Festivalul Roman și Zilele Cetății 2014 – un punct de vedere

A trecut și ediția din acest an, a X-a a Festivalului Roman Zalău – Porolissum, printre primele evenimente de reconstituire istorică antică din România. De 10 ani, organizatorii caută soluții pentru a face festivalul atractiv pentru publicul zălăuan și nu numai. S-au încercat tot felul de variante, au fost propuse diverse locuri de desfășurare, de la intrarea în Parcul Pădure Brădet, până la grădina Colegiului Național ”Silvania”, sau castrul roman de la Porolissum. De fiecare dată au fost suficiente argumente care să susțină alegerea acelui loc. Se pare că zălăuanii fie s-au plictisit, fie pur și simplu nu gustă acest gen de spectacol. Evident, festivalul are publicul lui fidel (îmi place să cred că mă număr și eu printre cei care așteaptă an de an luptele dintre daci și romani) însă numărul celor care vin la demonstrații este în continuare mic, sub potențialul orașului.

Afișele celor două evenimente

Ultimele două ediții ( a VIII-a și a IX-a, din 2012 și 2013) au fost ceva mai ”vizibile” în sensul că, fiind finanțate din fonduri europene, organizatorii au știut să profite și să-și promoveze festivalul altfel, mai profesionist. S-au editat materiale promoționale, s-a realizat un film documentar de prezentare a Zalăului și a castrelor romane din apropiere. Trupele de daci și de romani ale Asociației Amicii Muzeului din Zalău au încântat la propriu publicul prezent la Târgul de Turism al României de al București sau la Târgul Touristica de laCluj-Napoca (aici e un articol despre cum a fost promovat Zalăul la târgurile de turism). Toate aceste eforturi urmăreau creșterea vizibilității festivalului și atragerea publicului spre acest gen de evenimente.

Din păcate, cu toate eforturile și cu toate compromisurile făcute, la ediția din acest an nu au fost mai mulți spectatori, exceptând poate scena ”bătăliei finale”. Da, am spus compromisuri, căci din punctul meu de vedere, așa se numește organizarea concomitentă a două evenimente complet diferite ca gen și ca target. A fost sacrificat un festival care începe să aibă tradiție, mă refer aici la Festivalul Roman Zalău-Porolissum, pentru dorința – nobilă și lăudabilă de altfel – de a avea un public mai numeros.

Printr-o decizie a Consiliului Local al Municipiului Zalău, cele două evenimente, Festivalul Roman Zalău-Porolissum și Zilele Cetății au fost organizate împreună. Nu vreau să supăr pe nimeni, însă Zilele Cetății sau Zilele Zalăului cum li se mai spune au ajuns să fie un fel de bâlci, un amestec hilar de comercianți care vând produse tradiționale cu alții care n-au alt scop decât să-ți ia banul cu orice preț. Și asta pe tot felul de prostii: rulete care pun în joc ca și premii niște chinezării ieftine; jucării de pluș sau sticle (oare or fi cu vin?) puse ca premii dacă reușești să dobori cutii de conservă aruncând cu o minge; țigani care ”repară orice bijuterie de aur sau argint” și lista ar putea continua. Unde mai pui că trebuie să suporți mirosurile amestecate de hamsii prăjite și mici cu cele de porumb fiert sau kürtőscalács, sau că trebuie să asculți cu orice chip ritmurile muzicale ale proprietarului terasei respective. Zilele Cetății reflectă la scară gradul de manelizare a României. Este de ajuns să faci ”o baie de mulțime” trecând printre șirurile de tarabe înșirate pe bulevard între Scala și Platoul din fața Prefecturii pentru a ajunge la această concluzie. Până la urmă organizatorii n-au nicio vină, asta este cererea, asta își dorește ”tot românul”: gălăgie, izuri de tot felul, mici, grătare și multă bere. Se pare că ăsta este felul nostru mioritic de a ne distra, de a ne simți bine. Și nu cred că există vreun zălăuan (dacă nu în acest an, atunci cu siguranță în anii anteriori) care să nu fi stat la o terasă și să nu fi servit ceva din oferta generoasă. Zilele Cetății nu trebuie neapărat suprimate, astfel de manifestări se organizează în toate orașele. Însă problema este că ar trebui găsit un alt loc pentru această ”destrăbălare colectivă”. Poate undeva în afara orașului sau în cel mai rău caz în parcarea din spatele Primăriei. Garantat, terasele vor fi la fel de pline și lumea se va distra la fel de bine. Așa, cel puțin, cetățenii din blocurile de pe bulevard și cei din zona centrală nu vor fi obligați să suporte toată gălăgia și mizeria iar traficul se va desfășura fluent.

Parada din acest an a fost la fel de spectaculoasă. A fost întrecută poate în grandoare doar de cele din ultimii doi ani, când fie au fost folosiți și cai la paradă, fie au fost un număr mai mare de participanți. Ediția din acest an a Festivalului Roman Zalău-Porolissum a avut și câteva elemente de noutate. În primul rând a fost organizat un concurs de selecție pentru alegerea zeiței care va conduce parada. Denisa Andrea Pal, o tânără de 14 ani a fost pentru două zile Dea Victoria. În frunte cu Dea Victoria au defilat prin Zalău romani, daci, sarmați, gladiatori și zâne într-o paradă așteptată de unii de un an de zile. 

Dea Victoria în fruntea paradei

După Zeița Victoria au urmat câte un reprezentant al fiecărei trupe de reenactment, purtând stindardul (vexilum) formației. După romani au urmat dacii cu stindardul lor cu cap de lup. Au urmat în ordine Amicii Muzeului, Terra Dacica Aeterna, oaspeții din Szombathelyi reprezentând orașul roman Savaria, gladiatorii din Oradea (pentru prima dată la Zalău), trupa Skepsis din Alba Iulia, Nimfele Daciei, nobilii romani – oficialitățile orașului, voluntarii Bibliotecii Județene.

conducătorul paradei și steagurile de luptă

Lupii Daciei

Gladiatorii din Oradea

Nimfele Daciei

Din punctul meu de vedere, a fost o greșeală să amesteci cele două evenimente. Imaginați-vă ce au simțit ”bravii luptători romani” din legiunile a XII-a Gemina, a XVI-a Apollinaris, a V-a Macedonica sau cei din Cohors III Campestris Civium Romanorum Milliaria când au trebuit să defileze printre tarabe cu mici și bere ori să treacă pe lângă bruneți burtoși cu ghiuluri mari pe degete. Cum s-or fi simțit dacii de la Terra Dacica Aeterna sau Lupii Daciei purtându-și stindardele cu cap de lup prin fumul grătarelor? Oare ce au simțit convoiul nobililor ”cetățeni romani” format din oficiali zălăuani sau din oaspeți veniți tocmai de la Szombathelyi când au trecut printre rândurile de tarabe? Cel puțin în privința ultimilor, cu siguranță nu s-au așteptat la o astfel de paradă. Dacă tot au fost comasate cele două evenimente, măcar parada să se fi desfășurat doar pe traseul Primărie – Ceas – Scena din fața casei de Cultură. Este adevărat, a fost un public numeros. Mai mulți decât au fost la toate paradele din anii anteriori luate împreună.

Pe de altă parte, nu cred că locul de desfășurare a demonstrațiilor sau al luptelor dintre trupele de reenactment a fost bine ales. Dacă în anii anteriori, demonstrațiile au avut loc în grădina Colegiului Național ”Silvania” – un spațiu generos cu loc potrivit pentru amplasarea taberelor, de data aceasta, tot din dorința de a avea un public mai numeros s-a ales strada Unirii, adiacentă Pieței 1 Decembrie. Adică, porțiunea de asfalt care separă platoul de marmură de trotuarul din fața Prefecturii. Un spațiu prea mic pentru reenactorii obișnuiți cu unul mai generos. A fost salvată oarecum situația total nepotrivită, de a-i pune să se lupte pe asfalt, prin aducerea unui gazon artificial. Însă acesta fiind din două bucăți, nu puține au fost momentele în care în toiul luptei, dacii, romanii sau barbarii s-au împiedicat în marginile acestuia. Oficialitățile locale au avut proasta inspirație să lase în colțul pieței dinspre BRD un container de gunoi, astfel că cel puțin din cortul celor de la Terra Dacica Aeterna (despre care am scris aici), mirosurile din piață s-au amestecat cu cele emanate de gunoiul din container. Nimic de spus în ce privește prestația formațiilor. Fiecare dintre reenactori și-au făcut, ca de fiecare dată, datoria. Au oferit celor prezenți, adulți sau copiii o fărâmă de istorie. Iar dacă unii, s-au ridicat de la terase lăsând micii și berea pentru a asista la spectacol, atunci a fost un câștig. Întregul spectacol a fost însoțit de explicații amănunțite oferite cu generozitate de specialiști, de istorici.

Parada s-a terminat cu prezentarea fiecărei formații în fața scenei. Un alt moment de noutate a fost acordarea de către primarul municipiului Zalău, domnul Radu Căpîlnașiu a distincției ”Prietenii Zalăului”, formației care a fost prezentă la fiecare din cele 10 ediții ale festivalului: Legio XVI Apollinaris Savaria din Szombathelyi, Ungaria. Distincția fost primită de domnul Szabolcsi Gabor, care a ținut să mulțumească zălăuanilor. Prietenii din Szombathelyi au adus cu ei trei lăzi mari de jucării pentru grădinițele din Zalău. Festivalul Roman a fost deschis de edilul șef al Zalăului cu salutul ”Animus, Honor, Vis!” (curaj, onoare, forță) și cu ”Ave Zalău, Ave Porolissum, Ave Apulum, Ave Potaisa, Ave Savaria”.

Primarul Zalăului înmânând titlul de ”Prieten al Zalăului” lui Szabolcsi Gabor

Ziua de sâmbătă, 26 iulie, a fost una plină. De la ora 11, în sala ”Avram Iancu” a Primăriei Municipiului Zalău am asistat la o ședință festivă deschisă prin interpretarea de excepție a Imnului Național de către eleva Alice Ghile, multiplă medaliată la concursuri de interpretare. Prezidiul format din oficialități locale și județene a avut un nou membru, pe Dea Victoria. Un moment emoționant a fost acela în care a fost acordat titlul de ”Cetățean de Onoare” distinșilor profesori Constantin Cobîrzan și Szilagyi Iuliu. Ca în fiecare an au fost sărbătorite cuplurile care au aniversat 50 de ani de căsătorie dar și elevii zălăuani, alături de profesorii lor care au obținut rezultate de excepție la fazele superioare ale concursurilor școlare.

Szilagyi Iuliu și Constantin Cobârzan - Cetățeni de Onoare ai Zalăului

În fața Prefecturii, în intervalul 11 – 18 au avut loc demonstrațiile de luptă și prezentarea echipamentului de către fiecare formație de reconstituire istorică prezentă la festival. Am asistat la prezentările formațiilor Asociației Amicii Muzeului din Zalău. A fost un spectacol bine realizat, s-au pus în scenă diverse tehnici de luptă dintre romani pe de o parte și de daci ajutați de sarmați de cealaltă parte. Întregul spectacol a fost prezentat de președintele Asociației Amicii Muzeului, domnul dr. Dan Băcueț, istoric în cadrul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău.

formațiile Asociației Amicii Muzeului

Au urmat apoi profesioniștii de la Terra Dacica Aeterna, despre caree blogul Foto-Travel a scris recent un articol. Deși din motive obiective au fost în formație restrânsă, s-au adaptat bine situației și au oferit un spectacol complet după un scenariu  pus la cale de dr.Andrei Pogăciaș, vicepreședintele și purtătorul de cuvânt al asociației clujene. 

Romanii din TDA

Dacii din TDA

N-am să scriu despre celelalte formații întrucât nu le-am văzut ”în acțiune”. Sunt sigur însă că și-au jucat bine rolul. De fapt, întregul festival a fost organizat de Cosmin Giurgiu, managerul Ghid Video Turistic, nimeni altul decât cel care ne încântă cu minunatele filmări aeriene. S-a filmat aerian și la Zalău. Un montaj a apărut deja atât pe pagina oficială Ghid Video Turistic cât și pe cea FilmăriAeriene, subsidiara firmei Phantom Media SRL. Dintr-o dronă a fost filmată parada și unele dintre scenele de luptă. Un film aerian bun însă, din punctul meu de vedere, nu prea spectaculos. Poate dacă cadrele erau luate de la o înălțime mai joasă, dacă s-ar fi filmat razant la 1-2 metri deasupra scenelor, impactul ar fi fost mai mare. Însă una peste alta, cei de la ghid video turistic sunt profesioniști care ne vor încânta și pe mai departe cu filme aeriene deosebite.

Am asistat și la o parte din concertele organizate cu ocazia Zilelor Cetății. Trebuie spus că evenimentul a fost organizat de Spice Events – care începe să se impună pe plan local, în portofoliul firmei fiind deja câteva astfel de evenimente. Pe scena din Zalău au urcat nume importante ale muzicii românești, au fost formații și interpreți pentru toate gusturile. Personal am văzut concertele Ataria, Traffic, DJ Project & Adela Popescu și Iris. Am prins și ultima parte a ceea ce s-a numit ”Folk Fest” - un festival care ar merita șansa de a fi independent. Au fost tot felul de comentarii vis-a-vis de prestația uneia sau alteia dintre formații, eu m-am concentrat mai mult – sau mai bine zis am experimentat – pe fotografia de concert. Din acest punct de vedere, al luminilor și efectelor de scenă, organizatorii merită felicitați. Au mai fost două premiere la Zalău: prima legată de difuzarea filmului ”We are Happy in Zalău” și de show-ul de lasere. Nu știu cât de ”happy” este populația orașului, însă filmulețul este unul reușit. Show-ul de lasere în schimb nu cred că a fost ceea ce ar fi trebuit să fie, încercarea organizatorilor de a ”afuma” la propriu zona pentru ca laserele proiectate să poată fi văzute în toată splendoarea lor, a fost un semi-eșec. Oricum, mie mi-au ieșit câteva cadre, fiind pentru prima dată în postura de a fotografia așa ceva.

Folk Fest

Ataria în concert la Zalău

Trupa Traffic

DJ Project & Adela

Iris cu Rafael solist vocal

Mai trebuie spus că cele două evenimente, au fost intens promovate atât în mediul virtual, prin intermediul rețelelor de socializare, cât și prin publicația ”Informația” a Primăriei Municipiului Zalău. Tot în acestă perioadă a fost lansat numărul 114 al revistei de cultură Caiete Silvane ce apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România, fiind editată de Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj. Acest număr special, dedicat zilelor orașului se intitulează simplu ”Zalău 541”. Atâția ani s-au scurs de la prima atestare documentară a Zalăului. La 1 august 1473 Matia Corvin, rege al Ungariei și Boemiei, declara Zalăul pentru prima dată târg ”Opidum Zilah”, privilegiu ce scoate orașul de sub dominația comitatului acordându-i dreptul de comerț liber cu toată țara. Acest număr al revistei ”Caiete Silvane” este dedicat în întregime orașului și are câteva articole extrem de interesante cum ar fi: ”Tâmplari, fierari, armurieri șitinichigii din Zalău” – Elena Muscă, ”Al patrulea tezaur monetar medieval de laZalău” – Emanoil Pripon, ”Olăritul la Zalău” – Camelia Burghele și OlimpiaMureșan, ”Târgul din Zalău” – Olimpia Mureșan, ”Colegiul Reformat din Zalău înanii Primului Război Mondial” – László László și multe altele. Coperțile sunt ilustrate cu imagini de epocă așa cum apar pe cărțile poștale din colecția particulară a lui Daniel Mureșan.

coperta revistei Caiete Silvane, dedicată Zalăului

Una peste alta, au trecut și evenimentele din acest an. Urmează o vară încărcată de evenimente culturale folclorice și istorice de excepție, ce vor scoate din nou din case pe cei mai mulți dintre zălăuani. Și, se așteaptă replica celuilalt festival de reconstituire istorică Porolissum Fest (dacă nu știați, Zalăul este singurul oraș din țară ce are două festivaluri istorice). Acesta din urmă se va desfășura acolo unde îi este locul, în cadrul complexului arheologic Porolissum.

Ave Zalău! Ave Porolissum!

• concluziile organizatorilor după Festivalul Roman, într-o emisiune Regio TV pot fi urmărite aici (partea 1 și partea a 2-a) 
• show-ul de lasere a fost filmat de Graiul TV și poate fi văzut aici
• filmul aerian realizat de Cosmin Giurgiu poate fi văzut aici
• filmul ”We are Happy Zalău” poate fi vizionat aici