Comuna Creaca are o poziție privilegiată. Este situată strategic
la intersecția DJ 191 Zalău-Jibou cu DJ 108A Românași-Jibou, șosea ce însoțește
Valea Agrijului până la vărsarea acesteia în râul Someș. Această zonă a fost
martora multor evenimente istorice. Nu este de mirare așadar că localitățile
aparținătoare sunt atestate documentar din timpuri străvechi: Creaca (1385),
Borza (1469), Brebi (1385), Brusturi (1585), Jac (1499), Lupoaia (1469),
Ciglean (1545) și Prodănești (1430). Poziția privilegiată a localităților
comunei Creaca este potențată de cadrul natural mirific, localitățile acesteia
fiind situate pe cursurile Văii Agrijului și ale afluenților acesteia,
înconjurate de dealuri împădurite. Întreaga regiune are un mare potențial
turistic, pe teritoriul comunei aflându-se obiective turistice naturale sau
istorice. Însă principala atracție turistică o reprezintă cele 6 biserici de
lemn declarate monument istoric. Nu cred să mai fie vreo altă comună în județul
Sălaj, pe teritoriul căreia să se afle atât de multe biserici de lemn.
Turlele bisericilor de lemn din comuna Creaca |
portalurile bisericilor de lemn din comuna Creaca |
Un posibil traseu turistic de vizitare a bisericilor depinde de
punctul de plecare. Acesta poate fi municipiul Zalău - orașul reședință de
județ. Însă la fel de bine se poate concepe un traseu pornind din Jibou
(important nod de cale ferată) sau pornind dinspre amontele văii Agrijului
(pentru turiștii care vin dinspre Cluj). De fapt acestea sunt cele trei axe pe
care se desfășoară localitățile comunei și implicit pe axele Zalău –
Creaca, Jibou – Creaca sau Românași – Creaca se află situate și bisericile de
lemn. Dacă-ți propui să vizitezi toate cele 6 biserici de lemn din comună
într-o zi, acest lucru este posibil dacă-ți organizezi bine timpul. Chiar dacă
distanțele dintre ele nu sunt mari, dispunerea pe cele trei axe poate fi un
impediment.
Biserica de lemn din Brebi
Dacă vii dinspre Zalău, după ce ieși
din Ortelec (sat aparținător orașului) și lași în dreapta semeața culme a
Moigradului, dincolo de care se află Castrul Roman de la Porolissum, ajungi
repede în primul sat al comunei Creaca: Brebi. Este un sat a căror case sunt
dispuse de-a lungul șoselei și de-a lungul uliței care din curba de dinaintea
școlii, o ia la stânga. Pe această uliță asfaltată până într-un punct, se află
atât biserica nouă, de zid, cât și biserica de lemn. Poți ajunge cu mașina până
lângă biserica de lemn, însă e indicat să lași mașina în parcarea de lângă
biserica de zid, iar de acolo în 2-3 minute ești la cimitirul vechi în care se
află și biserica monument istoric.
Având hramul ”Sfinții Arhangheli
Mihail și Gavriil” – hramul pe care-l au cele mai multe biserici de lemn din Sălaj – biserica
de lemn din Brebi datează din anul 1759 așa cum reiese dintr-o inscripție.
Urcând scările de beton, silueta zveltă a bisericii se profilează pe coama
dealului, printre pomi fructiferi și morminte vechi sau mai noi. Ca majoritatea
bisericilor de le Valea Agrijului, forma de plan este dreptunghiulară, cu
absida decroșată pătrată, cu consolele îmbinate în sistem ”coadă de rândunică”
și grinzi fixate de stâlpi cu cuie de lemn. Biserica din Brebi are totuși
câteva particularități cum ar fi prispa foarte îngustată prin lărgirea
peretelui exterior, brâul median ce înconjoară pereții decorat cu chenar cu
romburi încadrat de ”frânghie”. Portalul se află pe latura de sud și este
împodobit cu profiluri în frânghie și geometrice, cu rozete și viță de vie.
Desigur, vei turistul va remarca turla bisericii cu al său balcon închis cu
scânduri. Câte trei ”ochiuri” circulare sunt decupate pe fiecare latură – acest
detaliu cred că este unic la bisericile din Sălaj.
Biserica de lemn din Creaca
Revenind la șoseaua principală și
continuând drumul spre Jibou, se ajunge după doar câteva minute de mers cu
mașina în centrul de comună, în Creaca. După ce se lasă școala cu nume de
împărat roman – Marcus Aurelius – în stânga, se ajunge la intersecția
principală, acolo unde ce întâlnesc cele trei axe amintite mai sus. Chiar în intersecție,
se află cele două biserici, despărțite de monumentul închinat eroilor satului
și de răstignirea veche de lemn ce datează din 1935. Intrarea în curtea a ceea
ce era odată cimitirul satului, se poate vedea acest lucru după câteva pietre
funerare foarte vechi, se face printr-o poartă monumentală de lemn. Cei patru
stâlpi susțin un acoperiș îmbrăcat în șiță. Biserica de lemn are hramul ”Sfântul Nicolae”
și datează din anul 1710 așa cum reiese din inscripția de la intrare. Bătrânii
satului spun că biserica afost strămutată de trei ori până să ajungă pe
actualul amplasament.
Planul bisericii, comun majorității bisericilor din
Transilvania și deci și din Sălaj, e caracterizat prin dispunerea celor trei
încăperi: pronaos, naos și altar. Biserica nu are abside laterale. Absida
altarului este vizibil marcată de retragerea pereților laterali față de linia
naosului. Pe latura de sud, acolo unde se află și portalul, biserica are o
prispă ce se întinde pe toată lungimea bisericii, acoperișul îmbrăcat în șiță
este susținut de cosoroabe și stâlpi ornați cu motive geometrice și cu roze. Ancadramentul
portalului este simplu, ornat cu trei rânduri de ”funii”. La bază, de o parte
și de alta a ușii de lemn prevăzută cu zăvor și cheie din același material,
sunt sculptate două roze mari. Turnul bisericii este zvelt, balconul
este deschis iar pe fiecare latură are două ferestre circulare.
Biserica de lemn din Jac
Ca să ajungi în Jac, din centrul
localităţii Creaca trebuie să urmezi drumul ce duce spre Românași. Este un drum
recent modernizat, așa că nu-ți trebuie mai mult de câteva minute să ieși din
Creaca și după ce parcurgi în linie dreaptă șoseaua paralelă cu Valea Agrijului,
ajungi în Jac. Satul nu se întinde de-a lungul șoselei principale, deși sunt
câteva case și aici. Dintr-o intersecție în mijlocul căreia tronează statuia
împăratului roman Marcus Ulpius Traianus (98-117) drumul o ia la dreapta
printr-o zonă extrem de pitorească. Drumul duce în satul Jac și mai departe în
cătunul Viile Jacului iar dincolo drumul de țară duce spre Moigrad și castrul
roman de la Porolissum. De fapt indicatoul din intersecție arată acest lucru. Spre
diferență de alte sate situate la șosea, în Jac vei găsi mai multe case
tradiționale deși și aici modernismul și-a făcut loc. Biserica de zid este
impunătoare și se află lângă școală. Un parc de joacă pentru copii se află
dincolo de gardul școlii.
S-ar putea să ai ceva probleme în
găsirea bisericii de lemn. Nu se află în apropierea celei de zid, așa cum se
întâmplă în majoritatea cazurilor ci mult mai departe, pe o uliță în pantă ce
trece pe lângă căminul cultural. Se poate urca cu mașina până sus, la ultimele
case însă este o aventură din cauza drumului neasfaltat și al șanțurilor săpate
de șiroaiele de după ploi. Cel mai bine este să lași mașina la baza pantei și
să urci pe jos. Mai ales că la un moment dat, cărarea se distinge prin
balustrada de metal ce însoțește scările ce duc spre cimitir. Pe măsură ce
urci, panorama satului devine tot mai cuprinzătoare.
Biserica de lemn din Jac este una
dintre cele mai frumoase. Pe o fundație de piatră se înalță zidurile din bârne
late cioplite ale bisericii. O tablă bătută în cuie pe peretele vestic
demonstrează că biserica a fost restaurată în 2010 de arhitectul Niels Auner,
cel care recent a lansat cartea ”100 de biserici de lemn restaurate. 1972-2012”.
Hramul bisericii este ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și a fost ridicată
în 1756. Intrarea se face de pe latura sudică de pe prispa înaltă. Portalul
impunător are stâlpii laterali lați decorați cu motivul funiei dar și cu
romburi. Pe stâlpul din dreapta se vede orificul prin care se intruducea cheia
de lemn, însă probabil pentru siguranță s-a montat și un zar clasic de metal.
Două rozete mari sunt sculptate la baza stâlpilor ce încadrează ușa. Încă se
mai vede pe ușă o icoană a mântuitorului, iar deasupra sătenii au agățat o ștergură
tradițională cu motive florale ”în chelin” cu ”ciucuri”. Planul este
dreptunghiular, bârnele sunt îmbinate în sistem ”coadă de rândunică”. Altarul
este prevăzut cu un geam decapat în formă de cruce. Turnul nu este atât de înalt însă se remarcă geometria acestuia. Până la balcon este pătrat pentru ca
aopi să continue în plan octoginal. Pe pereți se disting urme ale picturii care
odată împodobea biserica.
Biserica de lemn din Brusturi
Revenind la şoseaua principală
Românaşi – Creaca, aproape de intersecția cu statuia, se află drumul care duce
perpendicular pe Valea Agrijului dincolo, spre satul Brusturi. Acesta alături
de Lupoaia și Borza sunt satele situate pe malul drept al Agrijului, sub
liziera pădurii. Brebi este un sat uitat d elume în care viața decurge în ritm
lent, dictat de muncile agricole. Casele sunt înșirate cuminți de-a lungul
drumului pietruit. În ceea ce pare a fi centrul satului, judecând după biserica
de zid și după ”Bufet”, o uliță se desprinde la stânga. După nici 100 de metri
când ai impresia că intri în pădure, o poartă de fier decorată cu motive
creștine duce în cimitir. Treptele urcă pe sub stejari stufoși spre biserica de
lemn. Trebuie spus că din păcate, acesta se află într-o stare de degradare
accentuată. Acoperișul de șindrilă este în mare parte compromis. Ca să salveze
ceea ce se mai poate salva, sătenii au avut ideea (nefericită din punct de
vedere estetic) de a acoperi biserica cu fâșii de carton asfaltat. Astfel că
imaginea de ansamblu a bisericii are de suferit. Hramul acesteia este ”Sfinții
Arhangheli Mihail și Gavriil” și a fost construită în anul 1701. Pictura pe
pânză aplicată pe pereții de lemn datează din secolul XIX. Planul este
dreptunghiular iar absida altarului poligonală. Bârnele pereților sunt îmbinați
în clasicul sistem ”coadă de rândunică”, partea de sus a acestora fiind mult
ieșită în afară. Turla este simplă în plan pătrat. Balconul este deschis, pe
fiecare latură are două ferestre mari.
Amcadramentul portalului este frumos
decorat. Înspre ușa care după cum arată nu este cea inițială, stâlpii laterali
sunt decorați cu motivul ”funiei”. Apoi, în spațiul rămas liber sunt câte trei
rozete unite prin șiruri de scrijelituri ce seamănă cu un lanț. Baza stâlpilor
laterali este decorată cu rozete mari. Grinda de sus este însemnată cu
caractere ciudate, ce pe alocuri seamănă cu cele latine dar și cu cele
chirilice. Prispa ce se întinde de-a lungul laturii sudice este închisă cu un
gard de scânduri. Pe latura estică a altarului, în perete este decupată o
frumoasă cruce stilizată.
Pe ansamblu este o biserică frumoasă,
având proporții armonioase. Însă autoritățile locale și cele județene trebuie
să ia urgent măsuri de reabilitare a bisericii. Este păcat ca un monument
istoric să arate așa.
Biseica de lemn din Prodănești
Ultimele două biserici de lemn,
monument istoric, din comună se află pe axa Creaca – Jibou. Prima dintre ele
este ușor accesibilă și se află pe partea stângă a șoselei, în localitatea
Prodănești. Biserica se află pe o pantă domoală și silueta ei este pusă în
evidență de lipsa vegetației din jur. Biserica de lemn cu hramul ”Sfântul
Gheorghe” a fost strămutată în acest loc în perioada 2003-2004 din locul unde a
fost vatra satului până la distrugerea lui în timpul revoluției de la 1848. Nu
se știe exact anul în care a fost înălțată, prestolul de piatră poartă însă o
inscripție roasă de vreme pe care se poate distinge anul 1730. Planul
arhitectural al bisericii este tradițional având turnul clopotniță ridicat
deasupra pronaosului. Biserica nu are tindă, ușa de intrare fiind amplasată pe
latura sudică. Ancadramentul intrării este decorat cu o frânghie înconjurată de
ciorchini de struguri. Tocul de sus a ușii este semicircular, ornat cu roze.
Până și mânerul ușii este de lemn. Cuiele de lemn sunt vizibile și dau o notă
de eleganță bisericii. Turla bisericii este simplă în plan pătrat cu balcun
deschis pe toate cele patru laturi. De o frumusețe aparte este crucea de din
colțul estic al acoperișului.
Biserica de lemn din Borza
Nu în ultimul rând, cea de a şasea
biserică de lemn de pe teritoriul comunei Creaca se află în Borza. Biserica
este situată față în față, dacă se poate spune așa, cu surata ei din
Prodănești. Le desparte însă Valea Agrijului și lunga mănoasă a acesteia. Și
aceasta este situată pe o coamă de deal, în cimitirul de deasupra noii biserici
de zid, adăpostită de stejari seculari. Ca să ajungi la ea, trebuie să mergi pe
drumul de țară pietruit, ce pornește de la șoseaua asfaltată, trece Agrijul și
duce în sat. După ce treci de școală, drumul se bifurcă. Chiar dacă ești tentat
să o iei la stânga, este de preferat să alegi ulița din dreapta care face un
ocol și ajunge, la fel ca și cealaltă uliță, lângă o răstignire de lemn, singura
de acest fel din sat. De aici, drumul duce spre biserica nouă, dar ocolind-o
drumul urcă pe sub stejari până la biserica de lemn.
Biserica este frumoasă, bine
proporționată, cu tălpi cioplite cu barda în patru laturi, din trunchi întreg
de stejar. Acestea sunt așezate pe temelie de ”stană de piatră” pentru a fi
ferite de umezeală. Pe latura sudică, de-a lungul bisericii se întinde o tindă
delimitată de stâlpi sculptați și decorați. Un din grinzi este decorată cu două
rânduri de ”frânghii” între care se află un rând de romburi. Un element de decor simplu dar cu profunde semnificații. Portalul are un ancadrament din
bârne groase de stejar decorate cu trei rânduri de ”frânghii” și cu viță de
vie. La bază, stâlpii portalului au câte două roze. Cel din dreapta are ”gaura
cheii” – o gaură prin care se introduce ”cheia” de lemn. De fapt un băț
cilindric cât să încapă prin gaură, care are în capăt un fel de limbă mobilă ce
cade sub un unghi drept față de băț. Când este introdusă cheia prin gaură,
limba cade între zimții drugului de lemn, iar prin răsucire acesta este dat la
o parte permițând deschiderea ușii. Tocul de deasupra are o inscripție foarte
frumoasă în chirilică. Turnul clopotniță este scund, desupra balconului în plan
pătrat, se continuă sub formă octogonală. Din turn, panorama asupra Văii
Agrijului este încântătoare.
Cele șase biserici de lemn din comuna
Creaca sunt declarate monument istoric. Sunt exemple de artă populară
autentică. Prin frumusețea lor, prin simplitatea stilului arhitectonic dar și
rpin detaliile elementelor de decor, pot fi considerate a fi printre cele mai
frumoase biserici de lemn din județul Sălaj. O înscriere a lor într-un circuit
turistic care să le pună în valoare și să le facă cunoscute, ar fi un demers
necesar. Rămâne ca cei în drept, oficialități locale sau județene să-și propună
acest lucru. Astfel nu vom avea decât de câștigat.
Bibliografie:
1. Ileana Petrean – Păușan, Gheorghe Chende –
Roman, Ioan Ghiurco – Bisericile de lemn din Sălaj, Editura Silvania, Zalău
2008
2. Traian Claudiu Nechita, Ștefania Nechita,
Iulian Duma – Monografia satului Borza, Editura Caiete Silvane, Zalău 2014
Puteți citi și despre alte biserici de lemn:
- Bisericile din Bălan, Racâș și Baica
- Biserica din Sânmihaiu Almașului
- Biserica din Poarta Sălajului
- Biserica din Păduriș / Strâmba
Interesant acest articol si bine documentat cu fotografii deosebite! Nu stiam nimic despre aceste biserici, de ce nu sunt ele mediatizate? Apreciez ca ne spui cum ajungem la ele dar - poate scria undeva si mi-a scapat - nu ne spui daca putem intra si inauntru? Daca sunt inchise, la cine este cheia? Din ce in ce mai multe biserici in care vreau sa intru, sunt inchise. Daca, pe de o parte inteleg ratiunea (teama de hoti si profanatori), pe de alta parte nu mi se pare normal sa tii incuiata casa Domnului!
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru aprecieri. Acestea sunt doar 6 din cele 68 de biserici de lemn raspandite pe teritoriul judetului Salaj - judetul cu cele mai multe biserici de lemn. Intr-adevar, intrarea in bisericile de lemn este o problema. Din lipsa de personal, parohiile in grija carora sunt bisericile nu isi pot permite sa tina un om care sa fie la indemana turistilor, putini la numar. Cheile in general sunt la preot sau la sfat / corator. Acestia sunt greu de gasit, mai ales vara cand pot fi la camp. Poate ca o solutie ar fi, lasarea unui numar de telefon la care sa poata fi eventual gasiti, asa cum ama vazut la o biserica de lemn din Maramures. Da, e o problema cu bisericile care in general sunt inchise si pe care nu le poti vizita, ma refer aici si la cele de zid. Multumesc pentru comppletari, e un amanunt pe care l-am uitat.
Ștergere