15 Martie - Ziua Maghiarilor de Pretutindeni

În fiecare an, pe 15 martie, maghiarii din Transilvania sărbătoresc Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, printr-o serie de evenimente culturale și prin depuneri de jerbe de flori la monumentele eroilor Revoluției de la 1848. Sărbătoarea este considerată una dintre cele trei sărbători naționale maghiare, alături de Ziua Sfântului Ștefan (20 august) și aniversarea revoluției ungare de la 1956 și proclamarea Republicii Ungare din 1989 (23 octombrie). Pe 15 martie ae aniversează izbucnirea la Pesta a revoluției maghiare împotriva dominației habsburgice. Revoluționari ca Kossuth Lájos, Petöfi Sándor sau Széchenyi István reprezintă în mentalul colectiv al populației maghiare, adevărați eroi.

În Transilvania, revoluțiile maghiară și cea română au intrat în conflict deschis armat, rănile adânci lăsate de glasul armelor nefiind vindecate definitiv nici astăzi. Poate și de aceea, românii nu cunosc ceea ce sărbătoresc vecinii lor maghiari și nu empatizează deloc cu aceștia. În cel mai fericit caz, preferă mai degrabă să ignore manifestările populației maghiare.

Ne place sau nu, istoria ne-a lăsat să conviețuim împreună în aceleași locuri dragi nouă tuturor. Așa cum pentru noi românii, aici este acasă, așa este și pentru maghiarii a căror strămoși s-au născut și au trăit aici. De aceea, cunoașterea tradițiilor, a obiceiurilor, a sărbătorilor și evenimentelor celorlalți poate fi o punte care unește, care dă speranțe. A continua să-i ignori pe cei de lângă tine, alături de care trăiești și iubești, nu este cea mai bună abordare. Cu atât mai mult cu cât, în Europa naționalismul renaște.

Blogul Foto-Travel a dedicat în ultimii doi ani mai multe articole prin care a încercat să aducă în atenția publică, frumusețea și bogăția spirituală a tradițiilor, a datinilor și obiceiurilor minorităților sălăjene. O face și de data acesta cu speranță că numai cunoscându-l pe cel de lângă tine poți spera să-l și înțelegi. Și înțelegându-l poți să-l accepți, iar acceptându-l poți să-l consideri prietenul tău.

Pentru a aduce în atenția cititorilor de limba română, semnificația zilei de 15 martie, am stat de vorbă cu profesorul de istorie László László din Zalău:

Foto-Travel: Care este contextul istoric al izbucnirii Revoluției de la 1848?

László László: Anul 1848 a fost „Primăvara Europeană”, când mai toate naţiile europene s-au revoltat împotriva tiraniei, împotriva absolutismului monarhic, împotriva asupririi naţionale şi pentru libertate. Dacă se poate spune prin comparaţie cu anul 1989 – anul prăbuşirii dictaturilor comuniste – a fost o mişcare europeană, însă în 1848-1849 reacţiunea, forţele contrarevoluţiei au fost mai puternice, iar popoarele au fost mai divizate. Acest lucru explică şi eşecul revoluţiilor de la 1848.

Foto-Travel: Cum a izbucnit Revoluția maghiară de la 1848? Care au fost ”revendicările” revoluționarilor?

László László: După Palermo, Paris, Viena, Praga a izbucnit şi revoluţia din Ungaria, care a avut doi piloni principali: o cale constituţională, parlamentară prin activitatea opoziţiei liberale din dietă (Parlament cu sediul la Pozsony / Bratislava). Principalii actori în dietă au fost contele Batthyány Lajos în camera superioară şi Kossuth Lajos. Şi celălalt pilon: mişcarea tinerilor revoluţionari din Pesta, să zicem aripa radicală şi populară a revoluţiei. Liderii principali ai tineretului au fost  Vasvári Pál, poetul Petőfi Sándor, scriitorul Jókai Mór. Programul revoluţiei a fost formulat în cele 12 puncte. Revendicările respective au caracter liberal şi democratic: liberatea presei, egalitate în faţa legii, ştergerea privilegiilor feudale, lichidarea dependenţei ţăranilor şi împroprietărirea foştilor iobagi, etc. Punctul 12 a solicitat unirea Transilvaniei cu Ungaria, care ulterior a devenit „mărul discordiei” între revoluţionarii maghiari şi români. 

Foto-Travel: Cum s-a desfășurat Revoluția în Transilvania?

László László: La început paşnic şi festiv să zicem pe cale „legală”. În primele luni nu au avut loc contradicţii/conflicte majore. Probleme şi diferenţe de vederi s-au ivit între viziunea căilor şi mijloacelor de realizare a obiectivelor şi ordinea propusă pentru realizare. De exemplu: revoluţionarii maghiari au considerat ca programul revoluţiei (cele 12 puncte) să fie realizat „la pachet”, iar liderii revoluţiei române din Transilvania (în special Simion Bărnuţiu, dar şi alţii) au considerat că mai întâi să se discute şi să se rezolve chestiunile, cererile sau doleanţele românilor (chestiuni legate de problema naţională şi doar apoi să se rezolve problemele sociale)…

Foto-Travel: De ce au intrat în conflict revoluționarii români și maghiari?

László László: Viena a sesizat aceste diferenţe dintre cele două viziuni şi „calendare politico-naţionale” diferite şi a speculat prin aplicarea politicii „divide et impera”.  La sporirea contradicţiilor au contribuit şi unele măsuri greşte luate de autorităţi, precum şi zvonurile răspândite cu bună ştiinţă de către emisari imperial, precum şi faptul că oamenii au fost nerăbdători să aştepte realizarea dezideratelor lor seculare juste. (Pentru unii mersul evenimentelor a fost mult prea lent, pentru alţii mult prea rapid.)

Primele incidente efective au avut loc în vara anului 1848, iar în toamna anului respectiv, apoi la începutul şi prima parte a anului următor au luat amploare…    

Foto-Travel: Ce s-a întâmplat în Sălaj?

László László: Atunci Sălajul din punct de vedere administrativ era împărţit între două comitate: Solnocul de Mijloc şi Crasna. În cursul lunii aprilie la sugestia baronului Wesselényi cei mai mulţi nobili (latifundiari) mai întâi au uşurat obligaţiile ţăranilor dependenţi şi au şters vechile datorii, apoi ca urmare aplicării legislaţiei revoluţionare (bazate pe cele 12 puncte) ţăranii au fost eliberaţi din iobăgie şi au devenit proprietari pe pământurile lucrate până atunci. (Fără să plătească ceva foştilor proprietari, moşierilor.) Iar din punct de vedere juridic, fiecare cetăţean a devenit egal, având aceleaşi drepturi şi obligaţii. Apoi în vara anului 1848 şi în Sălaj a început recrutarea voluntarilor în armata revoluţionară maghiară, unde pe lângă alţii toţi elevii Colegiului Reformat din Zalău, în frunte cu profesorii lor s-au înrolat şi au participat la luptele dintre revoluţionari şi armata imperială.

În zona Sălajului, până la sfârşitul revoluţiei (august 1849) nu au avut loc conflicte majore între români şi maghiari. Forţele armatei revoluţionare au traversat zona de mai multe ori: de exemplu generalul Bem (comandantul armatei revoluţionare din toamna anului 1848 din Transilvania), la Şimleu a preluat comanda armatei, iar pe 25 august 1849, ultimul corp de armată a revoluţiei maghiare îşi depune armele la Jibou în faţa armatei ţariste (intervenţioniste)…

Foto-Travel: De 15 martie, maghiarii din Zalău depun coroane de flori la statuia lui Wesselényi. Care a fost rolul acestuia în evenimentele de la 1848?

László László: Wesselényi prin autoritatea sa morală şi politică de la începutul evenimentelor a încercat să dea mersului evenimentelor o turnură cât se poate de paşnică, deşi interesele feudalilor (nobililor, stare din care şi el făcea parte), contraveneau interesului ţăranilor. Din această cauză el a trecut la ameliorarea situaţiei ţăranilor dependenţi încă dinainte ca acest lucru să fie prevăzut de legislaţia. Apoi în calitatea sa de reprezentant al guvernului revoluţionar în luna mai a condus aplicarea legislaţiei revoluţionare în comitatele Crasnei, Solnocului de Mijloc şi Districtului Chioarului (unităţi administrative care au fost alipite pe baza unei hotărâri mai vechi la Ungaria.)

La sfârşiutul lunii mai şi începutul lunii iunie, în dieta de la Cluj („Parlamentul Transilvaniei”) au avut un rol hotărâtor în a-i convinge majoritatea conservatoare ca este necesară eliberarea tuturor ţăranilor dependenţi din Transilvania şi împroprietărirea lor. Iar dieta la insistenţele lui Wesselényi a votat această decizie în unanimitate. Datorită acestui vot în Transilvania istorică (fără Maramureş, Sălaj, Bihor, Banat) Prin această lege - care a fost aplicată fără deosebire de naţionalitate sau religie - au fost eliberate şi împroprietărite aproape 165 de mii de familii de ţărani dependenţi în total cu aproape 1 500 000 de iugăre de pământ. Media unui lot este de ceva peste 9 iugăre - adică ceva mai mult decât 5 hectare. Această este motivul pentru care baronul Wesselényi a „primit” acest monument de posteritate şi pentru care este sărbătorit ăn fiecare ani pe 15 martie. Wesselényi Miklós în august 1848 a avut răgazul de a elabora un proiect de rezoluţie care să fie înaintat de guvern parlamentului: "Hotărâre privind cauza celor de grai românesc". Această propunere legislativă nu a putut fi discutată şi votată de Parlamentul Ungariei, (datorită mersului evenimentelor), acest lucru însă nu scade cu nimic rolul şi meritele lui Wesselényi.

Foto-Travel: În opinia dumneavoastră, de ce românii și maghiarii nu se împacă cu istoria? De ce ne ignorăm reciproc? De ce ne arătăm periodic ”colții” unii altora?

László László: Consider că fiecare trebuie mai întâi să-şi cunoască propria istorie (cu bune, cu rele şi necosmetizată), apoi să se informeze despre istoria celuilalt. Să nu încercăm să transpunem realităţile de acum în trecut, dar nici să gândim ca acum 100, 200 sau 500 de ani. Toţi am avut şi eroi şi martiri, precum şi sensibilităţi. Să nu judecăm faptele din trecut prin prisma valorilor şi conceptelor actuale.

Deoarece naţionalismul găunos este şi o armă politică frecvent utilizată de către cei care nu reuşesc să găsească soluţii adecvate la provocările vieţii, din acest motiv arma răstălmăcirii istoriei şi a invocării inutile a problemei naţionale pentru unii poate însemna un capital sau dacă vreţi un liant electoral. Dar nu de perspectivă, ci doar pe moment. Însă e suficient ca să învenineze relaţiile interetnice, (româno-maghiare în acest caz).

Întorcându-mă la subiectul 15 martie, consider că ziua respectivă NU ESTE altceva, decât ziua începutului Revoluţiei de la 1848-1849. Revoluţie care a avut idealuri măreţe ca: egalitate naţională şi confesională, dreptate socială şi libertate, valori ce pot fi asumate şi în secolul 21. Revoluţia a fost înfrântă dar idealurile nu mor. Ci doar oamenii.

Iar noi (românii şi maghiarii, maghiarii şi românii) trebuie să căutăm în istorie ceea ce ne leagă şi nu ceea ce desparte. Şi să nu-i credem pe cei care vor neapărat să „faulteze” convieţuirea relativ bună/normală din ultimul deceniu. Ziua de 15 martie poate fi un prilej pentru a dovedi că această convingere nu este o fantasmagorie. Persoana lui Wesselényi poate fi un liant, care vine în sprijinul celor susţinute de către mine. 

Profesorul László László a scris mai multe articole despre Revoluția de la 1848 în revista de cultură ”Caiete Silvane”. Părți din serialul intitulat ”160 de ani de la revoluția de la 1848” pot fi citite și online la următoarele adrese:

• episodul IV / Caiete Silvane , septembrie 2008
• episodul V / Caiete Silvane, noiembrie 2008
• episodul VI / Caiete Silvane, ianuarie 2009