Un cimitir catolic

Luna noiembrie debutează cu sărbătoarea catolică ”Ziua Tuturor Sfinților” în care cei trecuți în neființă sunt cinstiți așa cum se cuvine. Nu există cimitir catolic în care în acestă zi să nu se adune toate rudele aflate în viață ale celor dispăruți și să nu aprindă o lumânare la căpătâiul lor. În Transilvania multietnică și multiconfesională, sărbătoarea catolicilor a fost împrumutată și de celelalte confesiuni religioase. În Maramureș, în Banat dar și în celelalte zone ale provinciei, reformații, catolicii și ortodocșii sărbătoresc sub diferite denumiri același lucru. Ortodocșii îi spun ”Luminație” sau ”Ziua Morților” iar catolicii ”Ziua tuturor sfinților”. Este un prilej, poate singurul de peste an în care fiecare familie își aduce aminte de cei dragi. Blogul Foto-Travel vă prezintă o serie de articole despre modul în care diferite comunități își îngrijesc cimitirele. Vom face și o analogie, uneori disproporționată între cimitirele din două mici localități ale Europei, situate la mii de kilometri depărtare. Este vorba despre cimitirul catolic din localitatea Crni Vrh din Slovenia și despre cimitirul catolic și ortodox din Băbeni, județul Sălaj. Apoi vom prezenta cimitirul evanghelic din Sighișoara dar și cimitirul multiconfesional din Cluj-Napoca.

Localitatea Črni Vrh (se pronunță Țîrni Vrî și s-ar traduce prin Vârful Negru) este o mică localitate de munte din Slovenia situată  la o altitudine de 900 de metri, în provincia Idrija din vestul țării. Situat într-o zonă liniștită, cu aer tare de munte și pășuni verzi, satul este surprinzător de cochet la cât pare de izolat. Situat la poalele unui deal împădurit, pe coama căruia șoseaua urcă în serpentine largi, localitatea deși puțin exploatată din punct de vedere turistic, are un mare potențial. Este menționată pentru prima dată în secolul al XVI-lea și este posibil ca denumirea să i se tragă de la pădurile dese de fag și molid care dau un aspect întunecat cărărilor de munte. 

Bine ați venit la Črni Vrh 

Localitatea este situată la doar 50 de kilometri de Ljubljana și la doar 44 de kilometri de Nova Gorica / Gorizia (orașul divizat între Slovenia și Italia. Ca să ajungi în Črni Vrh, trebuie să părăsești autostrada A1 ce leagă capitala Sloveniei, Ljubljana de Trieste în Italia, în dreptul localității Logatec. Apoi urmând drumul național 102 până în localitatea Godovič iar de aici drumul 207 ce face legătura cu Ajdoščina, se ajunge pe platoul Črnovrška  unde se află satul de care vorbim. Sat în care principalul punct de atracție îl constituie Biserica Sf.Jus, o construcție în stil baroc ce are un turn clopotniță cu un orologiu ce bate ritmic sferturile de oră. Spiritul de gospodari al slovenilor, pe care l-am remarcat și cu altă ocazie, se vede și din grija pe care o au față de natură și față de istorie. Natura și istoria se împletesc în parcul din centrul satului, printre arborii seculari se află câteva monumente ce comemorează eroii celor două războaie mondiale. De fapt, cultul eroilor se vede clar și în micul parc amenajat în fața bisericii, unde pe marmura unui monument sunt trecute numele celor căzuți în luptă. 

Monument în centrul satului

parcul din centrul satului

La doar câțiva pași, pe un drum de țară asfaltat cum numai în vestul Europei mai vezi, se află un mic altar închinat Fecioarei Maria. Slovenia este o țară predominant catolică și acest lucru se vede peste tot. La intersecții de drumuri, fie în localități, fie uneori în afara acestora nu vei vedea cruci sau răstigniri ca pe la noi ci aceste mici capele sau altare din zid de piatră ce adăpostesc fie o icoană fie o statuetă reprezentând-o pe Maria cu Pruncul Isus în brațe. Și la oricare astfel de altar vei vedea flori proaspete.

Capelă dedicată Fecioarei Maria

Dar ceea ce m-a frapat mai mult decât orice în acest sat uitat de lume, este cimitirul. Nu este situat în afara localității, departe de casele oamenilor ci este chiar în centru. Are o capelă gotică judecând după ferestrele ogivale și după crucea de pe acoperiș. Cimitirul este înconjurat de un zid de piatră înalt de a jumătate de metru. Poarta de fier forjat este mereu deschisă și cum aveam să constat într-o dimineață superbă de vară, este aproape mereu vizitat.

Cimitirul este unul aparte. Cum intri, prima impresie este de ordine, se vede mâna de gospodar. Am mai spus-o și cu alte ocazii: Slovenia este una dintre cele mai gospodărite țări din Europa și asta se vede la tot pasul. M-aș fi așteptat să dau de un cimitir vechi, uitat de timp, cu cruci ce stau să cadă și cu iarbă înaltă necosită. Eram obișnuit cu imaginea cimitirelor noastre, care doar de Paște și de Luminație arată cât de cât. Nimic din toate acestea. Aici, la Črni Vrh totul este organizat, totul este curat. O aleea pavată traversează curtea capelei care este și cimitirul satului. La mijloc se află o Răstignire, o cruce mare cu un Hristos sub formă de corpus, după tradiția catolică. Un fel de copertină ce se extinde și în spetele crucii îi dă acesteia un farmec aparte. Jos, la bază un ”cap de mort” ce te duce imediat cu gândul la versetele Scripturii ”...a călcat moartea”. Un lampadar vechi dă o notă distinctă acestei cruci. Dincolo de alee...morminte. Toate sunt aproape la nivelul solului și despărțite de mici alei cu piatră albă. Nu vezi nicio buruiană, niciun fir de iarbă crescut aiurea printre morminte. Secretul este că pământul este acoperit cu pietriș alb care înăbușe orice tentativă a buruienilor. Este și practic pentru că în orice anotimp și pe orice vreme nu te umpli de noroi.

Pietrele funerare sunt mici opere de artă. Nu găsești două care să fie identice. E ca și cum fiecare familie s-ar fi străduit să nu facă pentru cei dragi ceva ce au făcut alții. Sunt de toate felurile și mărimile, majoritatea din marmură neagră. Și ceea ce impresionează este faptul că mormântul în sine, acea suprafață dreptunghiulară este o prelungire a pietrei funerare, împreună alcătuiesc un tot. Flori, multe flori și plante decorative completează în mod fericit designul fiecărui mormânt. 

Unele pietre funerare sunt vechi, asta judecând după forma lor și după anii înscriși pe ele. Sunt mici mausolee, se pare că aparțin unor familii mai înstărite. Unui înger ce ține o ancoră în mâini îi lipsește capul. Cele mai vechi morminte sunt de fapt niște plăci funerare fixate direct pe zidul capelei. Alte morminte sunt mai simple. O cruce veche de fier atrage atenția printre pietrele funerare de marmură. Încerc să o prind în obiectiv și...surpriză, o pânză de paianjen îmi apare între brațul stâng al crucii stâlpul vertical. 

Într-un colț al cimitirului, chiar lângă zid, o coloană octogonală se ridică până la înălțimea de 3 metri. Fiecare latură este plină de nume, astfel realizezi că ai de a face cu un monument închinat eroilor care au luptat în cel de-al doilea război mondial. Nu înțeleg nimic din ce scrie pe monument, însă deduc că este vorba despre partizani. Informația este completată de mai multe plăci funerare dedicate celor care au luptat în Cel de-al Doilea Război Mondial. 

Însă ceea ce m-a impresionat cel mai tare la acest cimitir a fost, dincolo de ordinea și rigoarea cu influențe germane, au fost facilitățile oferite. În primul rând există un automat de eliberat candele. Acesta era robust, securizat și era amplasat chiar la intrarea în cimitir. Arată aproape ca un automat de cafea, doar că acesta eliberează candele. Candelele sunt de diferite tipuri și dimensiuni, în funcție de buget. Găsești candele de la 1 euro până la 4 euro. Cele mai scumpe sunt electronice și ”ard” 30 de zile, presupun că sunt cu baterii. Nu se pune problema ca cineva să-ți ia candela pe care tocmai ai aprins-o la căpătâiul celor dragi. Acest lucru se vede după zecile de candele din cimitir.

automat de eliberat candele

Mai este un aspect ce m-a impresionat și care ține de modul de organizare al comunității de aici. Cum intri în cimitir, chiar pe stânga, pe gard, există un suport unde stau aranjate cuminți 6 stropitori de grădină ce încadrează o fântână. Adică cine vine la cimitir nu trebuie să aducă de acasă apa cu care să ude florile ci trebuie doar să ia o stropitoare și după ce o folosește să o pună la loc. Mă gândesc imediat că la noi, acest sistem nu ar funcționa din cauza ”cetățenilor” care nu înțeleg că o comunitate poate prospera doar dacă fiecare are grijă de bunul comun. Am văzut chiar cum o doamnă a venit, a luat două stropitori și după ce a trecut pe la 3-4 morminte le-a adus și le-a pus la loc. 

Infrastructura oferită de administratorii cimitirului

Și ca imaginea despre religiozitatea și respectul comunității din Črni Vrh pentru Biserica Catolică, iată și câteva imagini de la capela construită sus pe munte, la doi kilometri de sat. Este la fel de bine întreținută. Un popas de reculegere în mijlocul naturii, departe de agitația cotidiană.