub semnătura lui Böethy Zsolt, un amplu articol intitulat ”Báró Wesselényi Miklós szobránál” (”La statuia baronului Wesselényi Miklós”). Alături de o litografie reprezentând castelul Wesselényi de la Jibou, materialul este ilustrat cu o fotografie ce surprinde cele două personaje - baronul și țăranul - din opera lui Fadrusz. Fotografia pare a fi realizată înainte de inaugurarea ei, nu se văd nici mulțimile de oameni și nici jerbele de flori depuse la statuie.

Frontispiciul ziarului Vasárnapi Újság, ediția din 21 septembrie 1902

Monumentul Wesselényi de la Zalău, în paginile revistei asárnapi Újság din 21 septembrie 1902

De remarcat, de asemenea, calitatea imaginii. Dar și rapiditatea circulației informației la începutul secolului XX. Probabil că Böethy Zsolt - reprezentantul Academiei Maghiare de Știință, prezent la ceremoniile de la Zalău, a fost însoțit de fotograf profesionist. Nu era nimic neobișnuit, deja în acea vreme, în marile orașe activau numeroși fotografi. 

În numărul următor, cel din 28 septembrie 1902, ziarul publică în paginile sale alte trei fotografii. Una dintre ele, avea să apară și în ziarul local Szilágy (în ediția din 5 octombrie), iar celelalte două sunt inedite și completează . 

Fotografia care au apărut în ziarul Szilágy dar și în Albumul memorial, este cea cu monumentul Tuhutum. Aici apare o informație interesantă, ce creditează fotografia atelierului Dunky Fivérek Fényképészete din Cluj. Asta poate însemna că și celelalte fotografii aparțin aceluiași atelier foto. De altfel, Dunky Fivérek aveau să fotografieze și în octombrie 1902, la Cluj, la dezvelirea grupului statuar Matia Corvin. 

Sub brandul Dunky Fivérek se află frații Dunky Kálman (1858-1935) și Dunky Ferenc (1860-1944), doi dintre cei 6 copii (din două căsătorii) ai tâmplarului Dunky Ferenc din Cluj (Kolosvár). Kálman și Ferenc și-au deschis studioul în 1886 în casa Wass din Főtér nr.10. Au devenit printre cei mai cunoscuți fotografi din Transilvania, fotografiind evenimente importante din Cluj, cum ar fi vizita lui Franz Jozsef din 1895. În 1902 au fost fotografii oficiali ai evenimentului de dezvelirea statuii Regelui Matia. Un alt frate de-a lor, Dunky Elek, a activat și el ca fotograf, având studioul pe strada Wesselényi Miklós nr.15, lângă Palatul Poștei. 

fotografia lui Dunky Fivérek realizată la Zalău

Fotografiile din ziarul Vasarnápi Újsag, ce nu au apărut în ziarul local Szilágy, sunt realizate, cel mai probabil tot de Dunky Fivérek. Cum frații Dunky erau desemnați fotografii oficiali ai evenimentului de la Cluj, și cum sculptorul Fadrusz János  a lucrat în paralel la Cluj și la Zalău, este plauzibilă ipoteza conform căreia oficialii zălăuani să fi solicitat ca fotografiile de la Zalău să fie realizate de către aceștia. Asta ar însemna că, autorii celor 8 fotografii realizate la Zalău în data de 18 septembrie 1902 au fost frații Dunky. 

Aceste ultime fotografii completează imaginea evenimentului de la Zalău. Într-una dintre ele, apare mulțimea ce înconjoară grupul statuar Wesselényi cu imaginea clădirii Vigadó în fundal. De data aceasta este imortalizată partea din stânga a clădirii, cea dinspre est. 

În fine, ultima fotografie din Vasárnapi Újság, surprinde zona din fața lojei oficiale, acolo unde se văd jerbele de flori ce aveau să fie depuse la picioarele baronului Wesselényi alături de oficiali. 

O parte din cele 8 fotografii realizate la Zalău în 1902, aveau să fie reproduse ulterior pe cărțile poștale de epocă. De altfel, grupul statuar Wesselényi avea să fie imortalizat de-a lungul vremii de nenumărați fotografi. 

A fost, și-mi place să cred că mai este, un monument reprezentativ pentru orașul nostru. Vom ști să avem grijă de el, pentru ca și generațiile viitoare să se poată bucura de frumusețea lui?